Program:

• Vineri, 8 octombrie 2010
  • 16.30 Sosiri – Înscrierea participanţilor
  • 18.30 Deschiderea Întâlnirii Eparhiale a Tineretului
  • 19.00 Festivalul tinerilor
  • 20.30 Rugăciunea de seară
               Cazarea în familii în parohiile din Cluj-Napoca
• Sâmbătă, 9 octombrie 2010
  • 9.00 Cateheză şi grupuri de discuţii
  • 11.30 Sfânta Liturghie arhierească
  • 13.00 Prânzul
  • 14.00 Ateliere
  • 17.00 Încheierea Întâlnirii Eparhiale a Tineretului

Secţiunea: Cluj-Gherla

Primele ediţii au fost mai modeste, pentru că era perioada de experimentări pentru organizatori. Următoarele au avut un mare succes, participând tineri cu vârsta cuprinsă între 10-25 de ani, iar activităţile, şi ele, s-au multiplicat; fiecare concurs şi colocviu a urmărit ca tinerii, prin activităţile ce le făceau, efortul şi munca ce o depuneau, să se cunoască între ei, să se ajute, să descopere ce este responsabilitatea, cine este Dumnezeu, prin ce mijloace îl putem descoperi, iar unii să găsească iubirea. Cunoaşterea unor lucruri esenţiale în viaţă, printr-un efort unde au fost implicaţi mai mulţi tineri, are o influenţă mult mai puternică asupra tânărului, de aceea părintele Hodiş împreună cu doamna lui şi cu tinerii animatori au muncit pentru tineri, creând noi activităţi, împărţindu-i aleatoriu pe echipe, invitând oameni de seamă ai societăţii pentru a împărtăşi experienţele vieţii sau chiar învăţându-i cum să dea primul ajutor…

Cel mai mare impact asupra tinerilor îl are călătoria iniţiatică prin pădure spre mânăstirea Sf. Ana cu hramul Adormirea Maicii Domnului, de lângă un sătuc, Rohia, o mănăstire cu un renume şi un prestigiu ales chiar şi peste graniţă, unde o parte din viaţă şi-a trăit-o un om de seamă al societăţii româneşti: Nicolae Steinhardt – scriitor ales cu credinţă puternică în Dumnezeu. În acea zi, echipele au de trecut probe diverse ce implică responsabilitatea, munca, disponibilitatea, seriozitatea, inteligenţa şi nu în ultimul rând distracţia, cunoaşterea, descoperirea şi un aer proaspăt de pădure care te face să uiţi de lumea în care trăieşti.

Anul acesta a fost un an cu totul şi cu totul special. În ciuda fricii provocate de criza mondială care mereu îţi strică planurile, Dumnezeu a dorit ca şi în 2010 tabăra să aibă loc, fapt dovedit de scopul care a fost atins. Motoul de anul acesta a fost: Învăţătorule bun, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică? Acest moto a avut un impact imens, pentru că tinerii au aflat ce lucruri le sunt folositoare vieţii de aici şi cum să îşi valorifice timpul liber care este extrem de valoros mai ales în rândul tinerilor.

Normal, a avut loc şi călătoria iniţiatică de care v-am pomenit, şi aceasta a cunoscut reuşita, dar şi alte activităţi cum ar fi proiecte şi discuţii pe teme nu doar religioase, ci şi sociologice, psihologice şi culturale. Cele mai importante au fost colocviile susţinute de oameni cu o viaţă excepţională care l-au descoperit pe Dumnezeu prin munca ce o fac în fiecare zi din viaţa lor. Amintim pe Filip Terezia, o profesoară de prestigiu cu doctoratul în literatură, Teresia Bolchiş Tătaru, scriitoare, cu reşedinţa în Germania, care ne-a făcut prezentarea unei cărticele impresionante: Cei doi feciori de împărat şi fericirea. Am avut onoarea să urmărim un colocviu excepţional susţinut de sora Casandra, dominicană, ce trăieşte la Roma, care a pus pe gânduri mulţi tineri care au realizat că Dumnezeu e prezent în lucrurile ce le face, în munca pe care o depunem, în bucuria de a trăi pur şi simplu.

