CCEO

Înapoi la cuprins

TITLUL XV
DESPRE MAGISTERUL BISERICESC

CAPITOLUL II
DESPRE SLUJIREA CUVÂNTULUI LUI DUMNEZEU

Art. I
Despre predicarea cuvântului lui Dumnezeu

Can. 609 - (cf 772) Episcopul eparhial are competenţa de a reglementa predicarea cuvântului lui Dumnezeu în teritoriul său, rămânând neschimbat dreptul comun.

Can. 610 - § 1. (763) Episcopii au dreptul de a predica cuvântul lui Dumnezeu oriunde pe pământ, exceptând cazul special în care Episcopul eparhial a interzis-o în mod expres.
         § 2. (cf 764) Preoţii sunt înzestraţi cu facultatea de a predica acolo unde sunt trimişi sau invitaţi legitim.
         § 3. (764) Cu aceeaşi facultate de a predica sunt înzestraţi şi diaconii, dacă dreptul particular nu stabileşte altfel.
         § 4. (cf 766) În împrejurări extraordinare, mai ales pentru a suplini lipsa clericilor, Episcopul eparhial poate da şi celorlalţi credincioşi mandatul de a predica, chiar şi în biserică, rămânând neschimbat can. 614, § 4.

Can. 611 - (cf 766) Toţi cei cărora li s-a încredinţat grija sufletelor, în virtutea funcţiei, sunt înzestraţi cu facultatea de a predica; aceştia pot chiar invita pe orice preot sau diacon să predice celor încredinţaţi grijii lor, rămânând neschimbat can. 610, § 3, dacă nu le este interzis în mod legitim.

Can. 612 - § 1. (cf 765) În institutele călugăreşti sau în societăţile de viaţă comună după model călugăresc, [ordine şi congregaţii] clericale de drept pontifical sau patriarhal, Superiorilor majori le revine reglementarea predicării.
         § 2. Toţi Superiorii, chiar locali, ai oricărui institut de viaţă consacrată, pot invita să predice propriilor membri oricare preot sau diacon, rămânând neschimbat can. 610, § 3, dacă nu le este interzis în mod legitim.

Can. 613 - Împotriva decretului Ierarhului care interzice cuiva să predice, se dă recurs numai în ceea ce priveşte trecerea dreptului asupra altei persoane, [recurs] care trebuie definit fără întârziere.

Can. 614 - § 1. (= 767) Omilia, prin care, pe parcursul anului liturgic, sunt expuse din Sfânta Scriptură misterele credinţei şi normele vieţii creştine, este recomandată cu stăruinţă ca parte a liturghiei însăşi.
         § 2. Parohilor şi rectorilor bisericilor le incumbă obligaţia de a se îngriji ca, măcar în zilele de duminică şi în sărbătorile de poruncă să aibă loc omilia în cadrul Divinei Liturghii şi nu va fi omisă decât pentru un motiv grav.
         § 3. Parohului nu îi este permis să îndeplinească prin altcineva, în mod obişnuit, obligaţia de a predica poporului încredinţat grijii sale, decât pentru un motiv just aprobat de Ierarhul locului.
         § 4. Omilia este rezervată sacerdotului sau, conform normei dreptului particular, diaconului.

Can. 615 - (cf 770) Episcopii eparhiali se vor îngriji prin norme date, ca la timp potrivit să aibă loc o serie specială de sfinte predicări pentru reînnoirea spirituală a poporului creştin.

Can. 616 - § 1. (cf 768) Predicatorii cuvântului lui Dumnezeu, lăsând la o parte cuvintele înţelepciunii omeneşti şi argumentele greu de înţeles, vor predica integral credincioşilor creştini misterul lui Hristos, care este calea, adevărul şi viaţa; vor arăta cum lucrurile pământeşti şi instituţiile omeneşti, conform cu planul lui Dumnezeu Creatorul, sunt orânduite şi spre mântuirea oamenilor şi de aceea pot contribui nu puţin la edificarea Corpului lui Hristos.
         § 2. [Predicatorii] vor învăţa de asemenea şi doctrina Bisericii referitoare la demnitatea persoanei umane şi la drepturile sale fundamentale, la viaţa de familie, la consorţiul civil şi social, precum şi la sensul justiţiei de realizat în viaţa economică şi în muncă, ceea ce contribuie la edificarea păcii pe pământ şi promovarea progresului popoarelor.