Pastorala de Paști a PS Alexandru

ALEXANDRU,

Din mila lui Dumnezeu şi graţie Sfântului Scaun Apostolic al Romei,
Episcop român unit, greco-catolic, al Eparhiei de Lugoj

Onoratului cler şi iubitului popor credincios
har, binecuvântare şi mântuire de la Dumnezeu-Tatăl
şi de la Domnul nostru Isus Cristos

CRISTOS A ÎNVIAT!

„Veniţi toţi credincioşii să ne închinăm
Sfintei Învierii lui Cristos, că iată a venit
prin Cruce, bucurie în toată lumea”.

(Stihira din Slujba Învierii)

Iubiţi fraţi întru preoţie,
Iubiţi credincioşi,

După ce am străbătut Sfântul şi Marele Post de patruzeci de zile, care s-a încheiat cu Săptămâna Mare a Sfintelor Patimi, în Joia Mare ne-am amintit de instituirea Sfintei Euharistii şi a Sfintei Preoţii, am luat parte la ceremonia spălării picioarelor, am ascultat cele douăsprezece Evanghelii ale Patimilor Domnului, apoi în Vinerea Mare, ziua de doliu a întregului neam omenesc, am oficiat Ceasurile împărăteşti şi Prohodul Domnului.

Iubiţi credincioşi,
Pe Golgota unde s-a desfăşurat cea mai cutremurătoare tragedie a lumii, la poalele acestui deal, într-un mormânt săpat în stâncă, se aşează Cristos, Speranţa omenirii, ce a vibrat şi a încălzit sufletele omenirii timp de 4000 ani. Aici se aşează în inima stâncii: dragostea, mila, nevinovăţia.

Nu este nicio scăpare!

Răutatea şi minciuna au învins bunătatea şi adevărul! Aceasta o strigă puterile întunericului prin urletul sălbatic al gurilor slujitorilor lor. Aceasta o înfăţişează – la moartea Domnului Nostru Isus Cristos – stâncile despicate, catapeteasma bisericii ruptă, pământul cutremurat, soarele întunecat. Se pare că însuşi Părintele ceresc şi-a lăsat la o parte făgăduinţa făcută în Paradis şi apoi reînnoită în repetate rânduri, cu părintească iubire, prin profeţi.

Dar Speranţa voastră, bucuria şi dorul vostru, s-a aşezat în mormânt!

Pe încetul coboară întunericul nopţii care, în doliul său, cuprinde sufletele unei lumi îndurerate, acoperind toate speranţele ei.

*

* *

A treia zi, duminica, în ziua cea dintâi a săptămânii, dimineaţa când se iveau zorile aurii, CRISTOS A ÎNVIAT DIN MORŢI!

Nimeni n-a fost martor ocular al evenimentului însuşi, al Învierii şi niciun evanghelist nu-1 descrie. Nimeni n-a putut să spună cum a avut loc fizic trecerea la o altă viaţă.

Misterul Învierii Domnului rămâne în centrul credinţei noastre.

Cristos trece prin piatra ce-i acoperă mormântul sfânt. Această piatră a fost răsturnată de un înger coborât din cer. Când au venit femeile la mormântul sfânt, mormântul era descoperit. Femeile evlavioase care alergaseră la mormânt să ungă trupul Domnului cu uleiuri aromate, aflară cu mare mirare piatra răsturnată, mormântul gol şi părăsit de paznici. Mai mare le-a fost mirarea când aud din gura unui înger ce era la uşa mormântului: “Nu vă fie teamă! Ştiu că pe Isus cel răstignit îl căutaţi. Nu este aici căci a înviat precum a zis. Veniţi şi vedeţi locul unde zăcea. Mergeţi repede şi spuneţi apostolilor săi că s-a sculat din morţi şi iată merge înaintea voastră în Galileea: acolo îl veţi vedea. Şi ieşind curând cu frică şi cu bucurie mare au alergat să spună ucenicilor lui (…) Şi iată Isus le-a întâmpinat, zicând: Bucuraţi-vă! (…) Nu vă fie teamă: mergeţi şi spuneţi fraţilor mei să meargă în Galileea şi acolo mă vor vedea” (Mt. 28, 5-10).

 

Iubiţi credincioşi!

Acest adevăr al Învierii lui Cristos îl vestesc lumii primele raze ale soarelui de primăvară din Duminica Paştilor.

