CCEO

Înapoi la cuprins

TITLUL XXV
DESPRE JUDECATA CONTENCIOASĂ

CAPITOLUL I
DESPRE JUDECATA CONTENCIOASĂ OBIŞNUITĂ

Art. VII
Despre publicarea actelor, despre concluzia în cauză şi despre discutarea cauzei

Can. 1281 - § 1. (= 1598) După dobândirea probelor, judecătorul trebuie, printr-un decret, să permită părţilor şi avocaţilor lor, sub pedeapsa nulităţii, să vadă în cancelaria tribunalului actele care încă nu le sunt cunoscute; ba chiar, dacă avocaţii o cer, li se poate da o copie a actelor; în cauzele care privesc binele public însă, pentru a evita pericole grave, judecătorul poate decide ca un anumit act să nu fie arătat nimănui, totuşi fiind atent ca dreptul de apărare să rămână integral.
         § 2. Pentru completarea probelor, părţile pot propune judecătorului alte probe; odată dobândite, dacă judecătorul consideră necesar, din nou are loc decretul despre care se vorbeşte în § 1.

Can. 1282 - § 1. (= 1599) Fiind îndeplinite toate cele referitoare la producerea probelor, se trece la concluzionarea cauzei.
         § 2. Această concluzionare intervine de fiecare dată când ori părţile declară că nu mai au nimic de adăugat, ori când timpul util fixat de judecător pentru a propune probele a trecut, sau dacă judecătorul a declarat cauza suficient de instruită.
         § 3. Despre concluzionarea cauzei, în orice fel s-ar fi întâmplat, judecătorul va emite un decret.

Can. 1283 - § 1. (= 1600) După concluzionarea cauzei, judecătorul poate chema aceiaşi martori sau pe alţii, să dispună alte probe care înainte nu au fost cerute, însă numai:
         1° în cauzele care privesc doar un bun privat al părţilor, dacă toate părţile consimt;
         2° în celelalte cazuri, după audierea părţilor şi dacă există un motiv grav şi dacă este înlăturat orice pericol de fraudă sau de corupţie;
         3° în toate cazurile, ori de câte ori este verosimil că, dacă nu se admite o probă nouă, sentinţa este nedreaptă pentru motivele enumerate în can. 1326, § 2, nn. 1-3.
         § 2. Judecătorul poate însă ordona sau admite prezentarea unui document care, fără vina celui interesat, nu a putut fi eventual prezentat în prealabil.
         § 3. Noile probe vor fi publicate, respectând can. 1281, § 1.

Can. 1284 - (= 1601) Odată făcută concluzionarea cauzei, judecătorul va fixa un spaţiu de timp corespunzător, pentru prezentarea apărărilor sau a observaţiilor.

Can. 1285 - § 1. (= 1602) Apărările şi observaţiile vor fi date în scris, exceptând cazul în care judecătorul, cu consimţământul părţilor, consideră suficientă disputarea în şedinţa tribunalului.
         § 2. Dacă apărările cu principalele documente se vor tipări, se cere licenţa prealabilă a judecătorului, rămânând neschimbată obligaţia secretului, dacă există.
         § 3. Referitor la extinderea apărărilor, la numărul exemplarelor şi la celelalte detalii de acest fel, se vor respecta statutele tribunalului.

Can. 1286 - § 1. (= 1603) După schimbul reciproc de apărări şi observaţii, este permis fiecărei părţi să-şi prezinte răspunsul într-un timp scurt, fixat de judecător.
         § 2. Acest drept le revine părţilor o singură dată, exceptând cazul în care judecătorul consideră că se acordă a doua oară, pentru un motiv grav; atunci însă, concesia făcută unei părţi se consideră dată şi celeilalte.
         § 3. Promotorul dreptăţii şi apărătorul legăturii au dreptul de a replica din nou la răspunsurile părţilor.

Can. 1287 - § 1. (= 1604) Sunt interzise cu desăvârşire informaţiile date judecătorului de către părţi, de către avocaţii lor sau chiar de alţii, care ar rămâne în afara actelor cauzei.
         § 2. Dacă discutarea cauzei a fost făcută în scris, judecătorul poate stabili să aibă loc, în şedinţa tribunalului, o dispută moderată orală pentru a clarifica unele chestiuni.

Can. 1288 - (= 1605) La disputa orală despre care vorbesc can. 1285, § 1 şi 1287, § 2 va asista notarul pentru ca, dacă judecătorul ordonă sau dacă o parte o cere şi judecătorul consimte, să poată redacta imediat în scris dezbaterile şi concluziile.

Can. 1289 - (= 1606) Dacă părţile au neglijat să-şi pregătească apărarea în timpul util fixat sau dacă se supun ştiinţei şi conştiinţei judecătorului, judecătorul, dacă din acte şi din probe are o viziune completă a cauzei, poate pronunţa imediat sentinţa, după ce a cerut observaţiile promotorului dreptăţii şi a apărătorului legăturii, dacă aceştia au intervenit în judecată.