În Amfiteatrul bibliotecii Academiei Române – plin la refuz – a avut loc Sesiunea de comunicări organizată de Vicariatul de Bucureşti cu ocazia centenarului primei biserici greco-catolice din capitală, biserica Sf. Vasile cel Mare.
Sesiunea, al cărei moderator a fost Lector Dr. Alin Tat, preşedintele AGRU, a început prin cuvântul de deschidere al Vicarului Bucureştilor, Preasfinţia Sa Mihai. Invitându-i pe ce i prezenţi să celebreze viaţa şi prezentul, episcopul a descris harul figurii dreptului Iov din Vechiul Testament spunând:
„Dumnezeu pentru a se arăta omului se serveşte mai ales de răvăşirile acestuia… Iov este un alt Iov fiindcă încercarea l-a transformat complet. El a trebuit să se aşeze în praf şi cenuşă ca să rostească cuvinte cu adevărat profunde: «Din spusele unora şi altora auzisem despre Tine, dar acum ochiul meu Te-a văzut» (Iov 42, 5) (…).
Evocarea acestui personaj al Vechiului Testament cu ocazia Centenarului bisericii „Sfântul Vasile cel mare” şi inaugurarea anului jubiliar, ne ajută să ne eliberăm de spectrele autocompătimirii. Este anul de har pe care Providenţa îl va folosi ca să ne facă părtaşi de lumina unei inimi noi, a unui alt fel de a privi viaţa, să ne elibereze interior astfel încât apoi să construim în jur un fel de a fi care să iradieze mărturia.
Centenarul nostru ar putea fi înţeles, desigur, şi ca o victorie umană a supravieţuirii. Apostolii înşişi furaţi de euforia momentului îl îndemnau pe Isus să admire grandoarea Templului din Ierusalim iarăşi restaurat după atâtea distrugeri. Ori calea parcursă de Mesia cel adevărat le-a demonstrat mai târziu ucenicilor că numai felul nebunesc, paradoxal, al Răstignirii putea conferi adevărul şi bucuria libertăţii mântuirii. În psalmi, cu mult înainte de sosirea lui Hristos, putem contempla bucuria pentru anii umilirilor semn că această bucurie pe care o trăia profetul, măcar ocazional, era darul Lui Dumnezeu. Preţul acestei bucurii nu putea fi revelat decât într-o încercare ale cărei cauze rămâneau ascunse pentru a continua să fie meritorii.
(…)Pentru lume comemorările pornesc din nostalgie. Ridicând monumente sau morminte predecesorilor noştri avem impresia uneori că într-un fel ne absolvim de ingratitudinea faţă de cei plecaţi. Nostalgia creştină presupune faptul că fiecare viaţă de om sau eforturile generaţiilor sunt minuni. A dărui, a construi, a lăsa sau primi moşteniri de suflet sunt situaţii care provin din bucuria originară din care Dumnezeu a creat şi aşezat lumea! El l-a pus pe om să plămădească, să nască, să descopere, să semene fericirea în jurul lui. Dar ca rodul să crească, sămânţa intră mai întâi într-un pământ, despre care monseniorul Ghika, de pioasă memorie, spunea că trebuie veşnic să-l răneşti ca să poată primi darul.
Iată de ce reuniunea noastră aniversară nu se poate mărgini la simpla constatare a lucrării istorice a Bisericii din care facem parte fiindcă crezul creştin nu măsoară valoarea în cantităţi, ci în prezenţe al căror indice rămâne credinţa în veşnicia păstrării lor. Biserica lui Hristos trebuie să fie pururi acea turmă mică sau rămăşiţa sfântă care, prin focarul adevărului şi al iubirii profesat de membrii săi, poate schimba lumea numai cu harul Domnului. Astfel vom putea înţelege de ce Biserica unită nu poate fi o piesă de anticariat sau vreo fosilă de la Muzeul Antipa şi nici nu poate fi asemănată cu acea fată care, după ce şi-a epuizat şarmul tinereţii, se pregăteşte să întâmpine fatalismul morbid al bătrâneţii şi al uitării.
Vorbind apoi despre anul jubiliar, Preasfinţitul a mai spus: „Centenarul primei biserici unite din Bucureşti este celebrarea unui an întreg pe care îl consacrăm recunoştinţei pentru harurile lui Dumnezeu revărsate peste noi şi generaţiile care ne-au precedat. Un an în care să putem consemna puterea credinţei, să iradiem energiile sufletului, să mulţumim Cerului pentru un altar. Suntem aici astăzi să ne reamintim că suntem păstrători ai cuvântului profetic care ne propune să rămânem fii ai lui Dumnezeu, dar şi ai Bisericii Române Unite astfel ca lumina să nu se stingă.
A urmat apoi cuvântul părintelui Ioan Dăneţ, parohul bisericii centenare care a trasat câteva din evenimentele care au precedat construcţia bisericii în primii ani ai lui 1900. Insistând asupra succesiunii pastorale ce-a dat parohiei puterea de a iradia mesajul ales al Evangheliei şi sentimentele de credinţă ale unirii cu Roma în Bucureşti, părintele paroh a prezentat lungul şir al personalităţilor preoţeşti care au dat suflet şi culoare prezenţei comunităţii greco-catolice din teritoriul fostului Regat.
Sesiunea a continuat prin comunicările academice ale docenţilor invitaţi. Profesorul universitar Cesare Alzati, istoric şi filolog de la Universitatea Sacro Cuore de la Milano a prezentat fenomenul unionistic petrecut în Transilvania şi continuitatea sa ca pe o temeinică lucrare a spiritului creştin al românilor, ataşaţi statutului şi cutumelor lor specifice.
Istoricul Cristian Bădiliţă a încântat auditoriul prin evocarea climatului teologic şi destăinuirile dogmatice ale sfârşitului de secol IV unde se regăseşte figura şi opera Sfântului Casian Romanul.
Profesorul Ovidiu Bozgan de la Universitatea din Bucureşti, director al Institutlui diplomatic român, a evocat aspecte ale activităţii documentare pe care ierarhia unită a desfăşurat-o între anii 1964 -1973, iar părintele Ionuţ Strejac, doctor în drept, secretarul Nunţiaturii de la Varşovia, a sintetizat şirul evenimentelor care au dus la realizarea unui statut juridic pentru românii uniţi în Principate şi realizarea construcţiei bisericii Sf. Vasile.
Corala „Angeli” din Cluj, dirijată de profesoara Angela David, a propus asistenţei un repertoriu de cântece sacre şi prelucrări de folclor realizând intermezzo-ul muzical al momentului.
Au fost prezenţi Excelenţa Sa Mons. Francisco Javier Lozano, Nunţiul apostolic în România şi Preasfinţia Sa Cornel Damian, episcop romano-catolic auxiliar de Bucureşti, P. Cazimir Budău, secretarul CER. Din Italia a ţinut să participe P. Dr. Claudiu Pop, rectorul Colegiului Pontifical Pio Romeno din Roma.
P. Silviu Hodiş, directorul Editurii Galaxia Gutenberg, prezent la eveniment a organizat un stand de carte în foaierul amfiteatrului.
La sfârşitul sesiunii cei prezenţi s-au reunit în foaier pentru cocktail-ul pregătit de organizatori.
Secretariatul Vicariatului de Bucureşti
