Salutul adresat Regelui Mihai I de către Episcopul Vicar al Bucureştilor

Bucureşti, 23 octombrie 2011

Majestatea Voastră,

Să vă întâlnim astăzi este un mare privilegiu pentru noi, episcopul şi câţiva reprezentanţi ai Vicariatului şi comunităţii greco-catolice din Bucureşti, pentru a vă transmite felicitările Întâi stătătorului Bisericii Române Unite, Preafericitul Lucian, şi a vă exprima sentimentele noastre de respect şi gratitudine cu ocazia împlinirii celor 90 de ani.

La această oră, când la altarele bisericilor se celebrează Sfânta Liturghie a duminicii, simbol al Paştilor şi Învierii Domnului, am lăsat pe mai târziu cele sfinte pentru a fi primiţi de Regele nostru şi a-i prezenta omagiile.

Sunt printre noi astăzi pentru a vă spune „La mulţi ani!” contemporani ai Majestăţii Voastre, martori ai strigătelor tinereşti care umpleau piaţa palatului în anii 40, scandând „Trăiască regele!” cu preţul libertăţii lor şi care exprimă şi azi căldura unei tinereţi interioare impresionante.

Avem, de pildă, doi tineri soţi, căsătoriţi cu câteva luni în urmă, dispuşi să continue un drum prin viaţă din întâlnirea cu valorile perene şi creştine ale neamului românesc, valori dispuse admirabil în mărturia pe care ne-aţi oferit-o zeci de ani la rând chiar şi atunci când vocea Regelui putea să ne ajungă inimile doar pe calea undelor.

Îi avem şi pe aceia care, desigur, au crescut cu regimul trecut, dar nu au pregetat să cultive în inima lor, pe ascuns şi cu mari greutăţi, legătura de suflet cu ţărmurile libertăţii de care Vă era investită augusta persoană chiar şi în anii umbrelor reci care luaseră în stăpânire suflarea românească.

Cu toţii purtăm într-un fel sau altul rănile trecutului, dar vă exprimăm dragostea şi preţuirea noastră în numele acelora pentru care aţi fost şi sunteţi obrazul imaculat al demnităţii neamului românesc.

Sire,

La ceas aniversar ne oferiţi onoarea de a da glas admiraţiei pentru tăria răbdării Majestăţii Voastre. Pentru a fi practicat acel curaj despre care vorbeşte ducele de la Rochefoucauld: le vrai et le parfait courage est faire sans temoins ce que on serait capable de faire devant tous.

Vârstele omului de la un timp sunt, precum zice psalmistul, osteneală şi necaz mai ales pentru viaţa trupului. Anii Majestăţii Voastre sunt mulţi. V-au fost uşori, v-au fost grei, aţi trecut prin pierderea patriei, prin dezrădăcinări şi exil. Aţi petrecut cu adevărat între potop şi curcubeu. Seninătatea şi perseverenţa de a rămâne om v-au adus acum în mijlocul nostru cu vârsta senectuţii prin şcoala răgazului şi a răbdării. Simone Weil spunea în anii cei trişti ai celui de-al doilea război mondial că nenorocirea nu ne degradează, ci ne descoperă nivelul la care ne situăm. Nu v-aţi pierdut sufletul şi aţi rămas REGE. Pentru românii greco-catolici – o spunem cu neţărmurit respect şi emoţie – sunteţi şi un „coleg” de suferinţă, de nedrept oprobriu şi deriziune.

Majestate,

Regelui şi omului îi prezentăm astăzi aleasa consideraţiune, dorindu-i binecuvântări cereşti şi sănătate, spunându-i cu loialitatea celor supuşi:

Trăiască Regele în pace şi onor! Întru mulţi ani!

via Vicariatul Bucureşti

Comentarii



2 opinii la “Salutul adresat Regelui Mihai I de către Episcopul Vicar al Bucureştilor”

  1. Anton la 26 octombrie 2011 8:36 am

    Gânduri şi simţire pentru Rege şi ţară ca o rugăciune din inimă.
    Mântuieşte, Doamne, poporul Tău!

  2. Lupea Minodora la 26 octombrie 2011 1:40 pm

    Va felicit din inima ptr cuvintele frumoase adresate MAJESTATII SALE. Ma simt onorata sa fac parte din aceasta comunitate, din aceasta religie cu oameni demni si de onoare. Inca o data gratitudinile mele si tot respectul.

Exprimaţi-vă opinia