Anunț: Pelerinajul moaștelor Sfântului Anton în Eparhia de Cluj-Gherla

Eparhia de Cluj-Gherla

În zilele de 18, 20 și 21 mai 2018, moaștele Sfântului Anton de Padova vor fi aduse din nou, după 14 ani, în Eparhia de Cluj-Gherla, în contextul Pelerinajului mai amplu în România, care se desfășoară în perioada 7 mai – 13 iunie 2018 (v. aici). Relicvariul este adus din Padova, Italia – locul în care s-a aflat Sfântul Anton în ultima parte a vieții sale -, la propunerea Provinciei Franciscane „Sf. Iosif” a Fraților Minori Conventuali din România și a redacției revistei Mesagerul Sfântului Anton, cu aprobarea Conferinței Episcopilor Catolici din România.

Despre organizarea acestui pelerinaj în Eparhia de Cluj-Gherla, pr. Anton Crișan, Vicar cu grupurile de rugăciune, a anunțat: „În Eparhia noastră, moaștele Sfântului Anton vor putea fi venerate în trei parohii: vineri 18 mai, de dimineață, moaștele vor fi aduse în biserica protopopială Sf. Iosif, din Gherla, unde, de la ora 10, va fi celebrată Sfânta Liturghie în prezența relicvariului; În aceeași zi, după prânz, relicvariul va fi transportat în biserica protopopială Sf. Gheorghe din Sângeorz-Băi, unde, de la ora 18, va fi celebrată Sfânta Liturghie.”

„În continuare, duminică, 20 mai 2018, în jurul orei 16, relicvariul va fi primit în Catedrala episcopală Schimbarea la Față, din Cluj-Napoca, unde, de la ora 18, va fi celebrată Sfânta Liturghie. Aici, moaștele Sfântului Anton vor putea fi venerate până seara târziu de către cei care doresc să îi ceară puternica mijlocire. Luni, 21 mai 2018, sărbătoarea Sfinților Constantin și Elena, în prezența moaștelor Sfântului Anton, în catedrala episcopală clujeană se va celebra Sfânta Liturghie de la ora 8.30, apoi Sfânta Liturghie arhierească de la ora 10.30, după care credincioșii vor putea venera moaștele. La ora 15, relicvariul va fi dus în procesiune la biserica romano-catolică Sfântul Mihail din Cluj-Napoca”.

Pelerinajul cu relicva Sfântului Anton se desfășoară sub motoul „Sfântul Anton de Padova, ocrotitorul și mijlocitorul familiei creștine”. Există trei premise de bază: 1. – spre binecuvântarea Centenarului Marii Uniri, (Sfântul Anton este un sfânt al unității, venerat de credincioși de diferite confesiuni, din întreaga lume); 2. – cu ocazia împlinirii a 25 de ani de la apariția primei ediții în limba română a revistei „Mesagerul Sfântului Anton” și, după cum specifică și motoul, 3. Sfântul Anton invocat ca și ocrotitor al familiei creștine.

Întregul program oferă credincioșilor întâlnirea, în mod spiritual, cu Sfântul Anton, cel numit de Papa Leon al XIII-lea „Sfântul lumii întregi”. Așezând în fața Tronului lui Dumnezeu rugăciunile ce îi sunt încredințate, Sfântul Anton mijlocește acea „ploaie de haruri” ce i-a însoțit trecerea printre oameni, atât în timpul vieții pământești cât și după moarte, în continuarea minunatei lucrări de slujire a Domnului spre mântuirea sufletelor.

Sfântul Anton s-a născut la 15 august 1195, la Lisabona, în Portugalia; în 1210 s-a călugărit în rândul augustinienilor; apoi, în 1220, l-a urmat pe Sfântul Francisc, devenind franciscan cu numele simplu de fratele Anton. A fost înzestrat cu harul predicării, predicând neobosit și încă din timpul vieții mijlocind multe minuni celor aflați în nevoie. S-a mutat la cer la 13 iunie 1231, lângă Padova, Italia. La scurt timp, în 30 mai 1232, Papa Grigore al IX-lea l-a proclamat sfânt. Mai târziu, în 1946, Biserica l-a proclamat, pentru strălucirea doctrinei sale, „Doctor al Bisericii Universale”.

