Duminică, 5 decembrie 2010, a XV-a după Rusalii, a fost o sărbătoare cu totul deosebită pentru comunitatea din Rădești (Alba): cel mai de seamă fiu al satului, Demetriu Radu (1861-1920), Episcop greco-catolic de Lugoj și apoi de Oradea Mare și membru al primului Parlament al României întregite la 1918, a fost comemorat la împlinirea a 90 de ani de la moartea sa, survenită în atentatul cu bombă din Senatul României din 8 decembrie 1920.
Cu acest prilej, Preasfinția Sa Virgil, Episcopul eparhial de Oradea, împreună cu un numeros grup de preoți și cu studenții teologi din Oradea au venit în pelerinaj la Rădești pentru a cinsti astfel memoria vrednicului vlădică Demetriu Radu, ale cărui rămășițe pământești așteaptă a Doua Venire a Domnului în cripta din biserica construită și sfințită chiar de el, în satul natal Rădești.
Preasfinția Sa Virgil a fost întâmpinat însă la capela greco-catolică (aflată încă în construcție) de Pr. Paul Turcu, vicar mitropolitan și protopop de Teiuș, de Pr. paroh Adrian Bișboacă dimpreună cu un numeros sobor de preoți și multime de credincioși; de aici s-a plecat în procesiune spre Căminul cultural, unde, pe un altar improvizat, s-a săvârșit Sfânta Liturghie. Toate acestea, deoarece biserica ctitorită de Episcopul Demetriu Radu este încă în posesia Parohiei Ortodoxe din localitate.
În omilia dezvoltată pe textul evanghelic din pericopa vindecării femeii celei gârbove, înaltul ierarh a vorbit despre ceea ce înseamnă întâlnirea cu Isus și vindecarea pe care o aduce sufletelor noastre atingerea Lui. Gârbovia morală și spirituală, așadar atenția și aplecarea permanente doar asupra lumii, asupra pământului dinaintea picioarelor, este cauza pentru care omul nu reușește să realizeze cât de minunată și de luminoasă este perspectiva cerului, a luminii ce vine de la Isus Domnul și a vieții trăite în această lumină. Preasfinția Sa a evocat în acest context figura și personalitatea episcopului Oradiei Mari de altădată: Cel care nu este gârbovit, este drept: în fața lui Dumnezeu și în fața lumii, așa cum Episcopul Demetriu Radu a fost: un om drept și demn!
La sfârșitul Sfintei Liturghii, Arhiereul a acordat părintelui protopop și părintelui paroh câte o cruce pectorală, în semn de prețuire a angajamentului și trudei pastorale dedicate comunității greco-catolice din Rădești, preacucerniciile lor au mulțumit onoranților oaspeți pentru măreția dată acestei zile și au prezentat scurte evocări din viața tânărului student teolog și apoi a Episcopului Demetriu Radu.
După Sfânta Liturghie a urmat un moment ce poate fi numit istoric pentru comunitatea greco-catolică: pentru prima dată după zeci de ani…, greco-catolicii, clerici și credincioși, au putut să se roage pentru sufletul vlădicului Demetriu Radu în biserica a cărui ctitor este, la cripta unde el așteaptă plinirea Impărăției lui Dumnezeu. Acest fapt a fost posibil din bunăvoința IPS Andrei, Arhiepiscopul Arhiepiscopiei Ortodoxe de Alba Iulia, care a răspuns afirmativ cererii exprimate în acest sens de Preasfinția Sa Virgil. Astfel, de la ora 12,30, în impunătoarea biserică ridicată și sfințită chiar de episcopul Demetriu Radu la data de 17 iulie 1910, a fost celebrată slujba parastasului pentru ierarhul ctitor…
Evenimentele comemorative deschise la Rădești vor continua miercuri, 8 decembrie, la Oradea (vezi programnul aici). Preasfinția Sa Virgil spunea despre acest moment următoarele:
Episcopul Demetriu Radu, venea din „Capitala jertfelor românești”, Blajul, ai cărei Arhierei, formați în spiritul Școlii Ardelene, transmis prin generații, au servit cu toată ființa lor Biserica și neamul, uneori cu prețul vieții.
