Discursul Cardinalului Leonardo Sandri în Catedrala Blajului

DISCURSUL EMINENTEI SALE REVERENDISIME

CARDINAL LEONARDO SANDRI,

PREFECTUL CONGREGAȚIEI PENTRU BISERICILE ORIENTALE

ținut în cadrul SFINTEI LITURGHII ÎN CATEDRALA DE LA BLAJ,

DUMINICA, 9 MAI 2010

Preafericirea Voastră,

Excelențele Voastre, Preasfințiți membrii ai Sinodului Episcopilor Bisericii Române Unite,

Dragi preoți, călugări și călugărițe, credincioși întru Hristos.

Hristos a înviat!

Iată vin ca un pelerin la ,,mica Romă” pentru a îmbrățișa cu afecțiune și simplitate credința pe care Biserica Blajului a oferit-o Bisericii universale prin viața fiilor săi.

Salut respectuos pe Arhiepiscopul Major, Preafericirea Sa Lucian, și am bucuria de a aduce, pentru el, pentru ceilalți confrați episcopi și pentru întreaga Biserică Greco-Catolică română, Binecuvântarea Apostolică a Papei Benedict al XVI-lea. Părinteasca sa solidaritate și rugăciunea fiecăruia dintre voi se adresează de asemenea și Bisericii de rit latin cu care formați comunitatea catolică din România.

Împreună cu voi mă rog pentru Sfântul Părinte Benedict al XVI-lea, pentru ca Domnul să-i binecuvânteze generoasa slujire pentru Biserica Romei și întreaga Biserică Catolică, să-l păzească îndelungat în zile, ca pe un părinte iubitor și grabnic ajutător. Împreună cu voi, reafirm legătura de ascultare și iubire față de Urmașul lui Petru, piatra cea vizibilă a unității, dorită de Hristos Domnul pentru trupul său, care este Biserica.

Este aceiași legătură pe care părinții voștri și martirii voștri, chiar și în istoria recentă, au cinstit-o până la mărturisirea supremă.

Preafericirii Sale Lucian îi asigur sprijinul rugăciunii mele pentru misiunea sa. Transmit de asemenea un respectuos salut Bisericii Ortodoxe și autorităților centrale și locale ale statului, cu speranța de a avea atenția necesară față de Biserica Greco- Catolică, care înnobilează, cadrul religios, social și cultural a acestei nobile națiuni.

Aici, în apropierea rămășițelor pământești ale episcopului fondator al Blajului, Inocențiu Micu-Klein, și ale Cardinalului mărturisitor Alexandru Todea, ne amintim dând mulțumire Domnului, pentru drumul lor cu Hristos și prețul sângelui jertfit pe altarul comuniunii cu Roma a Bisericii voastre românești. Mulțumesc Domnului pentru acest loc de binecuvântată amintire, simbol al renașterii voastre creștine.

Suntem încă în perioada pascală. Această trecere de la moarte spre viață o celebrdm pe altarul jertfei euharistice. ,,Cu moartea pe moarte călcând”, ne spune imnul din vechime, asigurându-ne că Domnul a inclus deja în suferința sa toate împotrivirile pe care le vor întâlni frații săi din orice vreme, cărora le-a dăruit mângâiere și putere, arătând adevărul cuvântului Său: ,,Eu sunt Lumina lumii; cel ce Mă urmează nu va trăi întru întuneric, ci va avea lumina vieții” (In 8, 20).

Evanghelia de astăzi explică în chip minunat conținutul pascal al credinței Bisericii. Întru lumina Învierii suntem educați să înțelegem felul de a citi istoria proprie a lui Dumnezeu Însuși, sensul vielii și care sunt biruințele sale autentice, precum și sensul încercărilor, și motivul pentru care slăbiciunea este locul privilegiat de arătare al harului. Pentru a intra în această lumină deplină, orbirile noastre așteaptă vindecare de la Domnul. Hristos, prin prezența sa, dăruiește Legii un sens pozitiv și ne descoperă trăsăturile părintești ale Creatorului, învățându-i pe oameni bucuria de a trăi ca fii, care din moartea Sa primesc viața. A ne lăsa vindecați de Domnul ne aduce garanția că vom vedea relitatea cu ochii lui Dumnezeu. Este tocmai ceea ce v-au învățat părinții voștri: să conferiți existenței omenești parfumul Împărăției lui Hristos și să căutați binele în toate încercările, făcând din credință izvorul unei puternice legături spirituale cu Isus Hristos, care dăruiește fiecărui ucenic al Său demnitate și libertate.

Priviți spre trecutul luminos al martirilor voștri, fără să vă temeți că Dumnezeu n-ar fi tot atât de puternic și astăzi. Isus Hristos ne dăruiește viața, și în coborârea Sa la iad a luat asupra sa căderile noastre. Sfântul Părinte Benedict al XVI-lea spunea în predica de la liturghia inaugurării slujirii sale pe catedra lui Petru: ,,Dumnezeu, care a devenit miel, ne spune că lumea este mântuită de cel Răstignit și nu de cei ce răstignesc. Lumea este răscumpărată de răbdarea lui Dumnezeu și distrusă de nerăbdarea oamenilor” .

Neputințele noastre sunt locul cel mai potrivit unde putem să-l regăsim pe Hristos. El este mereu înaintea noastră și ne oferă lumina ce se răsfrânge asupra fiecărei dureri. Suferința orbului prezentat în Evanghelia de astăzi este aproape necesară, ”pentru a se arăta în el lucrarea lui Dumnezeu” (In 9, 39). El primește astfel minunea dumnezeiască ce îi deschide înțelegerea spre înviere, spre deosebire de cei care cred, în mândria lor, că îl au pe Domnul împiedicând astfel trezirea lor spre Lumina veșnică, a Tatălui. Așa s-a întâmplat și de-a lungul istoriei voastre recente: prin tenebrele persecuțiilor ați putut contempla minunea învierii: ,,Chiar dacă aș umbla în umbra morții nu mă voi teme de rele, pentru că tu ești cu mine„(Psalmul 22,4).

Iubiți frați și surori, fie ca și voi să gustați bucuria pe care Hristos cel Înviat a oferit-o tuturor, bărbați și femei care cred și primesc întru lumina interioară a inimii puterea de a deveni fiii lui Dumnezeu. Domnul și Sfânta Sa Maică să fie tăria voastră.

,,Credința noastră este viața noastră„, repeta în numele tuturor episcopul mărturisitor Iuliu Hossu. Fie ca și voi să păstrați această convingere, care este cea mai mare cinste a voastră, și să rămâneți întru bucuria Sa. Demnitatea voastră creștină în veșnicia Luminii Domnului.

,,Luminează-te, luminează-te noule Ierusalime, căci mărirea Domnului peste tine a răsărit. Saltă și te bucură Sioane, iară tu, Curată Născătoare de Dumnezeu, veselește-te întru învierea Fiului tău” (Imn pascal bizantin).

Hristos a înviat!

Adevărat a înviat!

Album foto

Comentarii



Exprimaţi-vă opinia