CCEO

Înapoi la cuprins

TITLUL VII
DESPRE EPARHII ŞI EPISCOPI

CAPITOLUL I
DESPRE EPISCOPI

Art. III
Despre Episcopii coadjutori şi despre Episcopii auxiliari

Can. 212 - § 1. (= 403 § 1) Dacă nevoile pastorale ale eparhiei o sugerează, se va constitui, la cererea Episcopului eparhial, unul sau mai mulţi Episcopi auxiliari.
         § 2. (= §§ 2-3) În împrejurări mai grave, chiar cu caracter personal, poate fi constituit, din oficiu, un Episcop coadjutor cu drept de succesiune, înzestrat cu puteri speciale.

Can. 213 - § 1. (= 405 § 1) Episcopul coadjutor, pe lângă drepturile şi obligaţiile care sunt stabilite de dreptul comun, le are şi pe acelea care sunt determinate prin scrisoarea de prevedere canonică.
         § 2. Drepturile şi obligaţiile Episcopului coadjutor constituit de Patriarh le determină însuşi Patriarhul, după consultarea Sinodului permanent; însă, dacă este vorba de a-i conferi unui Episcop coadjutor toate drepturile şi obligaţiile Episcopului eparhial, se cere consimţământul Sinodului Episcopilor Bisericii patriarhale.
         § 3. (cf 405 § 1) Drepturile şi obligaţiile Episcopului auxiliar sunt cele stabilite de dreptul comun.

Can. 214 - § 1. (cf 404 § 1) Episcopul coadjutor şi Episcopul auxiliar, pentru a-şi lua posesiunea canonică a funcţiei lor, trebuie să prezinte Episcopului eparhial scrisoarea de prevedere canonică.
         § 2. Episcopul coadjutor trebuie, în plus, să prezinte scrisoarea de prevedere canonică colegiului consilierilor eparhiali.
         § 3. (404 § 3) Dacă însă Episcopul eparhial este total împiedicat, este suficient ca Episcopul coadjutor şi Episcopul auxiliar să prezinte scrisoarea de prevedere canonică colegiului consilierilor eparhiali.
         § 4. (cf 404 § 2) La prezentarea scrisorii de prevedere canonică trebuie să fie prezent cancelarul, care consemnează faptul în acte.

Can. 215 - § 1. (cf 406) Episcopul coadjutor ţine locul Episcopului eparhial absent sau împiedicat; trebuie să fie numit Protosincel şi Episcopul eparhial trebuie să-i încredinţeze lui, înaintea altora, ceea ce prin drept cere un mandat special.
         § 2. (cf 406 § 2) Episcopul eparhial, rămânând neschimbat § 1, îl va numi pe Episcopul auxiliar ca Protosincel; însă, dacă sunt mai mulţi, pe unul îl va numi Protosincel, iar pe ceilalţi Sinceli.
         § 3. (= 407 § 2) În evaluarea situaţiilor de importanţă majoră, mai ales cu caracter pastoral, Episcopul eparhial îi va consulta mai întâi pe Episcopii auxiliari.
         § 4. (= 407 § 3) Episcopul coadjutor şi Episcopul auxiliar - întrucât sunt chemaţi să participe la grija Episcopului eparhial - îşi vor exercita funcţia lor astfel încât în toate problemele să acţioneze în deplin consens cu acesta.

Can. 216 - § 1. (= 408) Episcopul coadjutor şi Episcopul auxiliar, care nu sunt reţinuţi de un impediment just, de fiecare dată când sunt solicitaţi de Episcopul eparhial, trebuie să împlinească funcţiunile pe care ar trebui să le împlinească însuşi Episcopul eparhial.
         § 2. De regulă, Episcopul eparhial nu va încredinţa altora drepturile episcopale şi funcţiunile pe care Episcopul coadjutor şi Episcopul auxiliar pot şi vor să le exercite.

Can. 217 - (= 410) Episcopul coadjutor şi Episcopul auxiliar au obligaţia reşedinţei în eparhie, pe care nu o vor părăsi decât pentru scurt timp, în afara motivului unei însărcinări de împlinit în afara eparhiei, sau din cauza concediului care nu se va prelungi mai mult de o lună.

Can. 218 - (= 411) În ceea ce priveşte renunţarea la funcţie a Episcopului coadjutor sau a Episcopului auxiliar, se vor aplica cann. 210 şi 211, § 2; acestui Episcop i se atribuie titlul de emerit al funcţiei pe care a îndeplinit-o anterior.