CCEO

Înapoi la cuprins

TITLUL XXVIII
DESPRE PROCEDURA APLICĂRII PEDEPSEI

CAPITOLUL I
DESPRE JUDECATA PENALĂ

Art. I
Despre investigaţia prealabilă

Can. 1468 - § 1. (= 1717) Ori de câte ori un Ierarh primeşte o ştire cel puţin probabilă despre un delict, va investiga cu prudenţă, personal sau printr-o persoană potrivită, privitor la fapte şi la circumstanţe, exceptând cazul în care această investigaţie îi rezultă total de prisos.
         § 2. Se va avea grijă ca prin această investigaţie să nu se compromită buna reputaţie a cuiva.
         § 3. Cel care desfăşoară investigaţia are aceleaşi puteri şi obligaţii ca şi audiatorul în proces; dacă apoi se promovează judecata penală, aceeaşi persoană nu poate acţiona ca judecător în proces.

Can. 1469 - § 1. (= 1718) Rămânând neschimbate cann. 1403 şi 1411, dacă investigaţia se consideră suficient de instruită, Ierarhul va decide dacă trebuie promovată procedura aplicării pedepsei, iar dacă decide afirmativ, [va decide şi] dacă trebuie să se acţioneze prin judecata penală sau prin decret extrajudiciar.
         § 2. Ierarhul îşi va revoca sau îşi va schimba decizia ori de câte ori, din fapte sau circumstanţe noi, consideră că trebuie să decidă altfel.
         § 3. Înainte de a hotărî ceva în cauză, Ierarhul îl va audia pe cel acuzat de delict şi pe promotorul dreptăţii precum şi, după judecata sa prudentă, pe doi judecători sau pe alţi experţi în drept; de asemenea, Ierarhul va mai cumpăni, în scopul evitării judecăţilor inutile, cu consimţământul părţilor, ca ori el însuşi ori cel ce a efectuat investigaţia să pună capăt chestiunii privitoare la daune, conform binelui şi a echităţii.

Can. 1470 - (= 1719) Actele investigaţiei şi decretele Ierarhului prin care se începe sau se închide investigaţia şi toate cele premergătoare investigaţiei, dacă nu sunt necesare la procedura pentru aplicarea pedepsei, vor fi păstrate în arhiva secretă a curiei.

Art. II
Despre desfăşurarea judecăţii penale

Can. 1471 - § 1. (= 1728) Rămânând neschimbate canoanele acestui titlu, în judecata penală trebuie aplicate, dacă nu se opune natura lucrului, canoanele despre judecăţi în general şi cele privind judecata contencioasă ordinară, precum şi normele speciale pentru cauzele care privesc binele public, însă nu şi canoanele privitoare la judecata contencioasă sumară.
         § 2. Acuzatul nu este obligat să-şi recunoască delictul, nici nu i se poate impune prestarea jurământului.

Can. 1472 - § 1. (= 1721) Dacă Ierarhul a decretat să înceapă judecata penală, va da actele investigaţiei promotorului dreptăţii, care va prezenta judecătorului cererea de acuzare conform normei cann. 1185 şi 1187.
         § 2. În faţa tribunalului de grad superior, rolul părţii reclamante îl desfăşoară promotorul dreptăţii, constituit pe lângă acel tribunal.

Can. 1473 - (= 1722) În scopul prevenirii scandalului, pentru protejarea libertăţii martorilor şi pentru tutelarea bunului mers al judecăţii, Ierarhul, în orice stare şi grad al judecăţii penale, după ce l-a audiat pe promotorul dreptăţii şi după ce l-a citat pe acuzatul însuşi, poate să-i interzică acuzatului exercitarea hirotonirii sacre, a funcţiei, a ministeriului sau a altei alte sarcini, să-i impună sau să-i interzică locuirea într-un anumit loc sau teritoriu, sau să-i interzică chiar şi primirea publică a Divinei Euharistii; toate acestea vor fi revocate după încetarea cauzei şi iau sfârşit când încetează judecata penală, prin dreptul însuşi.

Can. 1474 - (= 1723 §§ 1-2) Judecătorul, citându-l pe acuzat, trebuie să-l invite să-şi aleagă un avocat într-un timp determinat; după trecerea inutilă [a timpului] judecătorul însuşi îi va numi acuzatului un avocat din oficiu, care va rămâne atâta timp în sarcină până când acuzatul îşi va constitui un avocat.

