Traducere oficială a scrisorii Preasfinţitului John Michael Botean
către Clerul şi credincioşii Diecezei Române Greco-Catolice Sf. Gheorghe

Preacucernici părinţi, iubiţi fraţi şi surori întru Cristos,

Norii grei ce se adună deasupra României ameninţă cu dezlănţuirea unei furtuni asupra Bisericii noastre. Un proiect de lege, care a fost introdus pentru prima dată în Parlamentul României în 2007 şi respins la acea dată de către Senat, vede din nou lumina zilei şi este inclus pe ordinea de zi a Camerei Deputaţilor, unde, dacă este promulgat, va deveni lege în ciuda faptului că a fost prima dată respins nu numai de către Senat ci şi de către fostul guvern condus de Premierul Tăriceanu împreuna cu toate comisiile parlamentare ce l-au studiat.

Proiectul de lege, PL 368/2007 se intitulează „Lege privind regimul juridic al bunurilor imobiliare aparţinând cultelor religioase Ortodox şi Greco-Catolic din România”. Scopul acestei legislaţii este de a împiedica pentru totdeauna Biserica noastră de a-şi mai recupera proprietăţile aparţinătoare de drept, cum ar fi: biserici, mănăstiri, cimitire, pământuri, opere de artă, mobiliere, etc., furate „în mod legal”, în anul 1948, de către guvernul comunist din România ca urmare a programului de eliminare a Bisericii noastre, aplicat de acel guvern. Din 1948 încoace, aceste proprietăţi se află în mâinile Bisericii Ortodoxe Române şi, în afară de retrocedarea – făcută, în general, prin intermediul curţilor judecătoreşti – a aproximativ 100-200 de Biserici, celelalte rămase spre a fi retrocedate sunt în continuare în posesia Bisericii Ortodoxe Române. În 1989 când Biserica noastră a fost repusă în libertate, clerul împreună cu credincioşii noştri au fost nevoiţi să oficieze Sfintele Liturgii în cimitire, săli de clase, case de cultură şi multe alte locuri necorespunzătoare acestor tipuri de ceremonii religioase.

Problema retrocedării proprietăţilor Bisericii noastre, confiscate de către regimul comunist, este una delicată, în special prin faptul că afectează relaţia dintre Biserica noastră şi Biserica Ortodoxă Română. În orice caz, principiile morale şi de drept pe care se bazează această retrocedare nu sunt deloc complexe. Sunt la fel de clare precum este porunca a-7-a: „Să nu furi”. Ceea ce a fost luat pe nedrept de către stat trebuie să-i fie retrocedat posesorului tot de către stat, pentru a restabili dreptatea. Episcopii noştri din România au încercat mereu să tempereze dreptatea cu îndurarea – ei nu au cerut retrocedarea Bisericilor noastre în satele unde nu mai există Greco-Catolici. (Persecuţia comunistă a redus numărul credincioşilor noştri de la 2.5 milioane în 1948 la 200-250,000 de credincioşi în ziua de astăzi).

În diferitele locuri unde au apărut probleme în relaţiile dintre reprezentanţii şi clerul Bisericii noastre şi cei ai Bisericii Ortodoxe, au fost create din cauza încăpăţânării, spre exemplu, de a retroceda o Biserică acolo unde există două; una din cele două aparţinând înainte de 1948 Bisericii noastre. Deciziile curţilor judecătoreşti date în favoarea retrocedării proprietăţilor nu sunt respectate de către politicieni şi poliţia locală. În unele cazuri clădirile au rămas închise şi nu se mai folosesc. Am auzit despre cazuri în care amândouă bisericile sunt folosite alternativ de către aceiaşi comunitate în duminici diferite. În alte cazuri, clădirile noastre au fost demolate. Cu toate acestea, noi nu avem nici o neînţelegere cu fraţii noştri Ortodocşi, care au fost de asemenea victime ale persecuţiei comuniste şi care la rândul lor au dreptul la libertatea religioasă şi la clădirile ce le aparţin de drept, în care să poată să se roage şi ei la Dumnezeul nostru al tuturor.