Acest adevăr îl vestesc păzitorii mormântului căzuţi cu faţa la pământ dinaintea luminii strălucitoare a Învierii Domnului.

Cristos a înviat! strigă prietenii lui, Apostolii, cu glas triumfător, cu sufletele lor pline de pace şi bucurie:

  • – Nădejdea noastră nu a rămas în mormânt;
  • – Iubirea noastră faţă de Cristos nu a fost învinsă de ură;
  • – Bunătatea a învins răutatea;
  • – Adevărul a învins minciuna;
  • – Nevinovăţia a învins păcatul;
  • – Durerea s-a schimbat în bucurie căci Părintele Ceresc nu ne-a părăsit.
  • – Aşteptarea noastră nu a fost zadarnică.

Când L-au răstignit, duşmanii Lui credeau că răstignesc împreună cu Dânsul şi veşnicul adevăr pe care L-a vestit în lume, dar Adevărul a răsărit din mormânt.

Învierea lui Cristos este o dovadă că acela care timp de trei ani a predicat în Galileea şi Iudeea n-a fost un simplu om, ci adevărat Fiul lui Dumnezeu.

Lumina care a răsărit astăzi din mormânt este lumina cea adevărată care luminează pe tot omul ce vine în lume.

Învierea lui Cristos ne îndeamnă să facem binele şi să evităm răul căci şi noi vom învia şi vom primi dreapta răsplată după faptele noastre.

Să se bucure în această zi cei nefericiţi, căci Acela care a înviat din morţi, în ziua cea mare a Învierii, va întoarce nefericirea lor întru fericire.

Să se bucure cei ce trăiesc o viaţă de lacrimi pentru că Acela care a înviat din morţi va şterge toată lacrima de la toată faţa.

Să se bucure astăzi toată lumea, toţi credincioşii de orice confesiune religioasă: creştini sau necreştini, pentru că sunt Paştile cele sfinte, mari şi minunate, Paştile Domnului, Paştile.

Să se bucure de Înviere şi fiii şi fiicele Bisericii Române Unite, căci această Biserică ce a stat înmormântată timp de 41 ani, a înviat. Porţile iadului nu au biruit-o. Piatra ce a fost pusă peste mormântul ei a fost ridicată. Ea este o prezenţă vie în sânul poporului nostru. Această Biserică – Trupul mistic al lui Isus – a înviat, precum a înviat Isus Cristos.

 

Iubiţi credincioşi,

Învierea lui Cristos nu a fost o reîntoarcere la viaţa pământească, precum s-a întâmplat în cazul învierilor pe care El le-a săvârşit înainte de Paşti: cea a fiicei lui Iair, a tânărului din Nain, a lui Lazăr. Acestea toate erau evenimente miraculoase, dar persoanele în cauză se întorceau, prin puterea lui Isus, la o viaţă pământească “obişnuită”… La un moment dat, aveau să moară iarăşi. Învierea lui Isus este cu totul diferită. În trupul Său înviat, El trece de la starea de moarte la o altă viaţă dincolo de timp şi spaţiu. Trupul lui Isus este plin, la Înviere, de puterea Spiritului Sfânt; El participă la viaţa dumnezeiască în stare de glorie, încât Sfântul Pavel spune despre Cristos că este “Omul ceresc” (conform 1 Cor. 15,35-50).

Învierea lui Cristos este principiul şi izvor al Învierii noastre viitoare.

Vreau să închei cu acest imn din Laudele Învierii: “Ziua Învierii, să ne luminăm cu prăznuire şi unul pe altul să îmbrăţişăm; să zicem: Fraţilor! şi celor ce ne urăsc pe noi; să iertăm toate pentru înviere…”.

*

* *

Cu aceste gânduri, Îl rog pe Isus Cristos, Cel înviat victorios, să vă dăruiască pace, sănătate şi să vă umple sufletul şi viaţa de bucuria Învierii Sale.

Sărbători fericite!

Cristos a înviat !

Cu arhiereşti binecuvântări,

Alexandru
Episcop de Lugoj

Dată la Reşedinţa Noastră Episcopală din Lugoj, la Praznicul Învierii Domnului, Anul Domnului 2017.

Însemnare: Această scrisoare pastorală se va citi în fiecare biserică parohială la Sfânta Liturghie din prima zi de Paşti 2017,

iar în filii se va citi a doua zi.

Comentarii



Exprimaţi-vă opinia