Biserica Greco-Catolică din România și-a prezentat omagiul la funeraliile Cardinalului Lubomyr Husar

Eparhia de Cluj-Gherla

Biserica Greco-Catolică din Ucraina l-a condus, la Kiev, pe ultimul drum pământesc pe Cardinalul Lubomyr Husar, Arhiepiscop Major emerit de Kyiv-Halyč, care a trecut la Domnul în 31 mai 2017. În mesajul de condoleanțe adresat actualului Arhiepiscop Major ucrainean, PF Sviatoslav Șevciuc, Papa Francisc și-a arătat prețuirea față de marea personalitate a Bisericii, subliniind faptul că „s-a dedicat cu grijă pentru renașterea Bisericii Greco-Catolice Ucrainene”. „Îmi amintesc”, notează Sfântul Părinte, „de fidelitatea sa tenace față de Cristos, în pofida privațiunilor și persecuțiilor împotriva Bisericii, precum și de activitatea sa apostolică rodnică pentru a favoriza organizarea credincioșilor greco-catolici descendenți din familiile transferate forțat din Ucraina occidentală, precum și de eforul său de a găsi căi mereu noi de dialog și colaborare cu Bisericile Ortodoxe”.

Un omagiu a fost adus eminentului lider spiritual al Bisericii Greco-Catolice din țara vecină și din partea Arhiepiscopului Major al Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică, PF Lucian Mureșan, reprezentat, cu prilejul funeraliilor din după-amiaza de 5 iunie 2017, de către Episcopul eparhial de Cluj-Gherla, PS Florentin Crihălmeanu. La încheierea celebrărilor, de mare amploare și de adâncă spiritualitate, Ierarhul clujean a transmis, din Kiev, o corespondență:

imagine

«Am aflat despre moartea Preafericitului Cardinal Lubomyr, încă fiind la Milano, și, deși timpul a fost foarte scurt, doream să particip la acest moment de despărțire. Am plecat din Cluj, cu escală la München, spre Kiev, în după-amiaza zilei de 4 iunie, ducând și mesajul din partea Preafericirii Sale Cardinalul Lucian Mureșan, Arhiepiscop Major al Bisericii Greco-Catolice din România.

Am ajuns cu bine la Kiev și, a doua zi, în 5 iunie, de dimineață, am întâlnit câțiva dintre Ierarhii care erau cazați la același hotel – hotelul Bratislava din centrul Kievului -, într-un parc foarte frumos. După ce am servit împreună micul dejun, am coborât, la ora 9.30, pentru că au venit câteva mașini care ne-au condus la Catedrală. Am fost primiți la Curia Arhiepiscopală Majoră, o clădire din vecinătatea catedralei și am avut ocazia să salut câțiva Mitropoliți și Arhiepiscopi ucraineni. De asemenea, a venit să ne salute și Preafericirea Sa Sviatoslav Șevciuc, Arhiepiscopul Major al Bisericii Greco-Catolice din Ucraina și i-am amintit despre mesajul pe care l-am adus și i-am transmis salutările Preafericitului Cardinal Lucian. Apoi, în jurul orei 10.30, am purces spre o capelă de lemn din apropiere, în care ne-am îmbrăcat, Episcopii, și aici am înmânat Preafericitului Sviatoslav și mesajul din partea Preafericirii Sale Lucian și am asigurat rugăciunea din partea Sinodului Bisericii noastre. Preafericirea Sa mi-a mulțumit cordial pentru acest mesaj și, de asemenea, m-a rugat să transmit comuniunea și recunoștința din partea sa, Preafericirii Sale Cardinalul Lucian.

Am avut, de asemenea, ocazia să salut pe Nunțiul Apostolic din Ucraina, Excelența Sa Claudio Gugerotti, pe care îl cunoscusem la Roma, în timpul studiilor, de asemenea și pe Mons. Pascal Gollnisch, Vicarul cu Orientalii de la Paris și Președintele Asociației l’Oeuvre d’Orient.

În jurul orei 11.00, am plecat în procesiune, au participat 37 de Episcopi, sute de preoți și cca 3500-4000 de credincioși. Celebrarea împreună cu ritul funebru, a durat în jur de 3 ore. La finalul celebrării liturgice, s-au citit mesajele din partea Sfântul Părinte, a Conferinței Episcopale din Ucraina și alte mesaje oficiale. Preafericirea Sa Sviatoslav a adresat în continuare o serie de mulțumiri, începând de la Sfântul Părinte, continuând cu Nunțiul Apostolic, Secretarul Congregației pentru Bisericile Răsăritene, Mitropoliții, Arhiepiscopii și Episcopii prezenți, persoanele consacrate, preoții, colaboratorii, organizatorii. A mulțumit, de asemenea, credincioșilor din Kiev și întregului popor ucrainean din țară și din diaspora. O mulțumire specială a adresat public Bisericii noastre, respectiv Cardinalului Lucian Mureșan, Arhiepiscop Major al Bisericii Greco-Catolice din România, care a transmis mesajul său de condoleanțe și comuniunea în rugăciune. Apoi, m-a rugat să transmit Preafericirii Sale, oficial, în fața adunării publice, salutările și recunoștința pentru acest mesaj și pentru reprezentantul trimis la momentul funeraliilor.