Să nu uităm de preoţii care au stat la dispoziţia tinerilor pentru a le da sfaturi nu doar de domeniul religios, ci şi sfaturi ce ţin de viaţa cotidiană, deoarece unui tânăr îi este necesar un om care să îl asculte din când în când. Chiar am fost onoraţi de prezenţa surorilor ioanite din Bucureşti, superioara Ezechia şi sora Simona, care ne-au oferit un moment de rugăciune excepţional (noaptea de veghe), fiind un moment de reculegere şi de meditare profundă. Duminica a fost o zi specială, pentru că a avut loc o Liturghie celebrată de Vicarul general Mihai Todea, şi mai târziu am fost vizitaţi de Episcopul de Cluj-Gherla, Florentin Crihălmeanu, care i-a încântat pe tineri cu deschiderea şi cunoştinţele vaste pe care le deţine.

Duminică seara am pornit iar în drumeţie până la un lac din apropierea orăşelului, unde tinerii noştri au trebuit să facă mâncare la ceaun, fiind un concurs ce a implicat îndemânarea fetelor, dar şi pe a băieţilor, care ştiu să gătească (să nu uităm că mâncarea este esenţială vieţii). A urmat şi fân-jumping, apreciat de tineri, dar şi de copiii care au fost curioşi să guste din gulaşul făcut de participanţi. Tabăra s-a încheiat cu un minunat foc de tabără; tinerii adunaţi în jurul său au cântat cu voie bună până târziu…

Am putea spune că este o reuşită, dar să nu uităm munca şi dăruirea faţă de aceşti tineri, iar cei care au muncit la această tabără oricum mereu au fost răsplătiţi de Cel de Sus: părintele Hodiş, împreună cu soţia sa, care an de an au avut de câştigat din aceste acţiuni, şi aceasta mai ales în faţa Domnului, iar tinerii animatori pleacă în viaţă cu o experienţă bogată, legată de responsabilitate, bun simţ, dăruire, muncă în folosul comunităţii, caritate, eroism. Toate acestea s-au derulat sub atenta veghe a Domnului şi sperăm ca anii următori să fie la fel de promiţători ca până acum.

Lăudat să fie Isus şi Maria!

Mihaela Boer

Secţiunea: Cluj-Gherla

Secţiunea: Lugoj

Motto-ul acestei întâlniri este: “Mă voi întoarce la Tatăl” şi este inspirat din parabola Fiului Risipitor.

Vom reveni în curând cu detalii şi mai multe fotografii. (Raimondo-Mario Rupp)

Secţiunea: Lugoj

Reînvierea Parohiei Greco-Catolice Sfântul Nicolae de la Folia (23 fotografii)
29 august 2010, Folia Ro
În ziua de 29 august 2010 de Sărbătoarea „Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul”, PS Alexandru Mesian, Episcop greco-catolic de Lugoj, s-a aflat în vizită canonică în Parohia Folia din Protopopiatul Timişoara, judeţul Timiş. Cu această ocazie s-a sfinţit biserica parohială cu hramul Sfântul Nicolae. După 62 de ani s-a celebrat prima Sfântă Liturghie greco-catolică în această Biserică retrocedată pe cale amiabilă, la fel ca multe altele în Banat. Timp de mai multe decenii din 1948, acest lăcaş de cult a fost abandonat, ajungând astfel într-o stare avansată de degradare, care, îndată după ce a fost restituită şi după posibilitățile financiare ale Episcopiei de Lugoj, s-a trecut la restaurarea interioară şi amenajarea Bisericii.

Albumul poate fi vazut doar online.

Secţiunea: Lugoj

Timp de mai multe decenii din 1948, acest lăcaş de cult a fost abandonat, ajungând astfel într-o stare avansată de degradare, care, îndată după ce a fost restituită şi după posibilitățile financiare ale Episcopiei de Lugoj, s-a trecut la restaurarea interioară şi amenajarea Bisericii.

Această Biserică parohială din Folia a fost construită în anul 1897 şi este edificată din piatră şi cărămidă arsă, având o arhitectură foarte frumoasă. De-alungul timpului Biserica a fost profanată prin abandonarea ei. În masa altarului nu s-au mai găsit nici Hrisovul şi nici Relicvele Sfinţilor, în acest sens Biserica a fost resfinţită. După ce s-a dat citire Hrisovului, s-au introdus în masa altarului moaştele Sfintei Pelagia şi respectiv Hrisovul cu datele mai importante ale Bisericii. Lucrările de restaurare au constat în consolidarea şi repararea pereţilor, boltei şi pardoselii; înlocuirea geamurilor şi uşilor PVC, recondiţionarea mobilierului aflat în Biserică. În exterior s-au făcut lucrări de amenajare a terenului din jurul Bisericii, respectiv împrejmuirea cu gard.

