La 19 iunie 2009, Ziua mondială pentru sfinţirea preoţilor şi sărbătoarea Preasfintei Inimi a lui Isus, Papa Benedict XVI a deschis solemn Anul Sfintei Preoţii (19 iunie 2009- 11 iunie 2010), an proclamat astfel de Sfântul Părinte pentru a marca în mod special împlinirea a 150 de ani de la moartea Sfântului Ioan Maria Vianney, parohul de Ars(Franţa) şi patron al tuturor parohilor.
Acesta a constituit motivul pentru organizarea la Blaj a unei întruniri a părinţilor protopopi ale celor 21 de Protopopiate ale Arhieparhiei de Alba Iulia şi Făgăraş. Întrunirea a avut loc la Blaj joi, 25 iunie a.c., în sala de lectură a Bibliotecii Seminarului Teologic Major şi s-a bucurat de binecuvântarea Preafericitului Lucian, Arhiepiscopul Major al BRU. Au participat ca invitaţi Notarul Sinodului Episcopilor BRU, pr. William Bleiziffer, şi responsabilii Departamentelor Personal, Pastoraţia laicilor şi tinerilor şi Comunicaţii sociale şi relaţii cu mass-media ale Arhiepiscopiei de Alba Iulia şi Făgăraş.
Pentru început, pr. Ioan Fărcaş, vicar mitropolitan pe teme de pastoraţie şi protopop de Blaj,- în acelaşi timp organizatorul şi moderatorul acestei întruniri-, a făcut o retrospectivă asupra activităţilor pastorale desfăşurate în Arhieparhie sub egida Anului Paulin, recent încheiat. Astfel, în decursul Anului Paulin(2008-2009), preoţii tuturor protopopiatelor Arhieparhiei au avut ocazia de a participa la o întrunire cu o delegaţie condusă de Preasfinţia Sa Vasile, episcopul Curiei Arhiepiscopiei Majore. În cadrul acestor întruniri au fost prezentate preoţilor lucrări tematice despre viaţa şi misiunea Sf. Apostol Pavel şi în acelaşi timp au fost împărtăţite aspecte particulare ale pastoraţiei preoţilor în parohiile lor.
Principalul punct pe ordinea de zi l-a constituit însă intrarea în Anul Sfintei Preoţii, iar întrunirea de faţă s-a dorit a fi în primul rînd un colocviu de dezbateri şi propuneri, menite să ofere fiecărui protopop şi apoi preot un cadru de bază în abordarea, planificarea şi coordonarea activităţilor pastorale din acest an.
În cuvântul din deschiderea discuţiilor despre Anul Sfintei Preoţii, pr. protopop Ioan Fărcaş a arătat că prin faptul că Sfântul Părinte a dorit să comunice „dragostea Sa pentru preoţi”, dorind să-i încurajeze şi să le transmită tărie misionară şi dragoste întru fidelitate pentru Isus Cristos, după exemplul Sfîntului Paroh din Ars. Sfântul Părinte a mărturisit acesta în „Scrisoarea pentru decretarea Anului Sfintei Preoţii cu ocazia aniversării a 150 de ani de la <Dies natalis> a lui Ioan Maria Vianney”, (scrisoare care a stat la baza prezentării făcute de Pr. Ioan Fărcaş):
„Gândul meu se îndreaptă spre nenumărate situaţii de suferinţă în care se află mulţi preoţi, fie pentru că participă la suferinţa omenească a durerii în multiplele sale manifestări, fie pentru că nu sunt înţeleşi de destinatarii slujirii lor: cum să nu-mi amintesc de atâţia preoţi jigniţi în demnitatea lor, împiedicaţi în misiunea lor, uneori chiar persecutaţi până la mărturia supremă a vieţii?
Din păcate sunt şi situaţii, niciodată regretate îndeajuns, în care Biserica însăşi suferă din pricina infidelităţii unora dintre slujitorii săi. Lumea este cea care află în asemenea situaţii motiv de scandal şi de respingere. În astfel de cazuri, ceea ce poate fi mai de folos Bisericii nu este o relevare detaliată a slăbiciunilor slujitorilor săi, cât o conştientizare reînnoită şi plină de bucurie a măreţiei darului lui Dumnezeu, concretizat în figuri splendide de Păstori generoşi, de călugări care s-au consumat din iubire faţă de Dumnezeu şi faţă de suflete, de Îndrumători spirituali înţelepţi şi răbdători. Legat de aceasta, învăţămintele şi exemplele sfântului Ioan Maria Vianney le pot oferi tuturor un punct de referinţă semnificativ: Parohul din Ars era extrem de umil, dar conştient, ca preot, că este un dar imens pentru credincioşii lui… În lumea de astăzi, ca şi în vremurile grele ale Parohului din Ars, este necesar ca preoţii, în viaţa şi acţiunea lor, să se distingă printr-o puternică mărturie evanghelică…”
Sfântul Părinte subliniază şi în acest context care sunt provocările primare ale creştinilor şi îndeosebi ale preoţilor:
„Suntem cu adevărat pătrunşi de Cuvântul lui Dumnezeu? Este el cu adevărat hrana din care trăim, mai mult decât sunt pâinea şi lucrurile acestei lumi? Îl cunoaştem cu adevărat? Îl preţuim? Ne ocupăm în lăuntrul nostru de acest Cuvânt, într-atât încât să ne marcheze viaţa şi să ne plămădească gândirea?”