Sfântul Anton este cunoscut mai ales prin grija față de cei săraci și nedreptățiți. Până astăzi se păstrează în biserici obiceiul binecuvântării „pâinii săracilor”. Faima sfințeniei sale, care s-a răspândit încă din timpul vieții sfântului, a crescut și mai mult, și, în prezent, credincioși din întreaga lume, de orice confesiune, se roagă și cer cu încredere puternica mijlocire a Sfântului Minunilor, Anton de Padova.

imagine

Despre relicvele Sfântului Anton de Padova

Organizatorii pelerinajului au anunțat: „Relicvele Sfântului Anton de Padova, care se află în România și care sunt duse în lumea întreagă în pelerinaj, sunt două. Ambele au fost extrase din mormântul Sfântului din Padova, la 6 ianuarie 1981, când altarul – mormânt care păstrează trupul sfântului a fost deschis. Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea a autorizat această deschidere în vederea recunoașterii rămășițelor pământești ale Sfântului. Recunoașterea precedentă, petrecută în prezența Sfântului Bonaventura, pe atunci ministru general al Ordinului, a avut loc în anul 1263.

După recunoașterea din 1981, toate oasele sfântului au fost reașezate în mormânt, cu excepția unei anumite părți din massa corporis, adică din masa musculară mumificată a trupului lui Anton de Padova, care a fost reținută în afara sicriului pentru confecționarea unor relicvarii ce sunt oferite venerării credincioșilor răspândiți în lumea întreagă.

În România sunt aduse două relicvarii. Unul solemn, sub forma unui bust aurit al Sfântului, care ține în mâna stângă o carte: Biblia, pe care este așezat un ostensoriu ce conține o parte însemnată din massa corporis. De mâna dreaptă, ridicată pentru binecuvântare, este sprijinit un crin, simbol legat de iconografia antoniană, reprezentând fecioria. Acest bust, care poate fi purtat în procesiune, este expus în biserici pentru venerarea publică a credincioșilor. Al doilea relicvariu, mai mic, sub formă de ostensoriu, conține o altă parte însemnată din massa corporis. Acesta este folosit, de obicei, pentru binecuvântări și pentru vizite la bolnavi sau în alte locuri.

Aceste relicve, din anul 1981 până în zilele noastre, au fost duse în zeci de țări din toată lumea, pe 5 continente. Au fost venerate nu doar de creștinii de diferite confesiuni, ci și de musulmani, de hinduiști, de budiști etc”, aflăm de pe pagina Ordinului Fraților Minori Conventuali. După pelerinajul din România, relicvele vor fi duse în Austria. Tot în acest an vor mai fi duse și în unele regiuni din Italia, Spania, SUA, Canada, Anglia și Australia.

Biroul de Presă
al Episcopiei de Cluj-Gherla

Cine este Anton de Padova?

