Cuvântul PS Vasile la consacrarea sa ca Episcop

Cuvântul PS Vasile Bizău la consacrarea sa ca Episcop
în Catedrala Sf. Treime din Blaj, 16 decembrie 2007

"Şi tu Betleeme Efrata, deşi eşti mic între miile lui Iuda, din tine va ieşi Stăpânitor peste Israel,
iar obârşia Lui este dintru început, din zilele veşniciei" (Miheia 5,1)

Preafericirea Voastră,
Înaltpreasfinţiile Voastre,
Preasfinţiţi părinţi episcopi
Iubiţi credincioşi în frunte cu mult stimaţii părinţi preoţi,

Profeţia proorocului Miheia cu 8 secole înainte de naşterea Domnului, aduce mereu în faţa cititorilor şi ascultătorilor, locul naşterii lui Mesia şi originea sa divină.

Ne apropiem de marea sărbătoare a Naşterii Domnului şi cugetele noastre sunt cuprinse de o senină bucurie: cea a împlinirii profeţiei, care o face şi pe Sfânta Fecioară să tresalte şi să exclame: "Măreşte suflete al meu pe Domnul şi s-a bucurat spiritul meu de Dumnezeu Mântuitorul meu, că a căutat spre umilinţa servei sale, de acum mă vor ferici toate neamurile" (Lc.1,46-47)

Venirea Fiului lui Dumnezeu în lume, om făcându-se, întru totul asemenea nouă, în afară de păcat şi mântuindu-ne din însăşi interiorul istoriei noastre, este motivul bucuriei sfinte din fiecare an. Odată cu venirea sa în lume, prezenţa Sa rămâne o certitudine constantă, o prezenţă care însoţeşte şi întăreşte sufletele în drum spre patria cerească.

De prezenţa Sa îi asigură pe apostoli, după ce mai întâi îi trimite în lumea întreagă să înveţe şi să boteze: "Iată eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului" (Mt.28,20).

De prezenţa Lui ne bucurăm astăzi, la această solemnă celebrare liturgică şi sacramentală, când actualizează prin Spiritul său Sfânt taina deplinei preoţii, ca o prelungire în timp a preoţiei Sale desăvârşite, consfinţită pe altarul Crucii.

Preafericirea Voastră,

Bunătatea lui Dumnezeu faţă de noi şi faţă de Biserică, astăzi se face vizibilă prin lucrarea Spiritului Sfânt şi prin punerea mâinilor Preafericirii Voastre prin care ne-a învrednicit de acest mare har al arhieriei. Este o comoară nepreţuită pe care o purtăm de azi înainte în vase de lut, după cuvântul apostolului. Limitele firii şi tinereţea anilor, mă fac să fiu mai responsabil de ceea ce astăzi am primit. Harul lui Dumnezeu întăreşte sufletul şi lucrează cu eficienţă, atunci când persoana I se încredinţează în tainica rugă şi când ea lucrează în colaborare cu ceilalţi fraţi şi credincioşi, acceptând şi căutând sfat şi bună conlucrare. Privesc cu speranţă, fără a îndrăzni să mă alătur în comparaţie, la mai marii şi înaintaşii noştri. Am prezentă în faţa privirii gândului, persoana dârză, hotărâtă şi luptătoare a lui Inocenţiu Micu Klain, care se dăruieşte total Bisericii Unite şi drepturilor românilor, deşi chemarea la episcopat îi vine încă din perioada tardivei studenţii. Mai aproape de noi în timp, respectul şi admiraţia mi-o îndrept spre cardinalul Iuliu Hossu, care după o lungă păstorire, începută în tinereţe, ne lasă moştenire existenţa sa sintetizată în sintagma: "credinţa noastră, viaţa noastră" şi spre mult îndrăgitul episcop Ioan Suciu, care în cuvântul său din Catedrala sfântul Nicolae din Oradea, ocazionat de consacrarea sa ca episcop la vârsta de 33 de ani, îşi aminteşte de cuvântul sfântului Pavel adresat lui Timotei: "nimeni să nu dispreţuiască tinereţile tale, ci fă-te pildă credincioşilor cu cuvântul, cu purtarea, cu dragostea, cu credinţa, cu curăţia". (1Tim.4,12)

Tot astăzi, îl pomenim pe proorocul Agheu care şi-a desfăşurat misiunea profetică în Iuda secolului al VI-lea î.C., după întoarcerea poporului din robia babiloniană. Mesajul său adresat contemporanilor, deşi scurt este foarte eficient, întrucât duce la reluarea lucrărilor de rezidire a templului distrus.

