CCEO

Can. 607 - (cf 761) Slujirea cuvântului lui Dumnezeu, adică predicarea, cateheza şi întreaga instruire creştină, între care trebuie să ocupe un loc de frunte omilia liturgică, va fi nutrită în mod sănătos din Sfânta Scriptură şi se va sprijini pe sfânta tradiţie; dealtfel celebrarea cuvântului lui Dumnezeu va fi favorizată în mod oportun.

Can. 608 - Episcopii, preoţii şi diaconii, fiecare în funcţie de propriul grad al hirotonirii sacre, au primii sarcina slujirii cuvântului lui Dumnezeu pe care o vor exercita conform normei dreptului; şi ceilalţi credincioşi creştini vor participa de bunăvoie la această misiune, fiecare în funcţie de propria capacitate, stare de viaţă şi de mandatul primit.

Can. 609 - (cf 772) Episcopul eparhial are competenţa de a reglementa predicarea cuvântului lui Dumnezeu în teritoriul său, rămânând neschimbat dreptul comun.

Can. 610 - § 1. (763) Episcopii au dreptul de a predica cuvântul lui Dumnezeu oriunde pe pământ, exceptând cazul special în care Episcopul eparhial a interzis-o în mod expres.
         § 2. (cf 764) Preoţii sunt înzestraţi cu facultatea de a predica acolo unde sunt trimişi sau invitaţi legitim.
         § 3. (764) Cu aceeaşi facultate de a predica sunt înzestraţi şi diaconii, dacă dreptul particular nu stabileşte altfel.
         § 4. (cf 766) În împrejurări extraordinare, mai ales pentru a suplini lipsa clericilor, Episcopul eparhial poate da şi celorlalţi credincioşi mandatul de a predica, chiar şi în biserică, rămânând neschimbat can. 614, § 4.

Can. 611 - (cf 766) Toţi cei cărora li s-a încredinţat grija sufletelor, în virtutea funcţiei, sunt înzestraţi cu facultatea de a predica; aceştia pot chiar invita pe orice preot sau diacon să predice celor încredinţaţi grijii lor, rămânând neschimbat can. 610, § 3, dacă nu le este interzis în mod legitim.

Can. 612 - § 1. (cf 765) În institutele călugăreşti sau în societăţile de viaţă comună după model călugăresc, [ordine şi congregaţii] clericale de drept pontifical sau patriarhal, Superiorilor majori le revine reglementarea predicării.
         § 2. Toţi Superiorii, chiar locali, ai oricărui institut de viaţă consacrată, pot invita să predice propriilor membri oricare preot sau diacon, rămânând neschimbat can. 610, § 3, dacă nu le este interzis în mod legitim.

Can. 613 - Împotriva decretului Ierarhului care interzice cuiva să predice, se dă recurs numai în ceea ce priveşte trecerea dreptului asupra altei persoane, [recurs] care trebuie definit fără întârziere.

Can. 614 - § 1. (= 767) Omilia, prin care, pe parcursul anului liturgic, sunt expuse din Sfânta Scriptură misterele credinţei şi normele vieţii creştine, este recomandată cu stăruinţă ca parte a liturghiei însăşi.
         § 2. Parohilor şi rectorilor bisericilor le incumbă obligaţia de a se îngriji ca, măcar în zilele de duminică şi în sărbătorile de poruncă să aibă loc omilia în cadrul Divinei Liturghii şi nu va fi omisă decât pentru un motiv grav.
         § 3. Parohului nu îi este permis să îndeplinească prin altcineva, în mod obişnuit, obligaţia de a predica poporului încredinţat grijii sale, decât pentru un motiv just aprobat de Ierarhul locului.
         § 4. Omilia este rezervată sacerdotului sau, conform normei dreptului particular, diaconului.

Can. 615 - (cf 770) Episcopii eparhiali se vor îngriji prin norme date, ca la timp potrivit să aibă loc o serie specială de sfinte predicări pentru reînnoirea spirituală a poporului creştin.

Can. 616 - § 1. (cf 768) Predicatorii cuvântului lui Dumnezeu, lăsând la o parte cuvintele înţelepciunii omeneşti şi argumentele greu de înţeles, vor predica integral credincioşilor creştini misterul lui Hristos, care este calea, adevărul şi viaţa; vor arăta cum lucrurile pământeşti şi instituţiile omeneşti, conform cu planul lui Dumnezeu Creatorul, sunt orânduite şi spre mântuirea oamenilor şi de aceea pot contribui nu puţin la edificarea Corpului lui Hristos.
         § 2. [Predicatorii] vor învăţa de asemenea şi doctrina Bisericii referitoare la demnitatea persoanei umane şi la drepturile sale fundamentale, la viaţa de familie, la consorţiul civil şi social, precum şi la sensul justiţiei de realizat în viaţa economică şi în muncă, ceea ce contribuie la edificarea păcii pe pământ şi promovarea progresului popoarelor.