Can. 1475 - § 1. (= 1724) În orice grad al judecăţii, renunţarea la instanţa litigiului se poate face de către promotorul dreptăţii, cu mandatul sau cu consimţământul Ierarhului din a cărui deliberare s-a promovat judecata.
         § 2. Renunţarea, pentru a fi validă, trebuie să fie acceptată de acuzat, exceptând cazul în care acesta a fost declarat absent de la judecată.

Can. 1476 - (cf 1725) Pe lângă apărările şi observaţiile care au fost date în scris, dacă au fost, discutarea cauzei trebuie să fie verbală.

Can. 1477 - § 1. (cf 1663 § 2) La discuţie asistă promotorul dreptăţii, acuzatul şi avocatul său, partea lezată despre care vorbeşte can. 1483, § 1 şi avocatul ei.
         § 2. Tribunalul este cel care îi va convoca la discuţie pe experţii care au prestat opera pentru cauză, ca să-şi poată explica expertizele lor.

Can. 1478 - (= 1725) În discutarea cauzei acuzatul are întotdeauna dreptul, fie el însuşi, fie avocatul său, să aibă ultimul cuvânt.

Can. 1479 - § 1. (cf 1667) După încheierea discuţiei tribunalul va da sentinţa.
         § 2. (cf 1668 a) Dacă din discuţie a apărut necesitatea adunării de noi probe, tribunalul, după ce a amânat definirea cauzei, va aduna noi probe.

Can. 1480 - (cf 1668 b) Dispozitivul sentinţei trebuie publicat imediat, exceptând cazul în care tribunalul a hotărât pentru o cauză gravă că decizia trebuie păstrată secretă până la intimarea formală a sentinţei, care nu poate fi amânată mai mult de o lună, socotită din ziua definirii cauzei penale.

Can. 1481 - § 1. (= 1727) Vinovatul poate interpune apel, chiar dacă judecătorul l-a eliberat doar pentru că pedeapsa era facultativă sau pentru că judecătorul s-a folosit de puterea despre care se vorbeşte în cann. 1409, § 1 şi 1415.
         § 2. Promotorul dreptăţii poate [interpune] apel dacă consideră că nu s-a prevăzut îndeajuns la repararea scandalului sau restabilirea justiţiei.

Can. 1482 - (= 1726) În orice stare şi grad al judecăţii penale, dacă se constată în mod evident că delictul nu a fost comis de acuzat, judecătorul trebuie să declare aceasta prin sentinţă şi să-l absolve pe acuzat, chiar dacă în acelaşi timp se constată că acţiunea penală s-a stins.

Art. III
Despre acţiunea pentru repararea daunelor

Can. 1483 - § 1. (= 1729) Partea lezată poate exercita în însăşi judecata penală acţiunea contencioasă pentru repararea daunelor pe care le-a suferit în urma delictului, conform normei can. 1276.
         § 2. Intervenţia părţii lezate nu se mai admite, dacă nu a fost făcută în primul grad al judecăţii penale.
         § 3. Apelul într-o cauză referitoare la daune se face conform normei cann. 1309-1321, chiar dacă nu se poate face apel în judecata penală; dacă însă se interpun ambele apeluri, chiar dacă de către părţi diferite, se va face o singură judecată de apel, rămânând neschimbat can. 1484.

Can. 1484 - § 1. (= 1730) Pentru evitarea întârzierilor excesive a judecăţii penale, judecătorul poate amâna procesul privitor la daune până când va emite sentinţa definitivă în judecata penală.
         § 2. Judecătorul care a procedat astfel, după ce a emis sentinţa în judecata penală, va judeca şi privitor la daune, chiar dacă judecata penală este în curs de desfăşurare, din cauza interpunerii atacului, sau dacă acuzatul a fost absolvit pentru un motiv care nu înlătură obligaţia reparării daunelor.

Can. 1485 - (= 1731) Sentinţa emisă în judecata penală, chiar dacă a trecut în obiect judecat, în nici un fel nu creează un drept faţă de partea lezată, exceptând cazul în care aceasta a intervenit conform normei can. 1483.