BISERICA ROMÂNĂ UNITĂ, GRECO-CATOLICĂ
VICARIATUL DE BUCUREŞTI

Biserica Vicariatului „Sf. Vasile” – str. Polonă 50

Rânduiala Sfintelor Slujbe în Săptămâna Mare  2010

Luni, 29 martie, orele 18,00 – Liturghia Darurilor Înainte Sfințite

Marţi, 30 martie , orele 18,00 – Liturghia Darurilor Înainte Sfințite

Miercuri, 31 martie , orele 18,00 – Liturghia Darurilor Înainte Sfințite

Joia Mare, 1 aprilie: orele 18,00 – Slujba Deniilor – 12 evanghelii

Vinerea Mare,  2 aprilie,

orele 12,00  – Ora a IX-a şi aşezarea Epitafului

orele 18,00 – Prohodul Domnului

Sâmbăta Mare, 3 aprilie

orele 9, 30  – Vecernie cu Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile

orele 23, 45 – 1,15  –  Slujba şi Canonul Învierii (fără Sfânta Liturghie)

Duminica Învierii, 4 aprilie

orele 11, 00 – Sfânta Liturghie arhierească de Paşti

orele 18,00 – Vecernia arhierească a Paştilor cu Evanghelia în diferite limbi

Paroh Pr. Ioan Marcel Dăneţ


Programul Preasfinţiei Sale Mihai, Episcopul Vicar al Bucureştilor

Joia Mare – biserica Maica Domnului – Acvila

ora 11, 00 – Vecernie şi Sfânta Liturghie cu preoţii din capitală

ora 18, 00 – Slujba Deniilor


Vinerea Mare – biserica Sf. Vasile cel Mare

ora 12, 00 – Ora a IX -a

ora 18,00 – Prohodul Domnului


Sâmbăta Mare – biserica Sf. Vasile cel Mare

ora 23, 45 – Slujba Învierii


Duminica Paştilor –  biserica Sf. Vasile cel Mare

ora 11, 00  – Sfânta Liturghie

ora 18, 00 – Vecernia Paştilor



Mesajul Preasfinţiei Sale Mihai, Episcopul Vicar al Bucureştilor

Mântuieşte-ne, Doamne, de febra cuvintelor!
Înnoieşte întru noi mărturia vieţii tale!

Dragi credincioşi,

Împărăţia lui Dumnezeu este lumină şi bucurie în Spiritul Sfânt. Măsura Învierii noastre este definită de felul în care reuşim sau nu să fim disponibili faţă de chemările harului şi să păstrăm vieţii acel sens de libertate pe care îl defineşte Evanghelia. Renaşterea pe care Hristos ne-o conferă personal sau în adunarea de credinţă este o realitate care se mărturiseşte din primirea Jertfei de pe Cruce ca izvor al mântuirii pe deplin lucrătoare.

Şi în acest an, la Bucureşti, reculegerea sufletească din Postul mare a fost un adevărat har de la Dumnezeu. Meditaţiile propuse ne-au ajutat să cugetăm mai ales la slăbiciunea Domnului, al cărui chip este atât de des sfâşiat de ingratitudinile noastre şi la faptul că înfrângerea sa publică a fost temelia vieţii: „cu moartea sa pe moarte călcând”. Am învăţat apoi să măsurăm credinţa după renunţările făcute pentru Dumnezeu, dar mai ales am putut vedea că ispitirile, uneori greu de recunoscut, ne pot îndepărta pe nesimţite de căile Domnului. Şi am înţeles, prin urmare, că autenticitatea staturii creştine şi apartenenţa la Biserică nu sunt determinate de un statut de putere.

Timpul Postului mare a avut deci misiunea să ne încredinţeze de primatul căutărilor interioare. Atunci sărbătoarea Învierii Domnului va putea avea şi pentru noi acele roade dorite de Dumnezeu în unificarea fiinţei şi a zidirilor noastre. Harul Postului ne-a adus la lumină propria desfigurare interioară, mai întâi spre descurajarea orgoliului, apoi – în prezenţa îndurării cereşti – spre bucuria şi speranţa de a reporni la drum cu Dumnezeu într-o manieră complet diferită de ascensiunile lumeşti.

Biserica rămâne importantă ca izvor de moralitate pentru societate în măsura în care sufletele noastre, ale celor care fac parte din ea, îi înţeleg exigenţele şi ne exprimăm crezul intim prin singura alternativă reală a vieţii – întâlnirea cu Fiul lui Dumnezeu, Fiul al omului. Oriunde şi oricând. Sămânţa Împărăţiei cereşti creşte fără admiraţii publice şi nu aşteaptă rezultate imediate în acelaşi anotimp al inimii. Exteriorul lucrării vieţii depinde de focul ce vă arde în suflet. Nu tot ceea ce arde pare să fie însă de la Dumnezeu. Există şi acel foc – de care se tem până şi sfinţii – care nu are lumină şi căldură, focul ingratitudinii ales de cei care, fără a practica iubirea semenilor şi respectul pentru interioritate, s-au restrâns în timpul vieţii la interesele unui profit egoist şi exterior.

Iubiţi credincioşi, dragi prieteni,

Timpul şi locul unde Dumnezeu ne cheamă să-i împlinim lucrarea nu pot fi explicate sau identificate în dialogul cu semenii fără a lua mai întâi în serios propria noastră neputinţă. Dacă evităm să reducem viaţa în Hristos la moralism, vom vedea cu bucurie că aceasta se construieşte în orice om de credinţă pe un capital de încredere investit de Dumnezeu. De aceea întâlnirile lui Isus cu persoanele decăzute din Evanghelie vorbesc de înviere şi nu sunt simple vindecări. Continuând şi noi cu fidelitate să ne lăsăm luminaţi sufleteşte, vom putea să ne educăm dorinţele sufleteşti astfel încât Dumnezeu să rămână pe primul loc în viaţă. Altfel am pierde lumina harului şi odată cu el mărturia creştină.

Vă doresc aşadar ca sărbătoarea Învierii să vă fie luminoasă şi senină, ancorată în primul rând în pacea celor sufleteşti. Să puteţi primi bucuria nepieritoare a înfrângerii răului prin bine. Această bucurie vă va ajuta să vă reînnoiţi în dorinţa de a-l lăsa pe Hristos cel înviat să transfigureze fiinţa şi viaţa voastră.

Cu binecuvântare,

+ MIHAI, episcop

Vicarul Bucureştilor