Zilele de 14 şi 15 august 2013 au fost pentru credincioşii Eparhiei de Cluj-Gherla ocazia de a-şi înălţa sufletele spre cer, împreună cu Preasfânta Fecioară Maria, în Sărbătoarea Adormirii şi Înălţării sale, pe drumul mult îndrăgit şi de sute de ani bătătorit de paşii multor generaţii de pelerini. Pelerinajul tradiţional la Nicula a continuat prin cei peste 1000 de pelerini greco-catolici: preoţi, persoane consacrate şi credincioşi care au dat mărturia credinţei acolo unde încă sunt doar toleraţi, deşi continuă un drum al pelerinajelor la Nicula început de înaintaşii lor.

În după-masa de miercuri, 14 august 2013, s-a mers pe jos, în procesiunea condusă de PS Florentin, de la Gherla la Nicula, unde, după închinarea în biserica parohială, s-a făcut slujba Vecerniei şi Paraclisul Maicii Domnului în curte, sub cupola cerului senin. La pelerinaj au participat preoţii vicari eparhiali, călugări bazilieni, studenţi seminarişti, surori din Congregaţia Maicii Domnului şi din ordinul „Sf. Vasile cel Mare”, tineri din ASTRU, membre ale Reuniunii Mariane ş.a. De asemenea, au participat primarii localităţilor Gherla şi Fizeşu Gherlei, alţi demnitari oficiali, care au înţeles că izvorul adevăratei puteri, creatoare şi nu distructivă, puterea care clădeşte şi ocroteşte societatea civilă este doar puterea lui Dumnezeu căruia i-au adus închinare.

Au cerut mijlocirea şi binecuvântarea Sfintei Fecioare de la Nicula şi 30 de tineri din Franţa împreună cu însoţitorii lor, pr. Florent Millet şi sora Casandra, aflaţi în apostolat în România. Au ales călătoria spirituală spre Nicula şi trei pelerini din Italia: sr. Celina de la Şcoala de Artă Liturgică Beato Angelico, împreună familia Calissi din Milano.

„Îl lăudăm pe Dumnezeu venind la Sanctuarul Maicii Sale de aici, de la Nicula, acest sanctuar este în sufletele noastre”, a început PS Florentin meditaţia de la slujba Vecerniei. „Prin acest pelerinaj, ştim cu toţii că ne îndreptăm, nu spre un Ierusalim pământesc, ci spre un Ierusalim ceresc, nu spre Nicula pământească, ci spre aceea cerească. Imaginea Maicii Sfinte trebuie să fie zugrăvită în primul rând în sufletele noastre. De aceea o cinstim aici, la Nicula, cinstind tradiţia şi memoria înaintaşilor noştri, a tuturor acelora care au fost hirotoniţi la Nicula sau au depus voturi solemne până în anii 1948.”

Referindu-se la faptul că încă nu suntem primiţi sus, la mănăstire, „unde este locul nostru”, Preasfinţia Sa a explicat că aceasta „nu ne împiedică să venim şi astăzi la Nicula, unde, prin grija părinţilor parohi s-a ridicat o nouă biserică – şi aici este prezentă Preasfânta Fecioară Maria. De aceea, am venit să ne închinăm lui Dumnezeu prin mijlocirea rugăciunilor Preasfintei Fecioare Maria, să îi aducem laudă, cinste şi închinare aceleia care L-a născut pe Dumnezeu, om fiind; unica creatură care a reuşit să-şi cuprindă Creatorul, singura fiinţă care se poate numi mamă a lui Dumnezeu.”

Explicând lecturile din cadrul Vecerniei, Episcopul de Cluj-Gherla a arătat că „pelerinajul nostru are un ţel, un punct final, o poartă pe care trebuie să o traversăm, prin care trebuie să intrăm – este poarta mântuirii. Noi, astăzi, am ajuns la poarta acestei biserici, care este o poartă a mântuirii, pentru că în biserică Îl întâlnim pe Hristos, Izvorul fiinţării. De aceea, plecând la drum pe acest pelerinaj, nu am plecat ca nişte turişti, ci am plecat cântând cântări mariane, rugându-ne rugăciunea Rozariului, pentru că am dorit să oferim lui Dumnezeu ca şi mortificare, ispăşire pentru păcatele noastre, acest drum de pelerinaj, cu toate micile lui dificultăţi.”

