Cuvântul Preafericirii Sale Arhiepiscopul Major Lucian în Catedrala Blajului

Duminica Orbului din naştere, 9 mai 2010. Catedrala Mitropolitană din Blaj –

Vizita cardinalului Leonardo Sandri, prefectul Congregaţiei pentru Bisericile Orientale.

„Atât cât sunt în lume, Eu sunt Lumina lumii” (In 9,5).

Eminenţa Voastră, Leonardo Cardinal Sandri, Prefect al Congregaţiei pentru Bisericile Orientale din Roma,

Excelenţa Voastră, Arhiepiscop Francesco Javier Lozano, Nunţiu apostolic în România şi Republica Moldova,

Preasfinţiile Voastre,

Iubiţi fraţi preoţi,

Dragi credincioşi,

Cu bucurie, cu credinţă şi cu iubire proclamăm pe Cel ce a biruit iadul, păcatul şi moartea, că este adevărata Lumină a lumii. Rămânând cu noi în Dumnezeiasca Euharistie, El ni se oferă, gratuit, să ne fie lumină, cale, adevăr şi viaţă. Pe El îl recunoaştem ca pe singurul Domn şi Răscumpărător; numai Lui ne închinăm şi afară de El pe altul nu ştim!

Întru bucuria pascală am celebrat ieri, la Cimitirul Săracilor din Sighet, pe locul unde-şi dorm somnul păcii atâţia episcopi şi preoţi catolici, alături de o mulţime de personalităţi ale vieţii politice, economice şi culturale ale neamului nostru, aruncaţi în gropi comune, după ani grei de închisoare.

Astăzi, în zi de duminică, în Ziua Domnului, suntem adunaţi în Catedrala Mamă a Bisericii noastre, Catedrală pe care a ctitorit-o un episcop vizionar, un Moise al românilor, episcopul Inocenţiu Micu, care-şi doarme somnul păcii întru aşteptarea obşteştii învieri, la umbra maiestuosului iconostas.

Tot aici, la umbra aceluiaşi iconostas, odihneşte cardinalul Alexandru Todea, care a supravieţuit anilor grei de închisoare de la Sighet şi care a devenit şi a rămas pentru noi un model de luptă pentru adevăr şi dreptate, de slujire a Bisericii Greco-Catolice şi de ataşament necondiţionat faţă de Sfântul Scaun al Romei.

În această Catedrală şi-n acest Blaj, mic între cetăţile ţării noastre, dar mare întru spirit, de unde, datorită Sfintei Uniri cu Biserica Romei, s-au născut, s-au frământat şi au rodit marile idei de trezire şi de unitate naţională şi religioasă a tuturor românilor, n-a putut – din motive bine cunoscute – să vină şi să se roage aici Bunul Părinte Papa Ioan Paul al II-lea, acum 11 ani, la vizita sa in România. Totuşi, ne-au rămas în minte şi în inimă cuvintele Sfântului Părinte, rostite atunci: „Astăzi sunt aici pentru a vă aduce omagiu vouă, fii ai Bisericii Greco-Catolice, care mărturisiţi de trei secole, prin sacrificii uneori nemaiauzite, credinţa voastră în unitate… Din această Catedrală (Sf. Iosif) gândul meu nu poate să nu zboare spre Blaj. Sărut în chip spiritual acel pământ de martiriu şi îmi însuşesc mişcătoarele cuvinte ale marelui poet Mihail Eminescu, care se referă la el: Îţi mulţumesc, Dumnezeule, că m-ai ajutat să-l pot vedea!”

În faţa acestei Catedrale s-a proclamat solemn Bula „Ad totius dominici gregis” emisă de Sfântul Părinte Papa Benedict al XVI-lea la 14 decembrie 2005, prin care Provincia Mitropolitană Greco-Catolică Română a fost ridicată la demnitatea de Arhiepiscopie Majoră.

Şi câte multe, alte mari evenimente ale vieţii Bisericii şi a Neamului s-au desfăşurat în Catedrala aceasta şi în Blajul nostru.

În acest loc al mărturiei şi al lucrării harului Preasfintei Treimi Vă aflaţi Eminenţa Voastră, ca Prefect al Congregaţiei care se preocupă şi de Biserica noastră, Biserică pe care, iată, de câteva zile o cunoaşteţi la ea acasă, cu greutăţile ei, dar mai ales cu speranţele şi cu realizările ei.

Până în anul 1948, pe peretele de langă tronul arhieresc se afla o placă mare de marmoră neagră, pe care era consemnat Actul Sfintei Uniri cu Biserica Romei, la 200 de ani, şi în care se afirma ataşamentul clerului şi al credincioşilor faţă de Scaunul lui Petru, faţă de Sfântul Părinte Papa. Aceeaşi fidelitate am reafirmat-o solemn, în Catedrala Sfântul Petru din Roma, la celebrarea a 300 de ani de la Sfânta Unire cu Biserica Romei. Transmiteţi, Eminenţa Voastră, Sfântului Părinte Papa, deplina noastră supunere şi ascultate faţă de magisteriul său infailibil, însoţită de dragoste sinceră şi generoasă, întru împlinirea datoriilor faţă  de poporul pentru care suntem chemaţi sa-l slujim şi să-l conducem la mântuire. Mulţumim, Eminenţă, pentru plăcuta vizită, precum şi pentru cuvintele de învăţătură şi încurajare pe care ni le-aţi rostit.

Mulţumim Excelenţei Sale, Nunţiul apostolic, pentru prezenţă şi pentru împreună slujire. Sunteţi al nostru pentru mai mulţi ani, şi veţi rămâne mereu în dragostea şi în recunoştinţa noastră.

Mulţumesc confraţilor episcopi şi preacucernicilor preoţi pentru participare, pentru bună colaborare întru împreună lucrare.

Iubiţi credincioşi, să-L purtăm peste tot în viaţa noastră pe Cel ce astăzi ni s-a proclamat ca fiind lumina lumii. Să trăim cu toţii bucuria pascală, întru pacea Lui şi întru iertarea pe care El ne-o dă pentru pocăinţă. Măicuţa Sfântă să nu ne lase să pierim pe cale. Amin!

Album foto

Comentarii



Exprimaţi-vă opinia