  • 1195 – se naşte în Portugalia, la Lisabona, dintr-o familie nobilă. Tatăl său se numea Martin, iar mama Maria-Tereza Treveira, femeie nobilă mai ales prin virtute creştinească şi modul de trăire al credinţei. La botez, primeşte numele Fernando, adică „cel ce luptă pentru pace”.
  • 1210 – intră în rândul canonicilor regulari ai Sf. Augustin, la Lisabona (pentru 2 ani) şi mai apoi la Coimbra (Columbia). În scurt timp a reuşit să-şi însuşească o vastă cultură teologică, ştiinţifică şi mai ales biblică, după opt ani de studiu primind şi hirotonirea preoţească. Mai târziu, datorită erudiţiei sale, Papa Grigore al IX-lea l-a numit „Arca Testamentului” şi Papa Pius al XII-lea l-a proclamat „Doctor al Evangheliei”.
  • 1220 – hotărăşte să urmeze idealul de viaţă propus de Sfântul Francisc de Assisi: şi-a dat seama că viaţa în abaţie era prea tihnită pentru el, omul căutărilor. A căutat atât de mult în rafturile bibliotecilor, acum era momentul să caute pe străzile lumii şi să-L întâlnească pe Iubitul inimii, să-şi dea viaţa căutându-L chiar acolo unde oamenii se îndoiesc că El există – în oameni! Astfel, părăseşte ordinul augustinienilor pentru a deveni frate franciscan, schimbându-şi numele în acela de fratele Anton. Pleacă în Maroc pentru a predica Evanghelia, cu dorinţa de a deveni mărturisitor al lui Cristos, dar în scurt timp se îmbolnăveşte.
  • 1221 – hotărăşte să se întoarcă acasă, în Portugalia, dar o furtună misterioasă îndreaptă nava pe care se afla spre ţărmurile Siciliei (Italia). În luna mai a aceluiaşi an merge la Assisi pentru o întâlnire a fraţilor franciscani: Capitolul general al fraţilor Minori prezidat de însuşi Sf. Francisc, pe care îl întâlneşte şi îi ascultă îndemnurile. După capitol, fratele Graţian, superiorul provincial al regiunii Romagna, îl ia cu sine pe fratele Anton şi îl trimite în schitul Monte Paolo, la Forli, unde îşi va trăi viaţa de consacrare, în muncă şi rugăciune.
  • 1222 – cu ocazia hirotonirii unor fraţi, o predică neaşteptată l-a propulsat în atenţia tuturor, pentru cultura sa profundă, aptitudinile oratorice şi bogăţia interioară. De acum încolo, el va predica şi va preda teologia fraţilor, autorizat fiind de către însuşi Sf. Francisc.
  • 1225 – fratele se găsea pe străzile Italiei şi ale Franţei ca misionar itinerant şi predicator, spre propovăduirea Evangheliei prin faptă şi cuvânt. Pe unde a trecut, a lăsat urme de dreptate. El s-a coborât în popor, a pătimit împreună cu poporul, a luptat împotriva opresiunii poporului.
  • 1227 – îl găsim superior provincial în nordul Italiei. Primind misiunea de a combate ereziile, Sfântul Anton se apropie de eretici cu respect, îi captivează cu vorba bună, cu iubirea sa evanghelică şi nu cu ameninţarea, nici cu forţa.
  • 1230 – se stabileşte la Padova unde îşi continuă activitatea de neînfricat predicator, unde va scrie Sermones – Predicile, păstrate până astăzi.
  • 1231 – predică zilnic în Postul Mare credincioşilor din Padova, unde şi spovedeşte pe toţi cei care îl vizitează. Se retrage în conventul din Camposampiero, lângă Padova, pentru a se îngriji de sănătate şi a se odihni. Aici şi-a construit o mică chilie unde se retrăgea deseori în rugăciune şi meditaţie. Către sfârşitul primăverii, s-a îmbolnăvit grav. Fiind transportat de un car tras de boi la Padova, a ajuns la Arcella. Aici, la periferia oraşului, „sora moarte” îl luă cu sine în ziua de 13 iunie, la vârsta de 36 de ani. Sfântul a fost înmormântat la Padova, în bisericuţa Sancta Maria Mater Domini, locul de refugiu spiritual în perioada imensei sale activităţi apostolice.
  • 1232 – la data de 30 mai, faima minunilor obţinute prin mijlocirea fratelui Anton l-a convins pe Papa Grigore IX să accelereze etapele procesului canonic şi să-l proclame Sfânt. Miracolele sale, vorbesc de sensibilitatea Sfântului faţă de soarta celor mai asupriţi şi neajutoraţi din societate cum sunt copiii, bolnavii, soţiile chinuite de soţii brutali, mamele strivite de sarcina vieţii.
  • 1946 – Biserica l-a proclamat, pentru strălucirea doctrinei sale, „Doctor al Bisericii Universale”.

Comentarii



Exprimaţi-vă opinia






comuta versiunea