În continuare s-a făcut Litania Lauretană şi rugăciunea Paraclisului – Canonul cel mic de mângâiere către Preasfânta Fecioară Maria. Rugăciunea a continuat întreaga noapte în biserică, mai mulţi preoţi şi credincioşi alegând să rămână sub privirea Maicii Sfinte, să învingă somnul şi oboseala trupului prin înălţarea spiritului spre Dumnezeu, oferind acest efort în unire cu Jertfa răscumpărătoare a lui Hristos, pentru atâtea probleme care şi astăzi există în Biserică. Pr. paroh Patriciu Sălăjean a coordonat această noapte de veghe cu credinţa că ruga Bisericii Greco-Catolice va fi ascultată şi vor înceta nedreptăţile pe care, ca şi paroh în Nicula, le resimte uneori mai mult decât ceilalţi, chiar în acea zi de pelerinaj şi sărbătoare fiindu-i interzis accesul cu maşina în localitate pentru a se ocupa de nevoile parohiei care i-a fost încredinţată.

Joi 15 august 2013, în Sărbătoarea Sfintei Maria, aceeaşi curte a bisericii greco-catolice din Nicula a devenit o mare catedrală prin Sf. Liturghie celebrată de PS Florentin, pr. paroh Patriciu Sălăjan, părinţi vicari eparhiali, părinţi protopopi şi parohi de pe întreg cuprinsul Eparhiei de Cluj-Gherla şi din alte Eparhii. Răspunsurile liturgice au fost date de corul parohiei „Sf. Iosif” din Gherla. În cadrul celebrării s-a continuat şi tradiţia hirotonirilor la Nicula – diaconul Nicolae Oltean din parohia Floreşti a fost ridicat la treapta sfintei preoţii. Redăm un fragment din mesajul spiritual pe care Episcopul eparhial de Cluj-Gherla l-a rostit în acest an la Nicula, la fel cum, înainte de anul 1948, Arhiereul de atunci, Iuliu Hossu, obişnuia să înalţe cuvânt de laudă lui Dumnezeu şi Maicii Sfinte şi de mângâiere şi încurajare pentru poporul de zeci şi sute de mii de suflete venit să-l asculte.

„O, Măicuţă Sfântă, te rugăm fierbinte, / Să ne-asculţi de-a pururi, marea rugăminte; / Nu lăsa Măicuţă, să pierim pe cale, / Că noi suntem fiii lacrimilor tale. În ziua măritei sărbători a Adormirii Maicii Domnului şi a strămutării ei cu trupul şi cu sufletul la cer, această cântare tradiţională pe care monahii de la Nicula au compus-o, călugării bazilieni greco-catolici, cântare ce a rămas sigilată peste timp, este cântată şi acum de toţi cei care merg pe acest drum spre Nicula.” În lumina invocaţiei din aceste versuri, PS Florentin a reamintit faptul că „prima comunitate monastică la Nicula a fost întemeiată în anul 1936, în momentul în care Cardinalul de binecuvântată memorie Iuliu Hossu a dorit ca administrarea acestui loc de pelerinaj să nu mai fie făcută de către câţiva preoţi, dintre care unii odihnesc acolo la Nicula, la locul tradiţional de pelerinaj, ci a dorit să încredinţeze acest loc de pelerinaj unei comunităţi monastice”.