Ordul profetic, cuprins în misiunea episcopului, alături de cel al preoţiei şi al păstoririi/conducerii, mă angajează în a participa cu toată disponibilitatea la rezidirea templelor vii, a sufletelor, care au trecut prin perioada exilului comunist. Un exil greu şi pentru Biserica noastră care a trăit misterul pascal al morţii şi Învierii având ca suport credinţa care vine din Cuvântul cel Viu: "nu te teme turmă mică", "iată Eu cu voi sunt". Deşi născut în acele vremuri tulburi, Domnul mi-a dat posibilitatea formării în perioada post decembristă şi experinţa de viaţă a Bisericii Catolice, de care m-am făcut părtaş, mă va ajuta să particip la rezidirea chipului moral a sufletelor care au fost răvăşite, devastate şi degradate de lipsa credinţei şi a speranţei creştine.

Profeţii au fost de asemenea, clarvăzători şi buni cititori ai semnelor timpului. Sub îndrumarea Spiritului Sfânt, Biserica ne cere şi nouă să citim semnele timpului nostru şi să participăm cu curaj la efortul de refacere a unităţii tuturor creştinilor, dând talantul nostru după măsura primită, la vocaţia prin excelenţă a Bisericii noastre de a mărturisi nevoia unităţii Bisericii lui Cristos.

Preafericirea Voastră,

Omoforul pe care mi l-aţi pus pe umăr, semn al misiunii păstorului, după modelul Bunului Păstor care caută oaia cea pierdută şi o pune pe umeri ca să o aducă acasă, devine pentru mine, imbold şi dorinţă de a fi un păstor părinte. Mitra de pe cap, străjuită de sfânta cruce, mă întăreşte ca să-i însoţesc pe alţii pe drumul mântuirii pe calea deja străbătută de Domnul nostru. Engolpionul de pe piept cu imaginea sfintei Fecioare Maria, imaginea vie şi Mama Bisericii, îmi stă aproape de inimă, ca semn al iubirii faţă de Biserica lui Cristos.

Mă încredinţez rugăciunilor tuturor dumneavoastră, nu înainte de a vă mulţumi din sufltet, mai întâi Veşnicului Arhiereu Isus Cristos care chiamă la slujire, Sfântului Părinte Papa Benedict, care a aprobat lucrarea şi alegerea Sinodului Bisericii noastre, Preafericirii Voastre împreună cu toţi Preasfinţiţii episcopi sinodali, tuturor celor prezenţi, episcopi, preoţi, călugări, călugăriţe şi credincioşi, care astăzi ne însoţiţi cu rugăciunea şi cu jertfa drumului făcut şi ca o datorie de suflet, mulţumesc mamei mele, deşi nu mai este printre noi, care a semănat mereu în sufletul meu sămânţa cea bună.

Împreună cu Francisc de Assisi, mă fac rugător către Domnul cerându-i:

Doamne, fă din mine un instrument al păcii,
unde este ură, eu să aduc iubire,
unde e greşeală, să aduc iertare,
unde este ceartă, să aduc unire,
unde este îndoială, să aduc credinţă,
unde e eroare, să aduc adevărul,
unde este disperare, să aduc speranţă,
unde e tristeţe, să aduc bucurie,
unde este întuneric, să aduc lumină.
Amin. Mărire Tatălui şi Fiului şi Spiritului Sfânt.

Comentarii



O opinie la “Cuvântul PS Vasile la consacrarea sa ca Episcop”

  1. Susa Marian la 18 august 2008 7:50 pm

    Acest discurs nu mai are nevoie de nici un comentariu. De mult timp am cautat sa il vad si sa il anexez la mica mea arhiva dar iata ca astazi Bunul Dumnezeu m-a ajutat sa il citesc, pentru ca de cand l-am auzit din gura Arhieriei Sale, PSS Vasile mi-a ramas in suflet.

Exprimaţi-vă opinia