CCEO

Înapoi la cuprins

TITLUL XXIV
DESPRE JUDECĂŢI ÎN GENERAL

CAPITOLUL II
DESPRE SLUJITORII TRIBUNALELOR

Art. I
Despre Vicarul judecătoresc, despre judecători şi despre auditori

Can. 1086 - § 1. (= 1420) Episcopul eparhial este obligat să constituie un Vicar judecătoresc cu puterea judecătorească ordinară, diferit de Protosincel, exceptând cazul în care micimea eparhiei sau numărul mic de cauze recomandă altfel.
         § 2. Vicarul judecătoresc constituie un tribunal unic împreună cu Episcopul eparhial, însă nu poate judeca cauzele pe care Episcopul eparhial şi le-a rezervat sieşi.
         § 3. Vicarului judecătoresc i se pot da ajutoare care se numesc Vicari judecătoreşti adjuncţi.
         § 4. Atât Vicarul judecătoresc cât şi Vicarii judecătoreşti adjuncţi trebuie să fie sacerdoţi cu faimă integrală, doctori sau cel puţin licenţiaţi în drept canonic, şi să dea dovadă de prudenţă şi râvnă pentru dreptate şi în vârstă de cel puţin treizeci de ani.

Can. 1087 - § 1. (= 1421) În eparhie vor fi numiţi de către Episcopul eparhial judecători eparhiali, care să fie clerici.
         § 2. Patriarhul, după consultarea Sinodului permanent, sau Mitropolitul care prezidează Biserica mitropolitană sui iuris, după ce i-a consultat pe cei doi Episcopi eparhiali mai vechi în hirotonirea episcopală, pot permite ca şi alţi credincioşi creştini să fie numiţi judecători, dintre care, în caz de necesitate, unul poate fi ales pentru a forma colegiul; în celelalte cazuri se va recurge la Scaunul Apostolic în această problemă.
         § 3. Judecătorii vor fi cu faimă integrală, doctori sau cel puţin licenţiaţi în drept canonic, care dau dovadă de prudenţă şi râvnă pentru dreptate.

Can. 1088 - § 1. (cf 1422) Vicarul judecătoresc, Vicarul judecătoresc adjunct şi ceilalţi judecători sunt numiţi pe timp determinat.
         § 2. Dacă timpul determinat a trecut, în timp ce scaunul eparhial este vacant, aceştia nu pot fi înlăturaţi, ci rămân în funcţie până când noul Episcop eparhial va prevedea referitor la aceasta.
         § 3. (= 1420 § 5) Dacă Vicarul judecătoresc este numit de Administratorul eparhiei, cu venirea noului Episcop eparhial are nevoie de confirmare.

Can. 1089 - (= 1424) Judecătorul unic, în orice judecată, poate să îşi aleagă ca şi consultanţi doi asesori dintre credincioşii creştini cu un trai experimentat.

Can. 1090 - § 1. (= 1425 § 3) Vicarul judecătoresc va desemna prin rotaţie, prin ordin, dintre judecătorii eparhiali, doi judecători care împreună cu preşedintele vor constitui tribunalul colegial, exceptând cazul în care Episcopul eparhial, conform prudenţei sale, consideră că este oportun să procedeze altfel.
         § 2. Vicarul judecătoresc nu îi va înlocui pe judecătorii odată desemnaţi, decât dintr-un motiv foarte grav, care trebuie exprimat în decret, pentru validitate.

Can. 1091 - § 1. (= 1426 § 2) Tribunalul colegial va fi prezidat, dacă este posibil, de Vicarul judecătoresc sau de Vicarul judecătoresc adjunct.
         § 2. (= 1429) Preşedintele tribunalului colegial trebuie să desemneze ca punător pe unul dintre judecătorii aceluiaşi tribunal, dacă nu vrea să îndeplinească el însuşi această sarcină.
         § 3. De asemenea preşedintele poate substitui punătorul cu altcineva, dintr-o cauză justă.
         § 4. Punătorul va face referire despre cauză în adunarea judecătorilor şi va redacta sentinţa în scris.

Can. 1092 - Judecătorului unic îi revin drepturile tribunalului şi ale preşedintelui.

