Noapte de veghe în Catedrala Blajului. Cuvântul Preafericirii Sale Cardinal Lucian

Arhieparhia de Alba Iulia şi Făgăraş

Preasfinția Voastră,

Iubiți frați întru preoție,

Dragi credincioși,

 

Cu Preacurata Fecioară Maria la Crucea lui Isus! Cât de potrivită este această temă de meditație pentru noaptea de veghe pe care o celebrăm! Suntem alături de Maria la umbra crucii Domnului, spre a privi cu Ea la Cel ce mântuiește lumea prin sângele Său. Purificați în apa coastei Sale, înveșmântați în harul Său, în speranța acelei Bune Vestiri de pe buzele Celui Răstignit: „și tu vei fi cu Mine în Paradis”.

De la Betleem – Casa Pâinii, până la Golgota – locul Căpățânii, Maica Sfântă este alături de Fiul Ei Isus. Cu adevărat, prin acel DA rostit de Fecioara din Nazaret, venirea Domnului în lume aduce mângâiere celor ce plâng, scăpare celor descurajaţi, naşterea speranţei că Dumnezeu nu ne-a uitat şi nu ne-a părăsit. Chipul lui Dumnezeu descoperit omenirii în Isus Cristos, fiul Mariei, este începutul cel Nou, o nouă creaţie, o nouă geneză.

La Cana, în seara aceasta și în fiecare zi, Fecioara Sfântă ne îndeamnă doar atât: să faceți tot ce Fiul meu Vă va spune. Iar Fiul de pe cruce, ne-o încredințează pe mama Lui fiecăruia dintre noi: iată Mama ta!

În repetate rânduri, Sfânta Evanghelie ne zugrăvește tainic dragostea dintre Mamă și Fiu, și ne vorbeşte despre o familie: Familia sfântă. Iar nevoia de a vorbi  despre familie astăzi se arată a fi tot mai presantă şi mai urgentă, întrucât familia timpurilor postmoderne uită adesea că este icoană a Treimei celei nedespărţită, comuniune de dragoste, de dăruire şi împărtăşire. Evanghelia la care putem să ne oprim în aceste clipe de rugăciune este cea care ne vorbeşte despre tânărul Isus în vârstă de 12 ani, care spre disperarea părinţilor săi, avea să se piardă în templu, făcându-i pe aceştia să tremure de dorul şi de căutarea lui. Şi unde îl vor regăsi Maica Domnului şi sfântul Iosif pe Fiul lor? Unde îl vom regăsi şi noi pe Domnul atunci când îl căutăm? Isus se găsea în templu, se află în Biserică: „nu ştiaţi că în cele ale Tatălui Meu trebuie să fiu?” Acestea aveau să fie cele dintâi cuvinte rostite de El, aşa cum ni le-a transmis evanghelistul Luca, cuvinte prin care Isus mărturiseşte în faţa omenirii întregi că El este Fiul. Şi că se găsea în locul cuvenit Fiului, adică ”în cele ale Tatălui Său”. De aceea le va răspunde părinţilor săi îngrijoraţi: mă aflam acasă, mă aflam în casa Tatălui Meu, așa cum mai târziu va arăta că ”Eu sunt întru Tatăl Meu şi voi întru mine” (In. 14,20).

Dragii mei,

În întreaga sa viaţă pământească, Isus nu a făcut decât să ne arate dragostea Fiului faţă de Tatăl, inclusiv prin duioşia cu care i-a învăţat pe ucenici să se roage, fără cuvinte multe, ci recitând doar atât: „Tatăl nostru”. Și învățându-ne şi pe noi să ne adresăm Domnului cu cuvintele Lui, şi de a depăşi acele rezistenţe dinlăuntrul nostru care par să ne zădărnicească orice năzuinţă de a privi la Dumnezeu ca la un Părinte. De a depăşi temerile ce adesea ne macină, și de-L regăsi pe Domnul ca fiind Tatăl nostru iubitor şi ocrotitor. Cu Dumnezeu fiindu-ne Părinte și cu Fecioara Maria ca mamă a întregii omeniri, viețuirea noastră în lume nu poate să nu se îndrepte spre desăvârșire.

În seara aceasta, Maica Sfântă ne cheamă să învățăm ce este smerenia. Fiindcă, în viaţa Ei, Fecioara Maria a trăit în mod tainic ceea ce a cântat, la începutul alegerii Sale, în faţa verişoarei Elisabeta în imnul Magnificat, chiar înainte ca Fiul Său să facă din aceste cuvinte firul roşu al întregii Evanghelii: Dumnezeu „a făcut tărie cu braţul Său, a risipit pe cei mândri în  cugetul inimii lor. A coborât pe cei puternici de pe tronuri şi a înălţat pe cei smeriţi” (Lc 1, 51.52).

Fie ca privirea Mariei, lacrimile ei de Maică și Împărăteasă, să îndrepte și ochii inimii noastre spre Fiul ei Isus, cu umilință, cu credință și cu dragoste. Cu Maria, prin Cruce la lumină. AMIN.

 

Cardinal Lucian Mureșan

Arhiepiscop Major al Bisericii Greco Catolice din România

Comentarii



Exprimaţi-vă opinia