imagine

A urmat salutul final la catafalcul care se afla în Catedrală și apoi procesiunea cu sicriul, dus pe brațe de preoți, în jurul bisericii. S-au citit două texte evanghelice de către Preafericirea Sa Sviatoslav, și apoi, doar Episcopii și unii dintre reprezentanții mass-media am coborât în subsol, la cripta Catedralei și am participat la ultimul ritual de așezare în locașul de veci pregătit acolo, zicem noi, în mod simbolic, a fost așezat la fundația noii Catedrale, pentru că el a fost într-adevăr o piatră de temelie la renașterea acestei biserici care este închinată Învierii Domnului. Este sămânța care moare pentru a da viață, mai multă viață și vitalitate comunității. Apoi s-a făcut procesiunea de ieșire și masa fraternă, momentul prânzului a fost presărat cu scurte alocuțiuni din partea unor Episcopi sau a unor oficialități despre Cardinalul Husar, unii din amintiri, alții din trăiri, cu toții admirând și subliniind, marea personalitate care, în această zi, practic își începe drumul spre Tatăl Ceresc.

Prânzul s-a încheiat cu o rugăciune și cu un cântec – am cântat împreună, la început rugăciunea Tatăl nostru iar la final, rugăciunea Născătoare de Dumnezeu și apoi ne-am luat la revedere de la toți oficialii. Am mulțumit din nou Preafericitului Sviatoslav, și, pe drumul de întoarcere m-a însoțit Vicecancelarul Curiei Arhiepiscopale, pr. Volodymyr Malcin. Sfinția Sa spunea că Eminența Sa, Cardinalul Husar, a dorit mult să fie binecuvântată Catedrala înainte de moartea lui, chiar dacă nu era complet finisată interior. Sinodul l-a ascultat, și, iată, acum este primul „beneficiar” – să zicem așa – al criptei din Catedrală, dar este și „îngerul păzitor” al Bisericii Ucrainene. A fost cu adevărat, după 1990, stâlpul Bisericii Ucrainene și cel care, ca Arhiepiscop Major, a mutat sediul de la Lviv la Kiev împotriva tuturor opozițiilor. De fapt, istoric, s-a revenit la situația Unirii de la Brest (din anul 1596), care a fost făcută de Mitropolitul de la Kiev din vremea aceea.

Cardinalul Husar a fost supranumit „Părintele spiritual al poporului ucrainean”, un om de înaltă spiritualitate, monah studit care și-a închinat viața lui Dumnezeu. Eminența Sa, cu multă răbdare și blândețe, știa să facă punți de legătură între sufletele oamenilor, între confesiuni și chiar între națiuni. De aceea, la funerarii au fost prezenți reprezentanți ai Bisericii Ortodoxe autocefale și un Episcop din partea Patriarhiei Ortodoxe de Kiev. De asemenea, au fost prezenți, un reprezentant al Bisericii Luterane și unul al Bisericii Armene Apostolice. Evident au fost mulți reprezentanți din partea structurilor locale, autorităților locale, autorităților de stat și guvernamentale, pentru că Preafericirea Sa Card. Husar a fost o persoană publică, cu multe intervenții publice, chiar și în momentul dificil al așa-zisului Maidan. A fost un om iubit de mulți pentru că a iubit mult. Probabil, de acum încolo, de acolo de unde este, va putea iubi și mijloci și mai mult pentru Biserica Ucraineană și nu numai.

imagine

Pentru mine, personal, a fost o datorie de suflet participarea la acest moment de despărțire. Îmi amintesc cu bucurie întâlnirile pe care le-am avut, predicile pe care le-am audiat din partea Eminenței Sale și cuvintele înălțătoare și ziditoare sufletește. L-am întâlnit cu diferite ocazii, la întâlnirile anuale ale Episcopilor răsăriteni, în diferite țări (chiar și în Țara Sfântă), dar și cu ocazia comemorării Episcopului Martir Teodor Romza de la Mukachevo, cu ocazia Zilei Euharistice și a Procesiunii Euharistice, tot de la Mukachevo, de asemenea, la Lviv cu diferite ocazii și la vizita Sfântului Părinte Papa Ioan Paul al II-lea tot la Lviv. Cel mai mult m-a impresionat însă prezența Eminenței Sale, Cardinalul Husar la intronizarea subsemnatului, la Catedrala din Cluj, în 6 august 2002. A fost prezența cea mai marcantă a acelui eveniment deosebit din viața Bisericii noastre și a subsemnatului.

Ne rugăm să îi dăruiască Domnul veșnica și binecuvântata odihnă în lumina prezenței Sale și, așa cum l-a făcut prezent pe Cristos prin credință, fie ca acum, să își vadă față către față pe Acela în care a crezut. În veci să îi fie pomenirea și comemorarea în rugăciune. Amin.»

Comentarii



Exprimaţi-vă opinia