Propunere pentru Proiectul de Lege privind retrocedarea lăcaşurilor de cult

Propunere pentru Proiectul de Lege privind retrocedarea lăcaşurilor de cult
confiscate de Statul Român prin efectul Decretului-Lege 358 din 1948 către
Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică

Preambul

Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică s-a învrednicit, în decursul istoriei sale multiseculare să contribuie în mod decisiv la construirea şi consolidarea identităţii naţionale a naţiunii române, să reprezinte pentru sute de mii de familii româneşti o speranţă spre dezrobire şi un continuu îndemn la afirmarea fără şovăire a valorilor creştine şi naţionale. Pentru aceste îndreptăţiri, Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică a suferit în decursul veacurilor împilări şi persecuţii, culminând cu desfiinţarea sa abuzivă în anul 1948, prin aplicarea Decretului 358/1948.

Statul Român, la doar câteva zile de la căderea regimului comunist, în decembrie 1989, recunoştea această nedreptate şi, prin Decretul Lege nr. 9/1989, abroga Decretul 358/1948 ca fiind "reglementări legale emise de fostul regim dictatorial, care prin caracterul lor discriminator, nedrept, au adus grave prejudicii materiale şi morale poporului român, intereselor legitime ale tuturor cetăţenilor, desfăşurării unor relaţii normale cu celelalte state", permiţând revenirea la o viaţă legală a acestei Biserici.

Deşi Decretul Lege nr. 126/1990 a permis o soluţionare prin dialog a restituirii tuturor proprietăţilor abuziv confiscate în anul 1948, s-a constatat, după 15 ani de încercări neconcludente, că situaţia restituirii proprietăţilor confiscate, în mod deosebit a lăcaşurilor de cult, necesită o soluţionare legislativă, care să rezolve orice diferend patrimonial privind proprietăţile confiscate în anul 1948 de la Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică.

 

Articolul I

Se restituie către Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică următoarele imobile – lăcaşuri de cult, astfel:

1. în natură:

  a. bisericile catedrale, vicariale şi protopopiale, în termen de 6 luni de la apariţia prezentei legi;

  b. mănăstirile, bisericile simbol, bisericile din centrele urbane, în termen de un an de la apariţia prezentei legi;

  c. bisericile din mediu rural unde există comunitate greco-catolică reconstituită şi sunt două biserici, din care cel puţin una fostă greco-catolică, în termen de un an de la apariţia prezentei legi;

2.  nuda proprietate:

  a. pentru lăcaşurile de cult din localităţile rurale unde există comunitate greco-catolică reconstituită şi o singură biserică – fostă greco-catolică, o dată cu apariţia prezentei legi;

  b. lăcaşurile de cult de la art. 1, pct. 2, lit. a vor fi folosite alternativ de ambele comunităţi pe o perioadă de până la 3 ani, după care imobilul va fi lăsat în deplină proprietate şi paşnică folosinţă proprietarului de drept.

 

Articolul II

Anexa I cuprinde lista imobilelor care fac obiectul prezentei legi şi face parte integrantă din prezenta lege.

 

Articolul III

Pentru lăcaşurile de cult şi alte proprietăţi care nu se restituie din indiferent ce motive, se va constitui un drept de creanţă al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, asupra Statului Român, asupra unei sume care să corespundă valorii evaluate a acestor bunuri la data confiscării lor abuzive, drepturile decurgând din această creanţă urmând să constituie o rentă perpetuă pe care statul o va asigura anual. Întinderea acestor drepturi de creanţă va fi stabilită, în termen de maximum un an, de o comisie paritară, constituită în condiţiile legii.

Comentarii



Nu se pot exprima aici opinii.