Biserica „Adormirii Maicii Domnului” din Bucureşti şi-a sărbătorit azi hramul în prezenţa episcopului PS Mihai şi a numeroşi credincioşi din capitală care au invadat efectiv biserica şi curtea parohiei, cei din curte urmărind Sfânta Liturghie proiectată pe un ecran.
Au fost prezenţi, alături de părintele protopop Liviu Oţoiu şi părintele Constantin Oltean, parohul bisericii, preoţii Silviu Moşneag, Radu Ivan – Ploieşti, Ioan Dăneţ, Dan Florian Popescu şi Cristian Crişan – Pio Romeno.
Cuvântul la Sfânta Evanghelie al episcopului a punctat spiritul celebrării ca mărturie a bucurie sufleteşti:
În lumea noastră unde se constată semnele declinului demnităţii interioare, a spus Vicarul Bucureştilor, ne confruntăm cu o prăbuşire a modestiei, pierderea proporţiilor, dar mai ales refuzul adevăratelor valori. Sărbătoarea Maicii Domnului vine într-un fel să conteste în viaţa creştinului o lume abia descrisă. Evanghelia de azi, dialogul dintre Marta, sora lui Lazăr, şi Isus nu are o referinţă precisă la figura Născătoarei, dar trebuie să descoperim de ce Fiul îşi prezintă Maica prin discreţia unor sentimente, e adevărat ascunse la prima vedere, dar extraordinar de profunde.
Mesajul e totuşi simplu: esenţa iubirii este lipsa comparaţiei. Nu pot, nu trebuie să facă toţi aceleaşi lucruri. Principiul comparaţiei devine izvor al invidiei, mâniei, protestului, conduce la experienţa inegalităţii şi… în cazul Martei la protest. De aceea, azi filozofiile predică faptul că toţi trebuie să fie egali, chiar şi împotriva firii, roşu este egal cu albastru, şi aşa mai departe! Chiar dacă oamenii rămân definiţi de distincţie şi diferenţe, iubirea se mărturiseşte spre unitate, nu spre aplatizare.
Egalitatea nu vede distincţia. Cine tânjeşte după egalitate e deja golit şi fără personalitate. Fiindcă suntem compuşi din ceea ce ne distinge de ceilalţi, Dumnezeu ne-a dăruit diferenţele să putem veni unul în faţa celuilalt, să ne realizăm prin completare, creativitatea unităţii, aflăm iubirea prin unitate. Dragostea compune în unitate fiindcă fiecare suntem mădulare diferite ale aceluiaşi trup.
Egalitatea de fiinţă (nu cea în faţa legii!) este o filosofie principial diabolică. Cine nu constată diferenţele profunde ale persoanelor este orb interior. Lumea a fost creată din iubire pentru iubire, nimic nu ucide mai bine dragostea precum o face egalitatea impusă ca ţel şi valoare.
Maica Domnului trăieşte această unitate în fiinţa ei, învaţă că darurile cu care a înzestrat-o Tatăl defineşte nu numai fiinţa sa, ci şi misiunea pe care o are. Este vorba de acea unicitate care ne face fii ai lui Dumnezeu, cu atât mai mult că fiecare creştin are harul de a fi precum Maria: să asculte cuvântul, să-l păstreze, păzindu-l şi lucrându-l prin har. Această familiaritate cu Hristos arată cele două lucruri care compun şi Biserica, de la diversitatea membrilor săi prin unitate: constitutiv, conţinând prezenţa Lui, şi atitudinea celor care se reclamă creştini. Numărul, recensământul, nu contează, ci constituţia – doi sau trei reuniţi în numele Lui au garanţia prezenţei Sale. De asemenea, în practică numărul nu contează, ci atitudinea – nu de 7 ori iertăm celuilalt, ci de 70 de ori câte 7.
Corala Angeli de la Cluj-Napoca, dirijată de profesoara Angela David, a încântat comunitatea, oferind apoi un scurt florilegiu – concert la sfârşitul celebrării.
Parohia „Adormirea Maicii Domnului” din Bucureşti a fost fondată în anii -30 în cartierul Dealului Spirii, unde se afla o numeroasă colonie de români transilvăneni. Biserica, unde au slujit preoţii Natanael Munteanu şi Titus Mălai până în 1948, precum şi părintele Augustin Ciungan după 1990, are o arhitectură tradiţională românească, iar pictura, inaugurată în anii 40 sub egida apostolatului PS Vasile Aftenie, aparţine reputatului maestru Traian Bilţiu Dăncuş. În locuinţa ataşată bisericii se află până în prezent sediul Vicariatului greco-catolic şi reşedinţa episcopului Vicar de Bucureşti.
Secretariatul Vicariatului de Bucureşti