Can. 1093 - § 1. (= 1428 § 1) Judecătorul sau preşedintele tribunalului colegial poate să desemneze un auditor pentru realizarea instruirii cauzei, pe care îl aleg fie dintre judecătorii tribunalului, fie dintre credincioşii creştini admişi la această funcţie de către Episcopul eparhial.
         § 2. Episcopul eparhial poate admite în funcţia de auditor credincioşi creştini care se disting prin moravuri bune, prudenţă şi doctrină.
         § 3. Auditorul este cel care strânge doar probele, conform mandatului judecătorului, şi le consemnează judecătorului; dacă mandatul judecătorului nu se opune, el poate decide, totuşi, între timp, care probe trebuie să le culeagă şi în ce fel, dacă eventual se ridică întrebări în această privinţă în timp ce acesta îşi exercită funcţia sa.

Art. II
Despre promotorul dreptăţii, despre apărătorul legăturii şi despre notar

Can. 1094 - (1430) Pentru cauzele contencioase în care binele public poate fi în pericol precum şi pentru cauzele penale, va fi constituit în eparhie un promotor al dreptăţii care este obligat să prevadă binele public.

Can. 1095 - § 1. (= 1431) În cauzele contencioase, Episcopul eparhial este cel care judecă dacă binele public este sau nu în pericol, exceptând cazul în care intervenţia promotorului dreptăţii este prescrisă de drept, sau este în mod evident necesară, având în vedere natura lucrurilor.
         § 2. Dacă în precedentul grad de judecată a intervenit promotorul dreptăţii, intervenţia sa se presupune necesară şi în gradele ulterioare.

Can. 1096 - (= 1432) Pentru cauzele referitoare la nulitatea sacrei hirotoniri, sau nulitatea căsătoriei ori dezlegarea sa, se va constitui în eparhie un apărător al legăturii, care este obligat să se opună şi să expună tot ceea ce se poate prezenta în mod raţional împotriva nulităţii sau dezlegării.

Can. 1097 - (= 1433) În cauzele în care se cere prezenţa promotorului dreptăţii sau a apărătorului legăturii, dacă aceştia nu au fost citaţi, actele sunt nule, exceptând cazul în care, fără a fi citaţi, în realitate aceştia au intervenit, sau cel puţin înaintea sentinţei au putut să-şi îndeplinească funcţia lor, examinând actele.

Can. 1098 - (= 1434) Dacă dreptul comun nu prevede în mod expres altfel:
         1° de fiecare dată când legea prescrie ca judecătorul să audieze părţile sau pe una dintre ele, vor fi audiaţi şi promotorul dreptăţii şi apărătorul legăturii, dacă intervin în judecată;
         2° de fiecare dată când se cere instanţa unei părţi pentru ca judecătorul să poată lua o decizie referitoare la ceva, instanţa promotorului dreptăţii sau a apărătorului legăturii care intervin în judecată, are aceeaşi putere.

Can. 1099 - § 1. (cf 1435) Episcopul eparhial este cel care îi numeşte pe promotorul dreptăţii şi pe apărătorul legăturii; în tribunalele care nu sunt eparhiale, aceiaşi sunt numiţi conform normei statutelor tribunalului, dacă dreptul nu prevede altfel.
         § 2. (= 1435) Promotorul dreptăţii şi apărătorul legăturii vor fi credincioşi creştini cu faimă integrală, doctori sau cel puţin licenţiaţi în drept canonic, stimaţi prin prudenţa şi râvna pentru dreptate.

Can. 1100 - § 1. (= 1436) Aceeaşi persoană, dar nu în aceeaşi cauză, îşi poate desfăşura funcţia de promotor al dreptăţii şi pe cea de apărător al legăturii.
         § 2. Promotorul dreptăţii şi apărătorul legăturii pot fi constituiţi fie pentru toate cauzele, fie pentru fiecare cauză în parte; aceştia pot fi, însă, înlăturaţi de către Episcopul eparhial dintr-o cauză dreaptă.

Can. 1101 - § 1. (= 1437 § 1) În orice proces va interveni notarul, astfel încât vor fi considerate nule actele care nu sunt semnate de el.
         § 2. Actele pe care le întocmesc notarii au credibilitate publică.

Art. III
Despre slujitorii tribunalelor ce se aleg din diferite eparhii sau Biserici sui iuris

Can. 1102 - § 1. Judecătorii şi ceilalţi slujitori ai tribunalelor pot fi aleşi din oricare eparhie sau institut călugăresc sau societate de viaţă comună după model călugăresc ai propriei sau altei Biserici sui iuris, însă cu consimţământul scris al propriului Episcop eparhial sau Superior major.
         § 2. Judecătorul delegat, dacă mandatul delegării nu prevede altfel, se poate folosi de ajutorul slujitorilor care locuiesc în teritoriul celui care deleagă.