CCEO

Can. 743 - (cf 1008) Prin hirotonirea sacramentală, îndeplinită de Episcop în virtutea operei Spiritului Sfânt, sunt constituiţi miniştrii sacri cei care participă în diferitele grade, îmbogăţiţi cu sarcina şi puterea încredinţate de Hristos Domnul Apostolilor săi, la vestirea Evangheliei şi la păstorirea şi sfinţirea poporului lui Dumnezeu.

Can. 744 - (cf 1012) Numai Episcopul administrează în mod valid sacra hirotonire prin punerea mâinilor şi prin rugăciunea prescrisă de Biserică.

Can. 745 - (cf 1013) Hirotonirea episcopală este rezervată, conform normei dreptului, Pontifului Roman, Patriarhului sau Mitropolitului, astfel încât nu este permis nici unui Episcop să hirotonească Episcop pe cineva, dacă nu există înainte un mandat legitim.

Can. 746 - § 1. (cf 1014) Episcopul va fi hirotonit de trei Episcopi, exceptând cazul de extremă necesitate.
         § 2. (-) Al doilea şi al treilea Episcop, dacă nu pot fi prezenţi Episcopi ai aceleiaşi Biserici sui iuris din care face parte primul Episcop care hirotoneşte, pot fi şi din altă Biserică sui iuris.

Can. 747 - (1015) Candidatul la diaconat sau la preoţie va fi hirotonit de propriul Episcop eparhial sau, cu scrisoare legitimă de demitere, de un alt Episcop.

Can. 748 - § 1. (cf 1016) Episcopul eparhial propriu, în ceea ce priveşte sacra hirotonire a celui care trebuie va fi înscris într-o Eparhie oarecare, este Episcopul eparhiei în care candidatul îşi are domiciliul sau al eparhiei pentru a cărei servire candidatul a declarat în scris că vrea să se dedice; în ceea ce priveşte sacra hirotonire a celui care este deja înscris într-o eparhie, este Episcopul acelei eparhii.
         § 2. (-) Un Episcop eparhial nu poate hirotoni un candidat supus lui înscris într-o altă Biserică sui iuris decât cu permisiunea Scaunului Apostolic; dacă, însă, este vorba de un candidat înscris în Biserica patriarhală şi care are domiciliul sau cvasi-domiciliul în limitele teritoriului aceleiaşi Biserici, această permisiune o poate acorda chiar şi Patriarhul.

Can. 749 - (cf 1017) Episcopului îi este interzis să celebreze sacra hirotonire în altă eparhie, fără permisiunea Episcopului eparhial, exceptând cazul în care dreptul particular al Bisericii patriarhale, referitor la Patriarh, stabileşte altfel.

Can. 750 - § 1. (cf 1018) Rămânând neschimbate cann. 472, 537 şi 560, § 1, pot da scrisorile de demitere:
         1° Episcopul eparhial propriu;
         2° Administratorul Bisericii patriarhale şi chiar, cu consimţământul colegiului consultorilor eparhiali, Administratorul eparhiei.
         § 2. Administratorul Bisericii patriarhale nu va acorda scrisorile de demitere celor care au fost respinşi de Patriarh, nici Administratorul eparhiei acelora care au fost respinşi de Episcopul eparhial.

Can. 751 - (1020) Scrisorile de demitere nu vor fi acordate decât după ce s-au primit în prealabil toate mărturiile pretinse de drept.

Can. 752 - (cf 1021) Scrisorile de demitere pot fi expediate de Episcopul eparhial propriu oricărui Episcop al aceleiaşi Biserici sui iuris, însă nu şi unui Episcop al unei Biserici diferite de cea a celui ce urmează a fi hirotonit, decât cu permisiunea celor despre care este vorba în can. 748, § 2.

Can. 753 - (1023) Scrisorile de demitere pot fi restrânse sau revocate de însuşi cel care le-a acordat sau de succesorul său, însă, odată acordate, nu se sting prin pierderea dreptului celui care le-a acordat.

Can. 754 - (= 1024) Sacra hirotonire o poate primi valid numai bărbatul botezat.

Can. 755 - (= 1030) Episcopul eparhial şi Superiorul major nu pot interzice diaconului supus lor destinat preoţiei ridicarea la aceeaşi preoţie decât dintr-un motiv foarte grav, fie şi ocult, rămânând integru dreptul la recurs, conform normei dreptului.

Can. 756 - (cf 1026) Nu este permisă constrângerea cuiva, în nici un fel şi din nici un motiv, de a primi hirotonirile sacre, sau îndepărtarea unuia ce este apt, conform normei dreptului, de la primirea aceloraşi hirotoniri.

Can. 757 - (1038) Celui ce refuză să primească o hirotonire sacră superioară nu i se poate interzice exercitarea hirotonirii sacre primite, exceptând cazul în care este reţinut de un impediment canonic sau în care se opune un alt motiv grav, după judecata Episcopului eparhial sau a Superiorului major.

Can. 758 - § 1. (1025) Pentru ca un oarecare să poată fi hirotonit în mod licit se cer:
         1° (1033) să fi primit ungerea cu sfântul mir;
         2° (1029) conduită morală şi calităţi fizice şi psihice corespunzătoare hirotonirii sacre ce urmează a fi primit;
         3° (1031) vârsta prescrisă de drept;
         4° (1032) ştiinţa necesară;
         5° (1034) să fi primit hirotonirile inferioare, conform normei dreptului particular al propriei Biserici sui iuris;
         6° (1035 § 2) respectarea intervalelor de timp prescrise de dreptul particular.
         § 2. Candidatului, pe lângă acestea, i se mai cere să nu fie împiedicat conform normei can. 762.
         § 3. (-) În ceea ce priveşte admiterea la hirotonirile sacre a celor căsătoriţi, se va respecta dreptul particular al propriei Biserici sui iuris sau normele speciale stabilite de Scaunul Apostolic.