Este nevoie de o aplicare severă a justiţiei – nu o expediere politică – din partea Guvernului României, şi una şi mai severă în ceea ce priveşte respectul reciproc şi dragostea creştină din partea celor două Biserici din România. Din păcate, propunerea legislativă încearcă să întrerupă acest proces dificil, dar foarte de folos, în favoarea unui „decret” legislativ.

Biserica noastră se opune promulgării acestui proiect de lege. I-am scris Preşedintelui României, Domnului Traian Băsescu, şi Premierului României, Domnului Emil Boc, pentru a-mi exprima dezamăgirea şi opoziţia mea faţă de acest proiect de lege. Voi continua să contactez şi alte persoane din întreaga lume, care ar avea putere de influenţă în a prevenii ca acest proiect de lege să fie promulgat şi sper să pot să vă ofer posibilitatea şi ajutorul ca fiecare dintre dumneavoastră să poată face la fel.

Ceea ce vă cer în momentul de faţă este să vă înarmaţi cu două dintre armele cele mai puternice din arsenalul nostru creştin, şi anume, postul şi rugăciunea.

Preafericirea Sa, Arhiepiscopul Lucian, a desemnat o zi de pocăinţă şi rugăciune profundă în toate parohiile din Arhidieceza de Alba-Iulia şi Făgăraş. Este foarte important ca şi noi, la rândul nostru, să-i arătăm Preafericirii Sale şi tuturor fraţilor şi surorilor Greco-Catolici solidaritatea noastră prin a-i însoţi în post şi rugăciune în acea zi. Drept aceea, declar ziua de Miercuri 11 Februarie, zi de strict post şi rugăciune adâncă în fiecare dintre parohiile şi misiunile din întreaga noastră Dieceză. Cer tuturor credincioşilor să facă acest sacrificiu pentru cauza noastră comună şi să mergem fiecare dintre noi la Bisericile cu care am fost binecuvântaţi să le avem şi să le folosim în libertate, pentru ca prin rugăciunile înălţate din data de 11 Februarie să se facă Voia Domnului în România – nedreptatea nu este Voia Domnului. Însă a-i iubi pe duşmanii noştri este într-adevăr Voia Domnului, astfel încât este important să ne rugăm ca nu numai să nu fie promulgată o lege ce este nedreaptă, ci şi ca, credincioşii noştri din România să-si poată purta suferinţele fără a fi plini de amărăciune sau de ură, sau, Doamne fereşte, să treacă la violenţă.

Sugestia mea este ca fiecare dintre parohiile şi misiunile noastre să se roage, Rugăciunea Îndurării Maicii Domnului, altfel cunoscută sub numele de Paraclisul Maicii Domnului, însă las la latitudinea fiecărui preot paroh sau administrator să decidă ce rugăciuni vor fi oferite de către comunitate în ziua de 11 Februarie.

Dacă nu puteţi veni la Biserică în acea zi, vă rog să vă acordaţi, cel puţin, 5 minute din timpul dumneavoastră spre a vă ruga împreună cu noi. Suntem un trup în Cristos, mai ales în ceea ce priveşte solidaritatea în rugăciune. Fie ca Domnul păcii, Care prin Fiul Său Şi-a adus lumea aproape de Sine, să trimită Spiritul Său cel Sfânt, Spirit al dragostei şi reconcilierii, ca să răscumpere Biserica noastră iubită din această încercare în care se găseşte. Fie ca Preasfânta Maică a lui Dumnezeu să-şi extindă braţele Sale pline de îndurare peste noi toţi şi să ne ia sub protecţia ei maternă.

Al vostru frate în Domnul Isus,

† John Michael Botean
Episcop, un păcătos

Această scrisoare trebuie să fie citită la toate Liturghiile
din toate bisericile Eparhiei noastre în Duminica din 8 Februarie 2009.