Predica PF Lucian la înmormântarea PS Ioan

Oficiul înmormântării Preasfinţitului Ioan Şişeştean.
Catedrala „Sfânta Maria”. Baia Mare, 16 aprilie 2011.

„Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria Domnului tău” (Matei 25,23).

Înaltpreasfinţiile Voastre,
Preasfinţiile Voastre,
Stimate autorităţi judeţene şi municipale,
Preacucernici fraţi preoţi,
Dragi membri ai familiei,
Iubiţi credincioşi,

Chiar dacă cu o zi înainte de a trece din lumea aceasta am avut o convorbire telefonică cu Preasfinţitul Ioan, convorbire care mi-a lăsat să înţeleg că dânsul se simţea bine, că se află în stare bună pentru a-şi îndeplini obligaţiile de păstor al eparhiei, seara zilei de 12 aprilie m-a surprins întrutotul neplăcut la primirea veştii adormirii lui în Domnul.

Ce este potrivit să facem acum? Ce este demn pentru noi toţi, episcopi, preoţi, persoane consacrate, studenţi teologi şi credincioşi să reflectăm acum? Este vrednic şi plăcut lui Dumnezeu să privim, în mod spiritual, la chipul adormitului părinte.

Evanghelistul Matei, prezentând pilda talanţilor, pune pe buzele omului stăpân care a încredinţat slugilor avuţia sa, – şi care nu este altul decât Domnul Dumnezeu, – aprecierea pentru cei cărora le încredinţase cinci şi doi talanţi înmulţiţi prin trudă şi pentru respect faţă de stăpânul, aprecierea: bine! Este constatarea atotştiinţei Stăpânului vieţii: bine! Este calificativul pronunţat de Cel ce susţine totul: bine! Am convingerea că Bunul şi Marele Dumnezeu, crezut, închinat şi propovăduit de părintele nostru Ioan, a pronunţat deja calificativul pentru răspunsul dat printr-o viaţă dăruită Lui: bine! Acesta este rodul implicaţiilor credinţei în Dumnezeu, prin cultivarea simţului dependenţei totale de El, pentru că tot ce suntem şi tot ce avem vine de la El: „Ce ai ce să nu fi primit?” (1 Cor 4,7), sau: „Cum voi răsplăti Domnului pentru tot binele pe care mi l-a făcut?” (Ps 116,12). În acest fel, părintele nostru Ioan a intrat în circuitul vieţii dumnezeieşti, fiind un „împreună lucrător cu Dumnezeu” (cf 1 Cor 3,9).

„Slugă bună”. Adică, slujitor bun! Doamne, cum aş vrea să-ţi arăţi toate mulţumirile legate de viaţa slujitorului Tău, episcopul Ioan, din copilăria şi tinereţile lui şi până în clipa când, împăcat cu Tine, prin celebrarea Dumnezeieştii Liturghii, s-a aşezat spre a te îmbrăţişa cu dragostea ce dintotdeauna l-a susţinut pe drumul mărturiei.

„Slugă credincioasă”, adică slujitor fidel, constant, netrădător. Credincios lui Dumnezeu, Cel în Treime adorat şi preamărit, credincios Mamei cereşti pe care o avea protectoare, credincios misiunii Bisericii celei una, credincios misiunii de creştin şi apoi de bun slujitor întru preoţie şi arhierie. Credincios eparhiei pentru care bunul părinte papa Ioan Paul al II-lea l-a numit păstor; credincios urmaş al primului episcop al Maramureşului, mărturisitor al credinţei, Alexandru Rusu; credincios episcopului clandestinităţii Bisericii noastre, cu care a păstrat frumoasă prietenie şi ataşament filial, Ioan Dragomir; credincios demnităţii umane şi clericale.

„Slujitor bun şi credincios… intră întru bucuria Domnului tău”. Domnul nostru, dragii mei, vrea să ne împărtăşească deplinătatea bucuriei Sale. Prin prezenţa Sa euharistică, El a voit să ne lase în trecerea noastră pe acest pământ, oaze de bucurie. Euharistia este pâinea bucuriei; aşa spunem când ne cuminecăm: să-mi fie Euharistia aceasta spre sănătate, spre bucurie şi spre veselie”. Acestei bucurii se făcea părtaş zilnic, părintele nostru Ioan, prin celebrarea dumnezeieştii Liturghii. Bucuria lui a fost aceea de a fi mereu cu Dumnezeu.

O trăsătură importantă a spiritualităţii creştine, spunea altădată papa Paul al VI-lea, este bucuria pascală. Aceasta nu constă într-o nepăsare, într-o lipsă de grijă, ci este o înţelepciune alimentată de cele trei virtuţi teologale. Nu este vorba de o bucurie exterioară şi zgomotoasă, ci de bucuria născută din motive interioare profunde; este putere de spirit.

Bucuria pascală este suişul spre Ierusalim, dimpreună cu Isus. Bucuria pascală face casă bună cu suferinţa, pe care o transfigurează. „Acum sunteţi trişti, spunea Isus ucenicilor Săi, dar întristarea voastră se va transforma în bucurie” (In 16,20); „Sunt plin de bucurie, în ciuda tuturor suferinţelor noastre”, scrie Sfântul Pavel corintenilor (2 Cor 7,4). Bucuria şi suferinţa pot sta împreună în viaţa creştinului. Aşa au stat şi în viaţa Preasfinţitului Ioan. Suferinţe fizice, adeseori crunte, dar şi suferinţe sufleteşti. Toate acestea l-au transfigurat, în drumul spre bucuria Răscumpărătorului Isus, înviat glorios din morţi.

„Slujitor bun şi credincios…”. Pelerinajul Preasfinţiei Voastre, părinte Ioan, s-a terminat pe acest pământ. Săptămâna mare a trecut. Gustaţi acum din bucuria ospăţului Stăpânului. Duceţi la tronul Celui Preaînalt toate problemele, durerile, dar şi bucuriile noastre, dureri şi bucurii pe care le-aţi avut în lumea aceasta şi Preasfinţia Voastră. Iar noi Vă vom păstra chipul păstorului bun şi credincios, spre mereu aducere aminte, şi spre iertare. „Intră întru bucuria Stăpânului tău!”

Comentarii



Exprimaţi-vă opinia