Pastorala PS Virgil la Sărbătoarea Naşterii Domnului (2007)

Scrisoare Pastorală
LA SĂRBĂTOAREA NAŞTERII DOMNULUI
2007

Poporul care locuia întru întuneric va vedea lumină mare şi voi cei ce locuiaţi în latura umbrei morţii lumina va străluci peste voi. … Căci Prunc s-a născut nouă, un Fiu s-a dat nouă, a Cărui stăpânire e pe umărul Lui şi se cheamă numele Lui: Înger de mare sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al păcii, Părinte al veacului ce va să fie. (Isaia 9, 1,5)

Iubiţi credincioşi,

Tatăl nostru cel ceresc, pentru a mântui neamul omenesc, pentru a-i dărui lumină şi pentru a-l îndumnezeii pe om, „la plinirea timpurilor” (cf. Lc 2, 6) l-a trimis pe Fiul Său iubit care s-a pogorât din ceruri, s-a întrupat de la Spiritul Sfânt şi s-a făcut om. De aceea Crăciunul este Sărbătoarea luminii care străluceşte în tenebre, este descoperirea şi revelaţia Sfintei Treimi, este cea mai veche „noapte luminată” în care prin Christos se revarsă în râuri de apă vie, iubirea divină care inundă şi cuprinde întreaga lume. La Bethleem, mângâierea nemărginită a lui Dumnezeu face să cadă zidul răutăţii şi al discordiei, al suferinţei şi încercării, al indiferenţei şi neîncrederii omului căzut în păcat şi se deschid porţile care unesc cerul şi pământul prin Christos, Cel născut în peştera din Viflaim.

În Noaptea Sfântă, „în partea locului erau păstori care, stând pe câmp şi făcând de strajă noaptea împrejurul turmei lor” (Lc 2, 8), când „Îngerul Domnului a stătut lângă ei şi mărirea Domnului i-a învăluit în lumină” (Lc 2, 9). De altfel, Profetul Isaia este cel care prevesteşte acest lucru: „poporul care locuia în întuneric a văzut lumină mare şi celor ce locuiau în umbra morţii lumină le-a strălucit” (Is 9, 1), pentru că „celor drepţi”, spune Psalmistul, „răsărit-a în întuneric lumină” (Ps. 111, 4). Corintenilor în schimb, Sfântul Pavel le vorbeşte despre faptul că „Dumnezeu care a zis: Strălucească, din întuneric, lumina – El a strălucit în inimile noastre” (II Cor 4, 6), harul şi darul, credinţa şi speranţa, iubirea şi mântuirea aduse Christos.

În această Noapte, chiar noapte fiind, totul străluceşte pentru că s-a „născut nouă un prunc” (cf. Lc 2, 12), pentru că „s-a născut un Mântuitor, care este Christos, Domnul” (Lc 2, 11). Astăzi, când celebrăm Naşterea Lui Isus, pricepem că nici unul dintre noi nu vine din tenebre, că nu trăim fără nici un rost în viaţă şi că nu ne îndreptăm către abisuri necunoscute: venim din iubirea Domnului fiind „chipul şi asemănarea lui”(cf. Fc 1,27), trăim în Domnul şi ne îndreptăm către Domnul. În lumina „nopţii sfinte” se conturează speranţa noastră a creştinilor deoarece „Evanghelia nu e doar o comunicare a lucrurilor care se pot ştii, ci e o comunicare care produce fapte şi schimbă viaţa. Poarta obscură a timpului, a viitorului, a fost deschisă” (cf. Benedict XVI, Enciclica Spe salvi, 2) de către acest „prunc înfăşat, culcat în iesle” (cf. Lc 2,12), pentru că „cine are speranţa, trăieşte altfel; i-a fost dată o nouă viaţă” (cf. Benedict XVI, Enciclica Spe salvi, 2).

 

Dragi credincioşi,

Chiar dacă au trecut 2000 de ani, de la acest eveniment misterios, „Noaptea Crăciunului” reprezintă pentru fiecare dintre noi un eveniment extraordinar cu o puternică conotaţie supranaturală şi mistică: „am ajuns să-l cunoaştem pe Dumnezeu – pe adevăratul Dumnezeu, iar aceasta înseamnă că am primit speranţa” (cf. Benedict XVI, Enciclica Spe salvi, 3). În „Noaptea Sfântă”, avem deci posibilitatea să ne „întâlnim cu Domnul domnilor, cu Domnul cel viu, să întâlnim speranţa care este mai puternică decât orice suferinţă şi care ne transformă viaţa” (cf. Benedict XVI, Enciclica Spe salvi, 4).

