Cuvântul PF Lucian rostit cu ocazia sfinţirii sanctuarului marian de la Scăiuş

Preasfinţia Voastră, Preasfințite Alexandru, Episcop al Lugojului,
Preasfinția Voastră, Preasfințite Petru, Episcop al Iașilor,
Preacucernici Părinți,

Iubiți credincioși și pelerini,

Într-o zi de toamnă / Cu soare la-apus / A Cerului Doamnă / A plâns la Scăiuş. Așa cântă frumosul Imn al Maicii Domnului din acest sanctuar, compus de ÎPS Ioan Ploscaru, episcop mărturisitor de fericită pomenire. O zi de toamnă precum cea de astăzi, în care Doamna cea Sfântă, aici, în acest loc, a revărsat credincioșilor lacrimile Cerului deschis.

Ne-a revărsat nouă creștinilor harul Fiului și Stăpânului Său, reamintindu-ne astfel că prin acest nume de creștini noi de fapt primim o identitate nouă, și că suntem ai Lui, suntem ai Domnului. Așa cum și tânăra Fecioara din Nazaret, prin glasul îngerului vestitor, avea să primească un alt nume: Cea cu totul plină de har, Cea dispusă să primească Darul cel de sus. Fiindcă, așa cum știm, între „cei ai lui Cristos” există o persoană care este „a Lui”, înainte de toţi şi de toate, într-un mod unic şi cu totul special: este Maica Sa, Cea care L-a născut, Cea care a vieţuit alături de El, Cea care i-a împărtăşit viaţa de zi cu zi, şi mai ales, Cea care i-a stat alături sub Cruce. De aceea, Sfântul Ioan în cap. 12 al Apocalipsei ne vorbeşte despre „o femeie înveşmântată cu soarele, cu luna sub picioare, şi purtând pe cap o cunună de douăsprezece stele” (v.1), un text pe care Biserica dintotdeauna l-a aplicat atât Fecioarei Maria, zugrăvind totodată, icoana Ierusalimului ceresc, cetatea binecuvântată, Biserica reunită în jurul tronului lui Dumnezeu.

Ne regăsim astăzi în jurul Sfântului Altar, pentru a-L celebra pe Cel care ne-a adus mântuirea: Isus Cristos, Lumina lumii, Mesia cel așteptat. Îl celebrăm și îi cântăm în unire de rugăciune cu Biserica toată, Mireasa Sa Neprihănită, cu cetele de îngeri și arhangheli, cu toate puterile cerești, cu toate sufletele sfinte care în viața lor au mărturisit lucrurile mari înfăptuite de Cel Atotputernic. Și ne regăsim cu gând de închinare în fața acestei icoane sfinte de la Scăiuș, unde Fecioara Sfântă este zugrăvită ca fiind Cea care ne arată calea, o cale de credinţă şi de smerenie.

„Fericită eşti tu Care ai crezut”. Fecioara Maria a crezut, a crezut mereu. A crezut în Întruparea Cuvântului, spunând „Fie mie după cuvântul Tău”; a crezut şi atunci când nu înţelegea, precum în momentul în care L-a regăsit pe Isus în Templu la 12 ani: „ei nu au înţeles cuvântul pe care L-a spus lor” (Lc 2, 50). Fecioara Preacurată în icoana pe care o venerăm la Scăiuș îl arată, printre lacrimi, pe Fiul Ei, spunându-ne: „faceți tot ceea ce vă va spune” (Ioan, 2, 5).

Nu putem să nu amintim în acest moment de sărbătoare, cea dintâi icoană care a lăcrimat în Biserica noastră Română Unită cu Roma, și anume la trecerea la cele veșnice a episcopului Petru Pavel Aron, pe 9 martie 1764: icoana Maicii Domnului cu Pruncul, din iconostasul bisericuței aflate în curtea castelului episcopal de la Blaj. Cu adevărat, toate icoanele făcătoare de minuni care lăcrimează, ne conduc la același îndemn: la chemarea la convertire, la pocăință, așa cum subliniază Preasfinţitul Părinte Alexandru, Episcopul de Lugoj, în cartea sa “Maica Domnului de la Scăiuş”: „Isus continuă să sufere în mod mistic pe pământ în membrele sale. Cristos îşi continuă Pătimirea sa în persecuţiile pe care le suferă şi azi când discipolii săi sunt persecutaţi, când Biserica sa este persecutată, când Papa şi Păstorii săi legitimi sunt dispreţuiţi. Cristos îşi continuă Pătimirea în aceia care sunt persecutaţi şi suferă în folosul credinţei lor sau pentru că Îl mărturisesc pe El. Cristos suferă în membrele rănite ale trupului Său, care este Biserica. Şi deoarece Maria este nedespărţită de Cristos, şi ea suferă împreună cu El”.

Astăzi, aici în acest loc binecuvântat unde lacrimile Cerului au venit să înroureze pustiul inimilor noastre, Maica Sfântă vine să ne reamintească mesajul Fiului Său: și anume că Dumnezeu a căutat la smerenia roabei Sale. Și caută mereu la smerenia noastră. În viaţa Ei, Fecioara Maria a trăit în mod tainic toată viața Sa ceea ce a cântat în faţa verişoarei Elisabeta în imnul Magnificat: „a făcut tărie cu braţul Său, a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor. A coborât pe cei puternici de pe tronuri şi a înălţat pe cei smeriţi” (Lc 1, 51.52).

Maicii Celei Duioase, îl încredințăm astăzi pe Preasfinţitul Alexandru, Episcopul Eparhiei de Lugoj, care pe 8 septembrie 2014, de Sărbătoarea Naşterii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, a sărbătorit 20 ani de Sfântă Slujire Arhierească. Dorim, Preasfinția Voastră, să Vă exprimăm recunoştinţa noastră şi a întregii noastre Biserici Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, pentru râvna şi devotamentul ce îl manifestaţi întru slujirea poporului lui Dumnezeu ce V-a fost încredinţat.

Maica Sfântă, Împărăteasa lumii, să ocrotească Eparhia Lugojului, întreaga noastră Biserică și țara întreagă.

Amin!

† Lucian Cardinal Mureşan
Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică

Comentarii



Exprimaţi-vă opinia