Postul Mare – bunul-simţ al memoriei şi tăria de caracter

Sursa: www.www.romanialibera.ro, 1 martie 2012
Autor: PS Mihai

Paştele sunt trecerea Domnului. În noaptea dinaintea eliberării din robia Egiptului, în fiecare familie de israeliţi a trebuit pregătit mielul, servit aproape pe fugă, să fie toţi gata de drum. În acel ceas, când din fiecare sălaş egiptean murea primul născut, Israel a fost protejat prin ritualul de sânge simbolic ce anunţa, sute de ani mai devreme, Paştele Fiului lui Dumnezeu. De atunci, în fiecare casă la evrei, cel mai mare din familie rosteşte legămintele şi povesteşte tinerilor istoria a ceea ce s-a petrecut în acea noapte: eram robi şi Dumnezeu ne-a făcut liberi.

„Ascultă, Israel” a reprezentat apoi chemarea poporului iudeu la planul mântuirii lui Dumnezeu. Acest apel se regăseşte în tot ceea ce Vechiul Legământ al Bibliei petrece ca istorie a Ceru-lui spusă aici pe pământ. Adu-ţi aminte cât de mult bine ţi-a făcut ţie Domnul – spune refrenul acelei memorii vii pen-tru ca omul să rămână… om.

Pregătirea de Paşte implică, aşadar, o reconsiderare a ceea ce înseamnă Jertfa Mielului care este Hristos. De aceea, creştinul asumă an de an, într-un timp al celebrărilor – care are conotaţiile de taină, sacramentală -, ceea ce Dumnezeu a putut împlini pentru noi. Dar amnezia ne permite să egalăm astăzi ine-ga-labilul: să atingem performanţele de a ne pierde datele precum computerul şi o dată cu ele sufletul şi, prin urmare, şansa unei „resetări” impecabile! Ca să uităm de propria statură a in-terio-rităţii.

A pierde această statură cultivând ipocrizia şi a da cu tifla pare să fi devenit virtutea supremă. Până mai ieri „Apelul către lichele” al lui Liiceanu era pentru noi, românii, un eseu al chemării la căinţa publică şi retragerea vinovaţilor de pe scena publică. De la trecerea lui Micnik prin Micul Paris în Postul Mare al anului trecut, iată, până şi dorinţa de purificare a devenit sinonimă cu criza. Şi am intrat solemn, direct de pe scena Ateneului, şi în recesiunea morală care scrie tăcută urletele revanşiste ale acestui univers de făţărnicie în care ne petrecem în mod fatal existenţa.

articolul integral


 
Atenţie! De regulă la Semnalări includem o parte din articol, restul putând fi citit pe situl respectivei publicaţii. De aceea anumite linkuri pot să nu mai fie în timp valabile, dacă pagina indicată s-a modificat sau a dispărut. O semnalare de articol nu înseamnă aprobarea conţinutului articolului.

Comentarii



O opinie la “Postul Mare – bunul-simţ al memoriei şi tăria de caracter”

  1. Teodor Baba la 11 martie 2012 12:49 pm

    Foarte frumos, Prea Sfintite! Ar trebui mai multe astfel de cuvinte de invatatura pe care indraznesc sa le numesc cuvinte de trezire la bunul simt. Si exprimate mai clar, mai ales din partea unei Biserici care a avut tot timpul curajul sa spuna lucrurilor pe nume. Cu multumiri.

Exprimaţi-vă opinia