Ori de câte ori facem popasuri pe drumurile istoriei Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică, Biserica credinței noastre, ne întâmpină jertfa. Jertfă este și moartea tragică a Episcopului Eparhiei de Oradea, Demetriu Radu, la 8 decembrie 1920, în Parlamentul României, unde, în calitatea sa de senator de drept, prin profunzimea gândului și puterea cuvântului, intervenea pentru cauzele drepte și bune ce trebuiau înfăptuite.
La acest ceas aniversar reînvie în mintea noastră imaginea episcopului care a condus cu credință, inteligență, curaj, demnitate și devotament, timp de 17 ani, Eparhia noastră de Oradea. A iubit Biserica Romei, fericit de a fi printre fiii ei „după credința creștinească ce o mărturisim”. A avut un suflet mare și cutezător, așa cum au toți aceia care iubesc oamenii și sunt capabili de dăruire. A ctitorit biserici în care să-L lăudăm pe Dumnezeu, să ne găsim un drum, un parcurs al sufletului, pentru a ne desăvârși ca și creștin și oameni.
Episcopul Demetriu Radu i-a învățat pe credincioșii săi adevărurile de credință, l-a sfințit viețile și a condus Eparhia cu înțelepciune. Ființa lui răspândea lumină și seninătate, bunătate și speranță în bine. Cei care au venit în contact cu Preasfinția Sa îi rămâneau îndatorați „de a fi restabilit în ochilor ideea măreției umane”.
Episcopul Demetriu Radu rămâne unul din cele mai nobile modele de viață. Întregul său mesaj creștin și uman ajunge până la noi, fiind atât de actual astăzi ca și în vremea lui.”
Câteva repere biografice ale Episcopului Demetriu Radu:
S-a născut la 7 noiembrie 1861 în comuna Uifalăul Săsesc, azi Rădești, jud. Alba, într-o familie de țărani, creștini evlavioși. A urmat școala primară la Aiud apoi Liceul greco-catolic la Blaj. După clasa a VI-a de liceu(1879) a fost trimis la Roma la Colegiul „Sfântul Atanasie”, frecventând cursurile Congregației „De Propaganda Fide”, încheiate după șase ani cu obținerea doctoratului în teologie. În anul 1885 a fost hirotonit preot celibatar la Roma, după care se întoarce la Blaj iar în mai 1886 a fost numit paroh de București, unde a rămas zece ani, fiind și director al seminarului, econom general al Arhieparhiei și protopop onorific.
La 22 noiembrie 1896 a fost numit de către Împăratul Franz Josef Episcop de Lugoj, numire confirmată de Papa Leon XIII prin bula papală din 3 decembrie 1896. Hirotonirea întru episcopat a primit-o in Catedrala din Blaj la 9 mai 1897, iar instalarea sa a avut loc în Catedrala din Lugoj la 16 mai 1897.
După moarte Episcopului Mihail Pavel(1902), a fost numit Episcop al Eparhiei de Oradea și instalat la data de 16 august 1903.
Moare în mod tragic, la 8 decembrie 1920, înainte de a lua cuvântul în plenul Senatului României, când a explodat o bombă amplasată acolo de un grup de anarhiști. Tot atunci au murit și ministru de atunci al justiției Dimitrie Greceanu și senatorul Spiridon Gheorghiu.Funeraliile naționale, doliul regelui și al populației și elogiile care i-au fost aduse vorbesc despre măreția personalității Episcopului.
Sicriul i-a fost depus mai întâi în Catedrala din Oradea, iar apoi, la 16 iunie 1921, a fost depus în biserica ctitorită de el în satul natal Rădești.
Album foto aici.
Pr. Adin POP