La sosire, Preasfinţitul Alexandru a fost întâmpinat în faţa bisericii cu pâine, sare şi flori, de către un grup de copii. Pr. Dragoş Vasile, Administratorul Parohial al parohiei Folia, împreună cu credincioşii din localitate, dar şi din alte localităţi: Timişoara, Libling, Petroman, Jebel, i-au făcut o primire cordială. Corul Bisericii Sfântul Iosif a cântat „Pe Stăpânul şi Arhiereul nostru”. Ceremonia religioasă a început la orele 10ºº. După ceremonia de sfinţire, a urmat Sfânta Liturghie arhierească. Alături de Preasfinţitul Alexandru s-au aflat: Mons. Angelo Pop, Vicar General; pr. consilier eparhial Nicolae Teodorescu protopop de Timişoara, pr. Gabriel Sabău, pr. Ovidiu Rănescu şi respectiv pr. Dragoş Vasile.

Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de Corul Bisericii Sfântul Iosif din Timişoara, dirijat de D-na prof. Doina Boşca. În cadrul Sfintei Liturghii după citirea Sfintei Evanghelii Mons. Angelo Pop a dat citire decretului prin care i sa conferit titlul de Iconom Stavrofor şi Crucea Pectorală, Prea Cucernicul Părinte Dragoş Vasile, paroh al Parohiei Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, Libling şi Administrator Parohial al Bisericii parohiale Folia, pentru reactivarea vieţii spirituale în parohiile: Libling, Petroman, Jebel şi pentru renovarea Bisericii din Folia.

PS Alexandru în cuvântul său, printre altele, a arătat cum Biserica Română Unită a fost condamnată la moarte prin decret de lege în 1948, iar după 41 de ani această Biserică a reînviat. “Este o foarte mare bucurie că şi această Biserică din Folia reprezintă o înviere în care de acum înainte aici se vor săvârşi diferite slujbe religioase şi Sfânta Liturghie”.

Despre Sfântul Ioan Botezătorul a spus că este un model în mărturisirea „Adevărului”, chiar dacă consecinţele au fost dramatice. Tot la fel şi Biserica Română Unită prin Episcopatul Său a dat mărturie de credinţă şi de unitate creştină cu sacrificiul vieţii lor.

La finalul ceremoniei, pr. Iconom Stavrofor Dragoş Vasile a mulţumit Bunului Dumnezeu pentru acest deosebit eveniment, Preasfinţitului Alexandru pentru ajutorul acordat la refacerea Bisericii din Folia pentru susţinerea în toţi cei 14 ani de activitate pastorală şi pentru distincţia şi crucea pectorală primită, corului care a dat răspunsurile la Sfânta Liturghie şi tuturor credincioşilor prezenţi. Toţi au fost invitaţi la o agapă frăţească pregătită special cu multă dragoste pentru acest eveniment deosebit de frumos de un credincios Greco-Catolic din parohia Folia.

A consemnat:
Pr. Ovidiu Rănescu

Mai multe fotografii de la acest eveniment se găsesc AICI.

Secţiunea: Lugoj

Detalii: Mia Hodis – 0722141567, miahodis@yahoo.com sau Silviu Hodis 0723377599, silviu_hodis@yahoo.com.

Secţiunea: Cluj-Gherla

1. Pentru mine Tabăra Ecumenica a însemnat foarte mult. Am întâlnit oameni noi, am învăţat să mă descurc în situaţii pe care nu le mai întâlnisem înainte şi să mă împrietenesc foarte uşor cu tinerii de acolo. Acea drumeţie împânzită cu obstacole ne-a făcut pe fiecare echipă să ne cunoaştem între noi, să închegăm prietenii şi să finalizăm împreună toate etapele competitive ale taberei. Atât seara de adoraţie cât şi colocviile au fost prilejuri unice prin care am descoperit lucruri noi. Acestea m-au făcut să înţeleg că spiritualitatea este extrem de importantă în viaţa oricui. Mi-aş fi dorit ca săptămâna petrecută în Tabăra Ecumenica să fi avut durata unui an calendaristic. Felicitări organizatorilor şi prosperitate celor care au depus eforturi la realizarea acestui proiect!

