CCEO

Înapoi la cuprins

TITLUL XXV
DESPRE JUDECATA CONTENCIOASĂ

CAPITOLUL II
DESPRE JUDECATA CONTENCIOASĂ SUMARĂ

Can. 1343 - § 1. (= 1656) Prin judecată contencioasă sumară se pot trata toate cauzele care nu sunt excluse de drept, exceptând cazul în care una din părţi cere judecata contencioasă obişnuită.
         § 2. Dacă se aplică judecata contencioasă sumară în cauze excluse de drept, actele judiciare sunt nule.

Can. 1344 - § 1. (= 1658) Cererea de introducere a cauzei, exceptând cele enumerate în can. 1187, trebuie:
         1° să cuprindă pe scurt, integral şi clar, faptele pe care se întemeiază cererile reclamantului;
         2° să indice probele prin care reclamantul intenţionează să demonstreze faptele şi pe care nu le poate aduce concomitent, astfel indicate încât să poată fi strânse imediat de către judecător.
         § 2. Cererii de introducere a litigiului trebuie alegate, cel puţin în copie autentică, documentele pe care se bazează cererea.

Can. 1345 - § 1. (= 1659) Dacă tentativa de conciliere, conform normei can. 1103, § 2, rezultă a fi inutilă, judecătorul va ordona, dacă consideră că cererea de introducere a litigiului se bazează pe un oarecare temei, în termen de trei zile, printr-un decret inserat la sfârşitul cererii, ca o copie a cererii să fie notificată imediat pârâtului, dând posibilitate acestuia de a trimite la cancelaria tribunalului, în cincisprezece zile, un răspuns scris.
         § 2. Această notificare are aceleaşi efecte ca citaţia judecătorească despre care vorbeşte can. 1194.

Can. 1346 - (= 1660) Dacă excepţiile pârâtului o cer, judecătorul va determina reclamantului un termen pentru a răspunde, astfel încât din elementele aduse de fiecare dintre părţi, el însuşi să aibă o viziune clară a obiectului controversei.

Can. 1347 - § 1. (= 1661) După trecerea termenilor pentru răspuns despre care se vorbeşte în cann. 1345, § 1 şi 1346, judecătorul, după ce a examinat actele, va stabili formularea dubiului; apoi îi va cita la audiere, care va fi celebrată în cel mult treizeci de zile, pe toţi cei care trebuie să fie prezenţi, adăugând pentru părţi formularea dubiului.
         § 2. În citaţii, părţile vor fi înştiinţate că pot prezenta tribunalului cu cel puţin trei zile înainte de audiere, o scurtă scriere care să dovedească afirmaţiile lor.

Can. 1348 - (= 1662) La audiere vor fi tratate în primul rând chestiunile despre care se vorbeşte în cann. 1118, 1119, 1121 şi 1122.

Can. 1349 - § 1. (= 1663) Probele vor fi adunate la audiere, rămânând neschimbat can. 1071.
         § 2. Fiecare parte, precum şi avocatul său, poate asista la interogarea celorlalte părţi, a martorilor şi a experţilor.

Can. 1350 - (= 1664) Răspunsurile părţilor, a martorilor, a experţilor, cererile şi obiecţiile avocaţilor trebuie redactate în scris de notar, însă sumar şi numai cele care privesc substanţa obiectului controversat, şi vor fi semnate de către aceştia.

Can. 1351 - (= 1665) Probele care nu au fost aduse sau cerute în cerere sau în răspuns, pot fi admise de către judecător doar conform normei can. 1110; însă după audierea chiar şi numai a unui singur martor, judecătorul poate admite noi probe doar conform normei can. 1283.

Can. 1352 - (= 1666) Dacă în audiere nu au putut fi strânse toate probele, se va fixa o nouă audiere.

Can. 1353 - (= 1667) După adunarea probelor, în aceeaşi audiere se va face discuţia orală.

Can. 1354 - § 1. (= 1668) Exceptând cazul în care din dezbatere nu apare necesitatea unei suplimentări a instruirii cauzei sau dacă există alt element care împiedică pronunţarea sentinţei, conform normei dreptului, judecătorul, după închiderea audierii, va decide imediat cauza; dispozitivul sentinţei va fi citit imediat în prezenţa părţilor.
         § 2. Tribunalul poate amâna însă decizia până într-a cincia zi utilă, datorită dificultăţilor lucrului sau vreunui alt motiv just.
         § 3. Textul integral al sentinţei, cu motivele exprimate, va fi comunicat părţilor cât mai repede şi, de regulă, nu mai târziu de cincisprezece zile.

Can. 1355 - (= 1669) Dacă tribunalul de apel remarcă că în grad inferior de judecată a fost folosită judecata contencioasă sumară într-o cauză exclusă de drept, trebuie să declare nulitatea sentinţei şi să trimită cauza tribunalului care a dat sentinţa.

Can. 1356 - (= 1670) În celelalte lucruri care privesc procedura, se vor respecta dispoziţiile canoanelor referitoare la judecata contencioasă obişnuită; însă, tribunalul poate ignora, printr-un decret motivat, normele procesuale, care nu sunt stabilite pentru validitate, în scopul de a asigura grăbirea, menţinând justiţia.