În ciuda faptului că societatea contemporană este într-o continuă schimbare şi transformare, de multe ori în contradicţie cu învăţătura Bisericii şi a moralei creştine, Crăciunul rămâne pentru creştin, un moment de lumină şi de bucurie. În noaptea acestei lumi, Crăciunul ne ajută să simţim „prezenţa tainică” a Mântuitorului şi a Preacuratei Sale Mame, a Sfântului Iosif, a îngerilor şi a păstorilor, care contemplă în tăcere misterul naşterii lui Christos, în viaţa noastră.

 

Iubiţi credincioşi,

Noapte, lumină, credinţă, mântuire, iubire, viaţă: sunt realităţi pe care le experimentăm în raport cu Cristos Domnul atât în existenţa noastră cotidiană cât şi în Biserică şi societate. La acest Crăciun aş dori să ne amintim împreună de câteva evenimente care au fost comemorate de către Biserica noastră în acest an care este pe cale să-şi închidă porţile. Am comemorat 1600 de ani de la moartea Sfântului Ioan Gură de Aur, a cărui liturghie o celebrăm aproape în fiecare zi a anului: avea o gură de aur Sfântul Ioan atunci când vorbea despre Isus şi Sfânta Scriptură. Un alt eveniment important a fost celebrarea a 230 de ani de la înfiinţarea Eparhiei de Oradea. În cripta Sfintei Catedrale, de acum, îşi dorm somnul spre fericită pomenire sfinţii noştri martiri: Preasfinţitul Valeriu-Traian Frenţiu, Preasfinţitul Iuliu Hirţea, Preasfinţitul Vasile Hosu şi Monseniorii Coriolan Tămâian şi Ioan Dan. Recent am aniversat 100 de ani de la naşterea Preasfinţitului Ioan Suciu, episcopul tinerilor, „Ioan gură de rai”, care-şi aşteaptă învierea în Cimitirul săracilor la Sighet. Tot în acest an am celebrat 10 ani de la „întoarcerea la casa Tatălui” a bunului şi sfântului nostru episcop, Preasfinţitul Vasile Hosu. În lumina Naşteri Mântuitorului toate aceste evenimente îşi găsesc izvorul şi împlinirea, rostul, sensul şi scopul. Aceşti sfinţi ai noştri au primit vestea naşterii lui Isus şi au trăit în lumina credinţei iar în semnul crucii au biruit împreună cu Domnul toate încercările, suferinţa şi moartea dobândind în iubire mântuirea şi viaţa veşnică.

 

Dragi credincioşi,

Vedem că Isus Christos se naşte şi moare în afara oraşului – abandonat de sistemul instituţiilor sociale – se naşte într-o grotă, în Viflaim (cf. Mt. 2, 1; Lc. 2, 6-7) şi moare pe muntele Golgotei (cf. Mt. 27,33), dar El ne-a adus lumina, speranţa, iubirea şi ne-a dobândit mântuirea, viaţa adevărată. Naşterea lui Christos ne cheamă pe fiecare să descoperim valoarea tăcerii rugătoare şi ne conduce spre simplitatea şi demnitatea Familiei Sfinte în peştera din Betleem pentru a redescoperi în acolo simplitatea şi demnitatea la care este chemat creştinul, la care suntem chemaţi.

Doresc să vă urez la acest Sfânt Crăciun următoarele:

– Isus care se naşte din dragostea Tatălui pentru omenire să vă dea harul rugăciunii şi al curajului pentru a înfrunta greutăţile vieţii;

– Maria, Maica Sfântă care a făcut din iesle cu paie leagănul pentru pruncul sfânt să vă dea tăria răbdării în încercări şi suferinţe;

– Iosif căruia toate porţile din oraş i-au fost închise să vă ajute să vă deschideţi porţile sufletului către Domnul, care astăzi se naşte în inima dumneavoastră;

– îngerii care au vestit păstorilor vestea cea bună să vă dea înţelepciunea de a trăi în pace şi cu bucurie între dumneavoastră;

– păstorii care s-au îndreptat în grabă spre grota din Viflaim să vă fie model pentru a vă îndrepta spre Biserică şi sacramente, pentru a-L asculta pe Domnul.

Vă doresc un Crăciun Sfânt şi binecuvântat!

Sărbători Fericite şi La mulţi ani!

+ Virgil BERCEA

Episcop

Comentarii



Exprimaţi-vă opinia