S-a făcut referire apoi şi la mesajul transmis de prefectul Congregaţiei pentru Cler, ES Cardinal Claudio Hummes, care arăta că pentru „a înfrunta provocările lumii şi a se propune ca martor credibil al evangheliei este necesar mereu ca fiecare preot să poată trăi încontinuu întâlnirea personală cu Isus Cristos, în cuvântul lui Dumnezeu şi în Euharistie….Pentru a obţine acest har, este necesar mereu să ne rugăm pentru preoţi şi cu preoţii”. Eminenţa Sa a mai spus: „În cea mai mare majoritate, preoţii sunt mulţumiţi de viaţa lor. Dar nu lipsesc cei care trăiesc în dificultăţi. Este important ca preoţii să trăiască bucuroşi propria slujire. Atunci când preoţii sunt fericiţi, toată comunitatea simte asta şi chiar şi vocaţiile pot să înflorească mai uşor”. dar, în acelaşi timp, preocuparea pentru clerul propriu trebuie să fie „o prioritate absolută a unui Episcop„.
Momentul imediat următor al întrunirii l-au constituit dezbaterile libere şi apoi propunerile de activităţi pastorale legate de Anul Sfintei Preoţii, propuneri făcute pe rând de fiecare dintre pr. protopopi. Dintre ideile desprinse în acest context amintim:
- Constientizarea faptului că marea majoritate a preoţilor noştri au o activitate pastorală de apreciat şi chiar lăudat, în raport cu condiţiile sociale, materiale şi religioase în care se desfăşoară aceasta;
- Stabilirea unor întâlniri-vizită ale grupului de protopopi însoţiţi de reprezentanţi ai Arhieparhiei cu preoţii din fiecare protopopiat, pe tot parcursul Anului Sfintei Preoţii, ocazii cu care se vor prezenta şi discuta aspecte concrete ale misiunii pastorale, liturgice, catehetice dar şi familiale ale preoţilor din respectivul protopopiat;
- La nivel parohial şi protopopial se va insinta pe necesitatea rugăciunii comunitare şi private a credincioşilor pentru preoţi;
- Redescoperirea pelerinajelor, îndeosebi către locurile de pelerinaj greco-catolice, dar chiar şi cel interparohiale – la hramuri-, ca expresie a „căutării iubirii lui Dumnezeu”, ce poate avea darul de a uni pe credincioşi în jurul propriului paroh. S-au făcut propuneri concrete în legătură cu participarea la pelerinaje în cadrul Arhieparhiei: Cărbunari, Stînceni, Hodoşa, Roica, Chiheru de Jos, Reghin, etc.; s-a propus şi organizarea unui pelerinaj arhieparhial la Ars (Franţa)
- Acordare unei mai mari atenţii pastoraţiei tinerilor şi cateheza copiilor (şi prin organizare de pelerinaje-tabere-excursii, dar mai ales prin participarea la întâlnirile eparhiale şi naţionale ale tineretului catolic);
- Este necesar ca preoţilor să li se ofere posibilitatea de a participa la colocvii-seminarii-cursuri de formare teologică (de exemplu, de actualitate ar fi predarea unor instrucţiuni de aplicare a celor trei decrete sinodale recent publicate) şi la exerciţii spirituale anuale, după tradiţia anilor trecuţi.
După prânz, participanţii au prezentat probleme concrete şi actuale întâlnite de preoţi în pastoraţie şi au sugerat soluţii pentru rezolvarea lor. S-a stabilit apoi ca părinţii protopopi să comunice preoţilor cele discutate şi să coordoneze acţiunile pastorale desfăşurate sub egida Anului Sfintei Preoţii. Tot atunci se vor decide şi modul, locul şi data întâlnirii preoţilor cu grupul de protopopi însoţiţi de reprezentanţi ai Arhieparhiei.
Pr. Adin POP
