CCEO

Înapoi la cuprins

TITLUL VII
DESPRE EPARHII ŞI EPISCOPI

CAPITOLUL I
DESPRE EPISCOPI

Art. I
Despre alegerea Episcopilor

Can. 180 - (cf 378) Pentru ca cineva să fie considerat apt pentru episcopat se cere:
         1° să se distingă prin credinţă fermă, ţinută morală bună, evlavie, râvnă pentru suflete şi înţelepciune;
         2° să se bucure de un bun renume;
         3° să nu fie ţinut de legătura căsătoriei;
         4° să aibă vârsta de cel puţin treizeci şi cinci de ani;
         5° să fie constituit în hirotonirea preoţească de cel puţin cinci ani;
         6° să fie doctor sau licenţiat sau cel puţin expert într-o ştiinţă sacră oarecare.

Can. 181 - § 1. Episcopii, în limitele teritoriului Bisericii patriarhale, sunt desemnaţi pentru un scaun eparhial vacant sau pentru a îndeplini o altă funcţie oarecare prin alegere canonică, conform normei cann. 947-957, exceptând cazul în care dreptul comun prevede altfel.
         § 2. Ceilalţi Episcopi sunt numiţi de Pontiful Roman, rămânând neschimbate cann. 149 şi 168.

Can. 182 - § 1. Numai membrii Sinodului Episcopilor Bisericii patriarhale pot propune candidaţii apţi pentru episcopat; acestora le revine de asemenea sarcina de a aduna, conform normei dreptului particular, informaţiile şi documentele care sunt necesare pentru a confirma aptitudinile candidaţilor, după ce au audiat, dacă consideră oportun acest lucru, în secret şi individual, câţiva preoţi sau chiar şi alţi credincioşi creştini distinşi prin înţelepciune şi viaţă creştină deosebită.
         § 2. Episcopii vor comunica Patriarhului informaţiile în timp util, înainte de convocarea Sinodului Episcopilor Bisericii patriarhale, iar Patriarhul - adăugând, dacă este cazul, informaţii proprii - va trimite chestiunea tuturor membrilor Sinodului.
         § 3. Exceptând cazul în care dreptul particular aprobat de Pontiful Roman prevede altfel, Sinodul Episcopilor Bisericii patriarhale va examina numele candidaţilor şi va alcătui prin vot secret lista candidaţilor, care va fi trimisă de Patriarh Scaunului Apostolic pentru a obţine consensul Pontifului Roman.
         § 4. Consensul Pontifului Roman, odată dat pentru fiecare candidat în parte, este valabil până când va fi revocat în mod explicit, caz în care numele candidatului va fi şters de pe listă.

Can. 183 - § 1. Convocarea canonică fiind făcută, dacă două treimi din Episcopii care au obligaţia de a participa la Sinodul Episcopilor Bisericii patriarhale sunt prezenţi la locul desemnat, lăsaţi la o parte cei care sunt reţinuţi de un impediment legitim, Sinodul va fi declarat canonic şi se poate trece la alegere.
         § 2. Episcopii îl vor alege în mod liber pe cel care, în faţa Domnului, îl consideră mai demn şi apt.
         § 3. Pentru alegere se cere majoritatea absolută a voturilor celor care sunt prezenţi; după trei votări fără rezultat, la a patra votare voturile vor fi date numai celor doi candidaţi care la a treia votare au primit majoritatea voturilor.
         § 4. Dacă din cauza parităţii voturilor la a treia sau la a patra votare nu reiese cine este candidatul pentru noua votare sau cine a fost ales, paritatea se elimină în favoarea celui care este mai în vârstă în hirotonirea preoţească; dacă nici unul nu îi precede pe ceilalţi în hirotonirea preoţească, atunci acela care este mai în vârstă.

Can. 184 - § 1. Dacă alesul este între cei cuprinşi în lista candidaţilor pentru care Pontiful Roman şi-a dat deja consensul, Patriarhul îi va comunica celui ales, în secret, alegerea făcută.
         § 2. Dacă cel ales a acceptat alegerea, Patriarhul va înştiinţa informeze imediat Scaunul Apostolic despre acceptarea alegerii şi despre ziua proclamării.

Can. 185 - § 1. Dacă alesul nu este între cei cuprinşi în lista candidaţilor, Patriarhul va înştiinţa imediat Scaunul Apostolic despre alegerea făcută pentru a obţine consensul Pontifului Roman, păstrându-se secretul de către toţi aceia care în vreun fel au ajuns să cunoască rezultatul votării, chiar şi faţă de ales, până când a ajuns la Patriarh ştirea consensului.
         § 2. Obţinut consensul Pontifului Roman, Patriarhul îi va comunica în secret celui ales alegerea şi va acţiona conform normei can. 184,§ 2.

Can. 186 - § 1. Dacă Sinodul Episcopilor Bisericii patriarhale nu se poate reuni, Patriarhul, după consultarea Scaunului Apostolic, va cere voturile Episcopilor printr-o scrisoare; în acest caz, pentru validitatea actului, Patriarhul trebuie să se folosească de opera a doi Episcopi cercetători, care vor fi desemnaţi conform normei dreptului particular sau, dacă lipseşte, de către Patriarh cu consimţământul Sinodului permanent.
         § 2. Cercetătorii, păstrând secretul, vor deschide scrisorile Episcopilor, vor număra voturile, vor întocmi relatarea scrisă privind scrutinul desfăşurat şi o vor semna împreună cu Patriarhul.
         § 3. Dacă unul dintre candidaţi a obţinut în acest unic scrutin majoritatea absolută a voturilor membrilor Sinodului, va fi considerat ales, iar Patriarhul va proceda conform normei can. 184 sau 185; în caz contrar va înainta chestiunea Scaunului Apostolic.

Can. 187 - § 1. Oricui, care este promovat la episcopat, îi este necesară prevederea canonică prin care este constituit Episcop eparhial al unei eparhii determinate sau prin care îi este încredinţată o altă sarcină determinată, în Biserică.
         § 2. (cf 380) Candidatul, înainte de hirotonirea episcopală, va face mărturisirea de credinţă şi de asemenea promisiunea de ascultare faţă de Pontiful Roman, iar în Bisericile patriarhale, şi promisiunea de ascultare faţă de Patriarh, în cele în care este supus Patriarhului, conform normei dreptului.

Can. 188 - § 1. (= 379) Exceptând cazul în care este reţinut de un impediment legitim, cel care va fi promovat la episcopat trebuie, în decurs de trei luni din ziua proclamării, dacă este vorba de cel ales, sau de la primirea scrisorii apostolice, dacă este vorba de un numit, să primească hirotonirea episcopală.
         § 2. (= 382 § 2) Episcopul eparhial trebuie să ia în posesiune canonică eparhia în decurs de patru luni de la alegerea sau numirea sa.

Can. 189 - § 1. Episcopul eparhial intră în posesiunea canonică a eparhiei prin înscăunarea legitimă, [ocazie] în care scrisoarea apostolică sau patriarhală de prevedere canonică se citeşte în public.
         § 2. Despre înscăunarea săvârşită se va întocmi un document care trebuie semnat de către însuşi Episcopul eparhial împreună cu cancelarul şi cel puţin doi martori, şi va fi păstrat în curia eparhială.
         § 3. (= 382 § 1) Înainte de înscăunare, Episcopul eparhial nu se va amesteca, cu nici un drept, nici prin sine însuşi şi nici prin altcineva, în conducerea eparhiei; dacă însă are vreo funcţie în eparhie, o poate păstra şi exercita.