CCEO

Înapoi la cuprins

TITLUL XXV
DESPRE JUDECATA CONTENCIOASĂ

CAPITOLUL I
DESPRE JUDECATA CONTENCIOASĂ OBIŞNUITĂ

Art. IV
Despre suspendarea, perimarea şi renunţarea instanţei litigiului

Can. 1199 - (= 1518) Dacă o parte moare sau îşi schimbă starea, sau îi încetează funcţia în virtutea căreia acţionează:
         1° când cauza nu este concluzionată încă, instanţa litigiului se suspendă până când moştenitorul decedatului sau succesorul, sau cel care este interesat, reia instanţa litigiului;
         2° când cauza este concluzionată, judecătorul trebuie să continue [instanţa], după ce l-a citat pe procurator, dacă există, sau, dacă lipseşte, pe moştenitorul sau pe succesorul decedatului.

Can. 1200 - § 1. (= 1519) Dacă încetează sarcina tutorelui, a curatorului sau a procuratorului, ori a avocatului, care sunt necesari conform normei can. 1139, instanţa litigiului se suspendă interimar.
         § 2. Judecătorul va numi cât mai repede posibil un alt tutore sau curator; poate de asemenea constitui un procurator pentru litigiu sau un avocat, dacă partea a neglijat să o facă, într-un termen scurt, stabilit de judecătorul însuşi.

Can. 1201 - (= 1520) Dacă părţile nu pun nici o acţiune procesuală în timp de şase luni, fără să existe vreo piedică, instanţa litigiului este perimată.

Can. 1202 - (= 1521) Perimarea are efect prin dreptul însuşi, şi împotriva tuturor, chiar şi a minorilor, şi trebuie declarată chiar şi din oficiu, rămânând neschimbat dreptul de a cere indemnitate contra tutorilor, curatorilor, administratorilor, procuratorilor, care nu au dovedit că sunt nevinovaţi.

Can. 1203 - (= 1522) Perimarea stinge actele procesului, însă nu şi actele cauzei; mai mult, acestea îşi păstrează valoarea chiar şi într-o altă judecată, dacă cauza va fi interpusă între aceleaşi persoane şi pentru acelaşi lucru; referitor însă la străini, nu au altă putere decât documentele.

Can. 1204 - (= 1523) Cheltuielile unei judecăţi perimate trebuie suportate de fiecare parte, în măsura în care acestea le-au făcut.

Can. 1205 - § 1. (= 1524) În orice stare şi grad de judecată reclamantul poate renunţa la instanţa litigiului; tot astfel, atât reclamantul cât şi pârâtul pot renunţa la actele procesului, fie la toate, fie numai la unele.
         § 2. Tutorii şi administratorii persoanelor juridice, pentru a putea renunţa la instanţa litigiului, au nevoie de sfatul sau consimţământul celor cărora li se cere concursul pentru a face actele ce depăşesc limitele administrării obişnuite.
         § 3. Pentru ca renunţarea să fie valabilă, trebuie să fie făcută în scris şi semnată de partea însăşi sau de procuratorul ei, înzestrat însă cu un mandat special, şi comunicată celeilalte părţi, acceptată de către aceasta sau cel puţin neatacată şi admisă de judecător.

Can. 1206 - (= 1525) Renunţarea admisă de judecător, pentru actele la care s-a renunţat, produce acelaşi efect ca şi perimarea instanţei litigiului şi obligă, de asemenea, pe cel care renunţă să plătească cheltuielile actelor la care a renunţat.