Can. 617 - (cf 773) Fiecărei Biserici sui iuris, mai ales Episcopilor acestora, le revine obligaţia gravă de a învăţa [pe alţii] cateheza, prin care credinţa să fie dusă la maturare şi să fie format discipolul lui Hristos, printr-o cunoaştere mai profundă şi mai ordonată a doctrinei lui Hristos şi o adeziune tot mai strânsă la Persoana sa.

Can. 618 - (775 § 2) Părinţii au primii obligaţia de a forma fiii în credinţa şi practica vieţii creştine prin cuvânt şi exemplu; aceeaşi obligaţie au cei ce ţin locul părinţilor, precum şi naşii.

Can. 619 - Pe lângă familia creştină, parohia însăşi şi chiar orice comunitate bisericească trebuie să se îngrijească de instruirea catehetică a membrilor lor şi de integrarea lor în comunitatea însăşi, oferindu-le acele condiţii în care să-şi poată trăi cât mai deplin ceea ce au învăţat.

Can. 620 - Asociaţiile, mişcările şi cercurile de credincioşi creştini care urmăresc fie scopuri de pietate şi de apostolat, fie opere de caritate şi de ajutorare, se vor îngriji de formarea călugărească a membrilor lor sub conducerea Ierarhului locului.

Can. 621 - § 1. Sinodului Episcopilor Bisericii patriarhale sau Consiliului Ierarhilor, în limitele teritoriului propriei Biserici, este competent să dea norme despre formarea catehetică, care să fie reunite în mod ordonat într-un îndrumător catehetic, respectând ceea ce a fost stabilit de autoritatea supremă a Bisericii.
         § 2. În îndrumătorul catehetic se va ţine seama de caracterul special al Bisericilor orientale, astfel încât în predarea catehezei se va remarca importanţa biblică şi liturgică precum şi tradiţiile propriei Biserici sui iuris în patrologie, hagiografie şi în iconografie.
         § 3. Sinodul Episcopilor Bisericii patriarhale sau Consiliul Ierarhilor este cel care se va îngriji să adapteze catehismele pentru diferitele grupuri de credincioşi creştini şi să fie prevăzute totodată şi cu materiale ajutătoare şi documentaţii şi de asemenea să fie încurajate diversele iniţiative catehetice şi să fie puse de acord între ele.

Can. 622 - § 1. În fiecare Biserică sui iuris va exista o comisie pentru probleme catehetice, care poate fi constituită chiar şi cu alte Biserici sui iuris pentru acelaşi teritoriu sau regiune socio-culturală.
         § 2. (775 § 3) Comisia pentru probleme catehetice va avea la dispoziţie şi un centru catehetic, care este sprijinul aceloraşi Biserici, pentru a organiza iniţiative catehetice în mod coordonat şi mai eficace şi, pe lângă aceasta, pentru a servi formării, chiar permanente, a cateheţilor.

Can. 623 - § 1. Episcopul eparhial este cel care va promova, va conduce şi va reglementa învăţământul catehetic în eparhia sa cu maximă atenţie.
         § 2. În acest scop va exista în curia eparhială un centru catehetic eparhial.

Can. 624 - § 1. (cf 777) Parohul trebuie să-şi dea silinţa la maximum, respectând normele stabilite de autoritatea competentă, pentru a preda cateheza tuturor celor care au fost încredinţaţi grijii sale pastorale, de orice vârstă sau condiţie ar fi.
         § 2. (cf 776) Preoţii şi diaconii alăturaţi parohiei au obligaţia de a-şi presta opera de ajutor parohilor; membrii institutelor călugăreşti, însă, [îl vor presta] conform normei cann. 479 şi 542.
         § 3. Ceilalţi credincioşi creştini formaţi în mod corespunzător se vor strădui să-şi dea ajutorul cu bunăvoinţă în opera de predare a catehezei.

Can. 625 - (cf 776) Cateheza trebuie să aibă o raţiune ecumenică, prezentând o imagine corectă a celorlalte Biserici şi comunităţi bisericeşti; cu toate acestea, se va îngriji întru totul de corecta raţiune a catehezei catolice.

Can. 626 - Toţi cei care deservesc cateheza îşi vor aminti că reprezintă Biserica şi că au fost trimişi pentru a împărtăşi cuvântul revelat al lui Dumnezeu şi nu pe cel propriu; de aceea vor expune integral doctrina Bisericii, însă în modul potrivit celor ce sunt catehizaţi şi răspunzând exigenţelor culturii lor.