Pr. Bernard Ștef A.A. (n. 22 octombrie 1916 – d. 11 septembrie 2010) a fost omagiat la Blaj astăzi, sâmbătă, 22 octombrie, cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la naștere. După celebrarea Dumnezeieștii Liturghii și a Parastasului în memoria Pr. Bernard Ștef la Parohia Blaj II (Capela Arhiereilor), personalitatea acestuia a fost evocată de cei care l-au cunoscut în Aula Magna a Seminarului Arhieparhial Major „Buna Vestire” din Blaj.

pr-bernard-stef-2

img-20161022-wa0004

Evenimentul a început cu Binecuvântarea și cuvântul Preasfinției Sale Claudiu Pop, Episcopul Curiei Arhiepiscopiei Majore, care a amintit că evocarea Pr. Bernard trebuie să fie un prilej de bucurie, iar figuri ca și ale părintelui reprezintă semne ale iubirii.

Au urmat apoi intervențiile doamnei Prof. dr. Angela Groza, președinta Reuniunii Mariane Blaj „Amintiri vii din viața pr. Bernard”, a Pr. dr. Lucian Dâncă A.A „Pr. Bernard în dosarele Securității” și mărturia Prof. univ. dr. Ioan Sabău-Pop. Tot în cadrul acestui eveniment moderat de către Pr. dr. Antos Rus, domnul Ioan Moldovan a prezentat cartea Fr. Ionel Antoci A.A. „Din Jurnalul Pr. Bernard Ștef A.A”.

img-20161022-wa0002

img-20161022-wa0003

 

Biroul Arhieparhial de Presă

Pr. Bernard Ştef A.A.(n. 22 octombrie 1916 – d. 11 septembrie 2010), biografie

Ieromonah asumpţionist, profesor, duhovnic, Pr. Bernard Ştef s-a născut în 22 octombrie 1916 în Lăscud jud. Mureş din părinţii Ştefan şi Maria.
Şi-a făcut studiile la Lăscud, Diciosânmărtin-Târnăveni şi la Liceul «Sfântul Vasile cel Mare» din Blaj (1930-1934). A intrat în Congregaţia Părinţilor Augustinieni Asumpţionişti la 20 iulie 1934. După noviciatul de la Beiuş este trimis în Franţa pentru cursurile de Teologie la Layrac, la Sey-Chazelles (Metz-Lorena), unde depune şi profesiunea pe viaţă la 8 septembrie 1938 şi la Institutul Sf. Augustin din Lormoy Montléry.
Reîntors în ţară, este hirotonit la bisericuţa «Casa Domnului» din Blaj, dumincă 27 iulie 1941, de Episcopul Vasile Aftenie. Între 1941-1944 este profesor la Micul Seminar din Beiuş şi la Internatul Pavelian. Între 1944-1948 este profesor de limba franceză la Liceul Samuil Vulcan din Beiuş şi duhovnic la surorile Oblate. În 1947 devine Superiorul comunităţii A.A. din Beiuş; în august 1948 statul comunist preia liceul şi internatul.
Între 1948-1949 petrece în clandestinitate la mănăstirea surorilor oblate din Beiuş, iar în 1949 se retrage în casa părintească din Lăscud, urmând programul de viaţă călugărească şi studiu şi desfăşurând pastoraţie clandestină împreună cu PS Alexandru Todea şi pr. George Guţiu. În 26/27 iulie 1951 a fost arestat, odată cu lotul de preoţi din judeţul Mureş. Ancheta la Securitatea din Târgu Mureş a durat până în febr. 1952, când întreg lotul a fost transferat la Penitenciarul din Cluj în vederea judecăţii care a avut loc în 18 aprilie 1952, în Vinerea Mare, când a fost condamnat de Tribunalul Militar din Cluj la cinci ani închisoare pentru instigare publică contra statului. A trecut pe la Canalul Dunăre-Marea Neagră, Poarta Albă, Colonia Peninsula, Constanţa, de unde a fost eliberat în octombrie 1955. S-a reîntors la casa părintească din Lăscud, ocupându-se de rugăciune, studiu şi apostolat clandestin, cu toate că era supravegheat.
Din 1978 este responsabil cu Asumpţioniştii din România, până în 2002. În 31 ianuarie 1990, cu Pr. Pop Teofil şi Fr. Gavril, s-a întors la Blaj, stabilindu-se lângă Casa Domnului, apoi într-o garsonieră pe str. Popa Şapcă, ulterior în Casa din Piaţa 1848 nr. 13, dezvoltând o bogată activitate. A reorganizat viaţa călugărilor asumpţionişti, ocupându-se de noile vocaţii şi pregătirea pentru profesiune sau hirotonire fiind superiorul-egumenul mănăstirii, a desfăşurat o intensă activitate pastorală cu copiii, tinerii, adulţii, ocupându-se de catehizare.
Între 1990-1999 a fost profesor de Catehism, Patrologie şi Asceză şi Mistică la Institutul Teologic din Blaj. A păstorit la Parohia II Blaj (Capela Arhiereilor), încredinţată Asumpţioniştilor, ocupându-se de Reuniunea Mariană, Agru, Kolping, Ordinul Terţiar AA; este canonic responsabil cu problemele spirituale în Colegiul Consultorilor Arhidiecezei Blaj. A fost preşedinte al Reuniunii Mariane în Arhidieceză şi al Misiunilor; membru ASTRA.
A fost înzestrat cu calităţi scriitoriceşti, traducând Confesiunile Sf. Augustin şi alte lucrări. Este omul în care harul lui Dumnezeu a lucrat din plin, lucru care se vedea în fiecare vorbă, în fiecare gest; şi-a trăit viaţa de fiecare zi cu modestia oamenilor mari. I s-a conferit de către Primăria Municipiului Blaj titlul de cetăţean de onoare al oraşului (2003). IPSS Lucian i-a înmânat în Catedrala din Blaj Crucea «Pro Ecclesia et Pontifice» conferită de Papa Ioan Paul II ca răsplată pentru mărturia de viaţă creştină catolică şi fidelitate faţă de Sfântul Scaun Apostolic al Romei.
A trecut la Domnul, în spitalul din Blaj, sâmbătă, 11 septembrie 2010, sicriul a fost depus în Capela Arhiereilor din Blaj, din care a fost mutat în Catedrala „Sfânta Treime”, unde a avut loc slujba înmormântării în data de marţi, 14 septembrie, oficiată de PS Vasile împreună cu zeci de preoţi. A fost înmormântat în cripta călugărilor asumpţionişti din cimitirul mare din Blaj.

Nicu Goga