„Nu este, însă, o comunitate monastică la originea pelerinajelor de la Nicula, ci, la originea pelerinajelor se află un fenomen supranatural, cum s-a întâmplat şi la alte sanctuare ale Preasfintei Fecioare Maria din lume, lăcrămarea unei icoane ce o reprezenta pe preasfânta Fecioară Maria. Această icoană, zugrăvită de un preot ortodox, la sfârşitul sec. al XVII-lea, a generat apoi această tradiţie. Lăcrămările icoanei au fost constatate apoi oficial cu martori şi înscrise în arhive şi icoana a devenit celebră iar nobilul din zonă a dorit să o aibă la castelul său. S-a iscat o neînţelegere între nobil şi sătenii care doreau să o aibă în continuare în biserica parohială. Nu a fost o neînţelegere neglijabilă, a fost atât de însemnată încât a ajuns la Viena, unde s-a decis ca această icoană să nu fie nici a sătenilor, nici a nobilului, ci să se construiască o bisericuţă de lemn pe un deal învecinat şi acolo, oricine doreşte să vină să o cinstească pe Preasfânta Fecioară Maria. Nu exista nici o comunitate monastică în această zonă – locul se numea ‘Mănăstire’, dar era un singur administrator care se ocupa de această bisericuţă şi, în timp, s-a construit un locaş pentru pelerini ca să poată petrece noaptea.”

„La Nicula, din anul 1712, era bisericuţa de lemn cea care adăpostea toate oficiile făcute Preasfintei Fecioare Maria, în mod particular cu ocazia Sărbătorii Adormirii Maicii Domnului din 15 august. În timp, locaşurile pentru pelerini şi bisericuţa s-au dovedit neîncăpătoare şi atunci, Episcopul greco-catolic Mihail Pavel este cel care ridică biserica de zid, cel mai vechi locaş existent în zona tradiţională a pelerinajului, rămas încă în picioare. Bisericuţa de lemn a ars în anul 1974 şi a fost înlocuită cu altă bisericuţă adusă din altă zonă. La această biserică de zid, Episcopul greco-catolic Ioan Sabo adaugă faţada cu două turnuri şi finalizează astfel construcţia. Biserica rămâne un loc de pelerinaj cercetat de zeci de mii de credincioşi care veneau pe jos peste aceste dealuri, cântând lauda lui Dumnezeu, unii câte trei patru zile. Veneau pe jos, aşa cum se cuvine într-un pelerinaj al Preasfintei Fecioare Maria, în cele trei dimensiuni ale trecerii, ale mortificării şi ale rugăciunii aduse lui Dumnezeu prin Preasfânta Fecioară Maria.”

„Iubiţi credincioşi, am spus aceste câteva cuvinte istorice pentru toţi aceia care se întreabă de ce suntem aici, de ce suntem uneori ca o piedică în calea altora, pentru că, pelerinii trebuie să treacă pe lângă noi, pe lângă această biserică, pe lângă comunitatea noastră în rugăciune. Suntem aici pentru că avem dreptul să fim aici, în virtutea tradiţiei pe care Biserica Greco-Catolică a născut-o aici, la picioarele Preasfintei Fecioare Maria. Faptul că anul 1948 a adus o altă putere lumească la cârma societăţii, nu i-a împiedicat pe credincioşii noştri să continue să vină la locul de pelerinaj. Faptul că după anii 1990 nu s-a recunoscut originea tradiţiei acestor pelerinaje nu ne împiedică astăzi să venim să ne rugăm aici, pentru că Sfânta Fecioară Maria este prezentă în sufletele noastre mai presus de locuri sau persoane, prin credinţă. Rolul sărbătorilor şi al pelerinajelor la Sanctuarele de rugăciune, pentru noi, astăzi, sunt ocazii pentru a medita asupra drumului nostru spiritual de credinţă şi a rememora identitatea noastră creştină greco-catolică în mod particular aici, la Nicula, şi pentru a înţelege mai bine rolul nostru istoric în cadrul planului divin dar şi în cadrul societăţii în care trăim. Deci fiecare sărbătoare trebuie să ne ajute să trăim reînnoirea speranţei, reînvierea vieţii de credinţă, să întărească legătura de iubire cu creatorul, Răscumpărătorul şi Sfinţitorul nostru prin mijlocirea rugăciunilor Preasfintei Fecioare Maria.”

imagine

imagine

imagine

imagine

imagine