Steluţa Eva – Năsăud

2. Anul acesta a fost pentru prima dată când am participat la Tabăra Ecumenica şi cu multă bucurie în suflet pot spune că am rămas profund impresionată de ceea ce am văzut şi am trăit în acele zile. Şapte au fost la număr, însă au fost suficiente pentru a învăţa tot soiul de lucruri noi şi a ne face o mulţime de prieteni.

Cu toţii poate că în prima zi am păşit sfioşi şi plini de întrebări, însă încet-încet, poate fără să ne dăm seama, cuprinşi de căldură şi entuziasmul celorlalţi, am început să ieşim din carapacea noastră şi să descoperim că, cu toţii, suntem aici împreună, din acelaşi motiv, acela de a ne apropia de Dumnezeu; şi cum altfel dacă nu prin prietenie, distracţie şi multă voie bună. Aşa că, cu paşi mărunţi, cu fiecare zi ce trecea, ne deschideam tot mai mult sufletul spre comunicare şi, ajutaţi fiind de toate activităţile şi probele la care am fost supuşi şi la care am răspuns la rândul nostru cu multă bucurie, am reuşit în cele din urmă să ne facem adevăraţi prieteni.

După părerea mea, şi poate nu sunt singura, cea mai mare provocare la care am fost supuşi a fost călătoria iniţiatică spre Rohia, unde ne-au fost încercate din plin spiritul de echipă, răbdarea, curajul şi disponibilitatea în a-i ajuta pe ceilalţi coechipieri. Drumul lung şi dificultatea probelor nu şi-au pus amprenta asupra noastră, deoarece echipele au fost unite, bine organizate şi fiecare cu o anumită strategie. Scopul nostru încă de la început a fost să ne simţim bine, să ne apropiem mai mult unii de ceilalţi şi iar să ne simţim bine. Nu am pornit cu gânduri de genul: “Hei, echipa, deşteptarea, azi trebuie să câştigăm, trebuie să ieşim pe locul 1!”, ci din contră, am pornit toţi plini de entuziasm, cu zâmbetul până la urechi şi cântând: “În Lăpuş dacă-i veni… Mare lucru vei găsi…”. Am învăţat că nu să ajungi primul la linia de finish e important; important e să ajungi la linia de sosire cu acelaşi zâmbet şi acelaşi entuziasm cu care ai plecat, astfel încât să nu fii dezamăgit dacă ieşi pe locul 2.

Dacă la Rohia băieţii poate au depăşit mai uşor ca fetele probele de rezistenţă fizică, fetele au avut ocazia să-şi ia revanşa la proba de gătit la ceaun, unde băieţii s-au străduit să fie la înălţimea lor şi putem spune că în mare parte le-a şi reuşit acest lucru, nu s-au lăsat mai prejos. Una peste alta, mâncarea a ieşit nemaipomenit iar la final ne-am bucurat cu toţii de concertul rock. Însă nu au fost numai momente de distracţie, am avut şi momente de rugăciune şi adoraţie, unde fiecare individual i-a putut prezenta Domnului trăirile şi experienţele sale, atât cu bune, cât şi cu rele.

Acum, la final, pot spune cu toată sinceritatea că tabăra şi-a atins scopul: acela de a ieşi cu toţii din carapacea noastră, de a ne dezvolta abilităţile de comunicare, de a ne distra împreună cu ceilalţi, de a ne face noi prieteni şi, cel mai important, de a ne apropia de Dumnezeu. Şi i-a reuşit din plin, pentru că greu ne-am putut stăpâni lacrimile şi ne-am luat rămas bun cu promisiunea de a ne revedea şi anul viitor. Pentru o tabără atât de reuşită şi pentru toate lucrurile frumoase pe care cu toţii le-am trăit în aceste zile trebuie să îi mulţumim părintelui Hodiş şi întregii echipe de organizatori şi animatori, care au muncit din greu pentru a dărui tuturor mediul perfect şi pentru a crea o tabără de nota 10. Mulţumim şi felicitări! Iar noi cu toţii ne rugăm pentru încă o ediţie a Taberei Ecumenica.

