CCEO

Înapoi la cuprins

TITLUL XXIV
DESPRE JUDECĂŢI ÎN GENERAL

CAPITOLUL II
DESPRE SLUJITORII TRIBUNALELOR

Art. I
Despre Vicarul judecătoresc, despre judecători şi despre auditori

Can. 1086 - § 1. (= 1420) Episcopul eparhial este obligat să constituie un Vicar judecătoresc cu puterea judecătorească ordinară, diferit de Protosincel, exceptând cazul în care micimea eparhiei sau numărul mic de cauze recomandă altfel.
         § 2. Vicarul judecătoresc constituie un tribunal unic împreună cu Episcopul eparhial, însă nu poate judeca cauzele pe care Episcopul eparhial şi le-a rezervat sieşi.
         § 3. Vicarului judecătoresc i se pot da ajutoare care se numesc Vicari judecătoreşti adjuncţi.
         § 4. Atât Vicarul judecătoresc cât şi Vicarii judecătoreşti adjuncţi trebuie să fie sacerdoţi cu faimă integrală, doctori sau cel puţin licenţiaţi în drept canonic, şi să dea dovadă de prudenţă şi râvnă pentru dreptate şi în vârstă de cel puţin treizeci de ani.

Can. 1087 - § 1. (= 1421) În eparhie vor fi numiţi de către Episcopul eparhial judecători eparhiali, care să fie clerici.
         § 2. Patriarhul, după consultarea Sinodului permanent, sau Mitropolitul care prezidează Biserica mitropolitană sui iuris, după ce i-a consultat pe cei doi Episcopi eparhiali mai vechi în hirotonirea episcopală, pot permite ca şi alţi credincioşi creştini să fie numiţi judecători, dintre care, în caz de necesitate, unul poate fi ales pentru a forma colegiul; în celelalte cazuri se va recurge la Scaunul Apostolic în această problemă.
         § 3. Judecătorii vor fi cu faimă integrală, doctori sau cel puţin licenţiaţi în drept canonic, care dau dovadă de prudenţă şi râvnă pentru dreptate.

Can. 1088 - § 1. (cf 1422) Vicarul judecătoresc, Vicarul judecătoresc adjunct şi ceilalţi judecători sunt numiţi pe timp determinat.
         § 2. Dacă timpul determinat a trecut, în timp ce scaunul eparhial este vacant, aceştia nu pot fi înlăturaţi, ci rămân în funcţie până când noul Episcop eparhial va prevedea referitor la aceasta.
         § 3. (= 1420 § 5) Dacă Vicarul judecătoresc este numit de Administratorul eparhiei, cu venirea noului Episcop eparhial are nevoie de confirmare.

Can. 1089 - (= 1424) Judecătorul unic, în orice judecată, poate să îşi aleagă ca şi consultanţi doi asesori dintre credincioşii creştini cu un trai experimentat.

Can. 1090 - § 1. (= 1425 § 3) Vicarul judecătoresc va desemna prin rotaţie, prin ordin, dintre judecătorii eparhiali, doi judecători care împreună cu preşedintele vor constitui tribunalul colegial, exceptând cazul în care Episcopul eparhial, conform prudenţei sale, consideră că este oportun să procedeze altfel.
         § 2. Vicarul judecătoresc nu îi va înlocui pe judecătorii odată desemnaţi, decât dintr-un motiv foarte grav, care trebuie exprimat în decret, pentru validitate.

Can. 1091 - § 1. (= 1426 § 2) Tribunalul colegial va fi prezidat, dacă este posibil, de Vicarul judecătoresc sau de Vicarul judecătoresc adjunct.
         § 2. (= 1429) Preşedintele tribunalului colegial trebuie să desemneze ca punător pe unul dintre judecătorii aceluiaşi tribunal, dacă nu vrea să îndeplinească el însuşi această sarcină.
         § 3. De asemenea preşedintele poate substitui punătorul cu altcineva, dintr-o cauză justă.
         § 4. Punătorul va face referire despre cauză în adunarea judecătorilor şi va redacta sentinţa în scris.

Can. 1092 - Judecătorului unic îi revin drepturile tribunalului şi ale preşedintelui.

Can. 1093 - § 1. (= 1428 § 1) Judecătorul sau preşedintele tribunalului colegial poate să desemneze un auditor pentru realizarea instruirii cauzei, pe care îl aleg fie dintre judecătorii tribunalului, fie dintre credincioşii creştini admişi la această funcţie de către Episcopul eparhial.
         § 2. Episcopul eparhial poate admite în funcţia de auditor credincioşi creştini care se disting prin moravuri bune, prudenţă şi doctrină.
         § 3. Auditorul este cel care strânge doar probele, conform mandatului judecătorului, şi le consemnează judecătorului; dacă mandatul judecătorului nu se opune, el poate decide, totuşi, între timp, care probe trebuie să le culeagă şi în ce fel, dacă eventual se ridică întrebări în această privinţă în timp ce acesta îşi exercită funcţia sa.