Bejan Evelina (Eve) – Iaşi

3. Pentru mine, vara aceasta a fost una plină. Dar vă spun sincer, cel mai drag mi-a fost în Târgu Lăpuş. A trecut o săptămână de când m-am întors acasă şi încă povestesc părinţilor şi prietenilor despre tabără. Îmi revin mereu momente hazlii. Mai mult decât atât, tabăra m-a pus în faţa unor situaţii, aş putea spune, dificile. Sunt acele lucruri la care nu le înveţi rezolvarea de dinainte, dar care te fac să gândeşti la rece, într-un timp scurt. Sau care te obligă să nu mai gândeşti într-un mod egoist, ci având în vedere binele grupului. Pe drumul de întoarcere spre casă mă gândeam la tema propusă. Şi este adevărat: prietenia chiar te face să vezi că ceva, sau mai bine spus Cineva, ne face mai buni, mai înţelegători, mai atenţi. Societatea de astăzi duce lipsă de aşa ceva, vedem la tot pasul. Dar într-o săptămână ne-am încărcat cu tot ce ne trebuie, ca să reuşim să ducem la capăt încă un an. Nu mai mult, pentru că aşteptăm următoarea ediţie! În ceea ce priveşte grupa, nu pot decât să afişez un zâmbet larg pe faţă, fără să mă pot opri. A fost o colaborare frumoasă, de care mi-e dor. Ne-am numit Toleranţă. Şi chiar am învăţat să tolerăm. Au fost momente când se auzea cineva spunând: “Tolerează!” A fost diversitate şi dorinţă de cunoaştere. A fost tot ce era nevoie ca să fim un grup unit. Cineva din echipă îmi spunea: “Mă aşteptam să rămân prieten cu cei cu care am venit şi atât. În schimb sunt surprins, nu a fost cum credeam”. Toţi am fost surprinşi pe parcursul săptămânii văzând cum fiecare depunea efort pentru binele tuturor. Şi cel mai surprinşi am fost în ultima seară, când am constatat că noi chiar trebuie să mai şi plecăm acasă. Au meritat cele peste 20 de ore petrecute pe drum! Vă mulţumesc pentru tot şi sper să ne revedem în curând!

Cu mult drag şi recunoştinţă,
Alice Augustin, Iaşi

Secţiunea: Cluj-Gherla

Ca in fiecare an, la sfârșitul taberei, animatorii merita o recompensa, câteva zile de relaxare, după o saptamana plina, atât din punct de vedere al timpului lor fizic, cat si spiritual, daca nu uitam ca tabăra, munca depusa voluntar poate fi si o buna modalitate de reîntâlnire cu sine si de ce nu, cu Dumnezeu. Asadar, pentru animatorii de la cea de-a V-a ediție a Taberei de vara de la Cugir, perioada se încheie ca si anul trecut, cu 4 zile petrecute la munte, la cabana Nasapiste, alături de părintele Codrea si familia acestuia. Au fost 4 zile pe care le-am petrecut in tihna, in natura, alături de prieteni, depanând proaspetele amintiri ale taberei. Minivacanța a fost, așadar, un dar așteptat si frumos, atât datorita gazdelor cat si fiecăruia dintre noi. Daca pe parcursul taberei au existat uneori tensiuni sau munca si numărul copiilor in creștere mai începea sa ne sperie, aici totul devenea amintire, si mai ales, devenea o amintire frumoasa. Ne-am relaxat, bucurat împreuna de inca un an care a trecut cu bine, de inca peste 200 de copii care au zâmbit si s-au jucat cu noi pentru câteva zile, au meditat măcar un pic la gândul din fiecare zi pe care părintele ni-l transmitea după momentul rugăciunii si cu siguranța, ne-am facut prieteni.

Băieții au avut grija ca fiecare seara la munte sa se termine cu un foc de tabăra, iar fetele, împreuna cu gazda, au încercat si chiar au reușit sa gătească de-a lungul celor 4 zile. De asemenea, timpul nostru in natura s-a scurs si printre jocuri si activitati in aer liber. Era acum randul nostru, nu? Trebuia sa devenim si noi protagoniștii măcar a câteva dintre activitățile si jocurile pe care le-am pregătit timp de o saptamana pentru copii. Am făcut si câteva drumeții in împrejurimile cabanei, la stana Sapcea, unde am mâncat balmoș si la Pietrele Albe. Peisajele sunt memorabile, am fost cu totii de accord ca am ales cel mai bun mod de relaxare, dar si de distracție.

Speram ca aceasta ieșire la munte sa fi fost benefica pentru noi animatorii, atat in mod individual cat si ca grup si așteptam cu nerăbdare vara viitoare.

articolul integral

Album foto AICI

Secţiunea: Semnalări

Secţiunea: Oradea