Can. 759 - § 1. (1031 § 1) Vârsta prescrisă pentru diaconat este de douăzeci şi trei de ani împliniţi, pentru preoţie este de douăzeci şi patru de ani împliniţi, rămânând neschimbat dreptul particular care ar pretinde o vârstă mai înaintată.
         § 2. (1031 § 4) Dispensa de la vârsta cerută de dreptul comun, care depăşeşte un an, este rezervată Patriarhului, dacă este vorba de un candidat care are domiciliul sau cvasi-domiciliul în limitele teritoriului Bisericii patriarhale, altfel Scaunului Apostolic.

Can. 760 - § 1. Hirotonirea unui diacon este licită numai după ce a fost trecut cu bine al patrulea an al curriculum de studii filosofico-teologice, exceptând cazul în care Sinodul Episcopilor Bisericii patriarhale sau Consiliul Ierarhilor a stabilit altfel.
         § 2. (¹ 1031 § 2) Însă, dacă este vorba despre un candidat care nu este destinat sacerdoţiului, este permis să fie hirotonit diacon după ce a fost trecut cu bine al treilea an de studii despre care este vorba în can. 354; însă, dacă ulterior s-ar întâmpla să fie admis la preoţie, acesta trebuie mai întâi să-şi completeze studiile teologice în mod adecvat.

Can. 761 - (1036) Candidatul la hirotonirea diaconală sau a preoţiei, pentru a fi hirotonit în mod licit, trebuie să dea Episcopului eparhial propriu sau Superiorului major o declaraţie semnată de propria mână, prin care atestă că primeşte în mod spontan şi liber hirotonirea sacră şi obligaţiile legate de aceeaşi hirotonire, şi că se va dedica pentru totdeauna ministeriului bisericesc, cerând totodată să fie admis la primirea hirotonirii sacre.

Can. 762 - § 1. (cf 1041) Este împiedicat de la primirea hirotonirilor sacre:
         1° (1°) cel care suferă de vreo formă de demenţă sau de vreo altă infirmitate psihică din cauza căreia este considerat, după consultarea experţilor, inabil pentru îndeplinirea corespunzătoare a ministeriului;
         2° (2°) cel care a comis delictul apostaziei, al ereziei sau al schismei;
         3° (3°) cel care a încercat [să celebreze] căsătoria, chiar şi numai civilă, fie că el ar fi fost împiedicat în celebrarea căsătoriei de legătura căsătoriei sau de hirotonirea sacră, ori de votul public perpetuu de castitate, fie cu o femeie unită printr-o căsătorie validă sau legată de acelaşi vot;
         4° (4°) cel care a comis omucidere voluntară sau s-a ocupat de provocare de avort cu efect produs şi toţi cei care au cooperat în mod pozitiv la aceasta;
         5° (5°) cel care s-a mutilat pe sine sau a mutilat pe altcineva în mod grav şi premeditat sau care a încercat să-şi ia viaţa;
         6° (6°) cel care a împlinit un act al hirotonirii rezervat aceluia care este constituit în hirotonirea episcopală sau a preoţiei, sau fiind privat de aceasta, ori fiindu-i interzisă exercitarea acesteia datorită unei pedepse canonice oarecare;
         7° (1042 2°) cel care exercită o funcţie sau un serviciu interzis clericilor, despre care trebuie să dea socoteală, până când, abandonate fiind funcţia şi serviciul, şi, de asemenea, fiind făcută darea de seamă, a devenit liber;
         8° (1042 3°) neofitul, exceptând cazul în care, după judecata Ierarhului, este încercat suficient.
         § 2. Faptele din care pot proveni impedimentele despre care este vorba în § 1, nn. 2-6, nu generează impedimente dacă nu au fost păcate grave şi externe, comise după botez.

Can. 763 - (¹ 1044 § 1-2) Este împiedicat de la exercitarea hirotonirilor sacre:
         1° (1°) cel care a primit în mod ilegitim hirotonirile sacre, în timp ce era oprit de un impediment de primire a hirotonirilor sacre;
         2° (2°) cel care a comis delictele sau faptele despre care este vorba în can. 762, § 1, nn. 2-6;
         3° (1044 § 2 2°) cel care suferă de demenţă sau de vreo altă infirmitate psihică despre care este vorba în can. 762, § 1, n. 1, până când Ierarhul, după consultarea unui expert, nu îi va permite exercitarea aceleiaşi hirotoniri sacre.

Can. 764 - (cf 1040 c) Prin dreptul particular nu pot fi stabilite impedimente la primirea sau exercitarea hirotonirilor sacre; obiceiul care introduce, însă, un nou impediment sau care este contrar unui impediment stabilit prin dreptul comun, este respins.

Can. 765 - (1045) Ignorarea impedimentelor nu scuteşte de la acestea.

Can. 766 - (cf 1046) Impedimentele se multiplică în funcţie de cauzele lor diferite, însă nu prin repetarea aceleiaşi cauze, exceptând cazul în care este vorba de impedimentul care provine din omuciderea voluntară sau din provocarea avortului cu efect produs.

Can. 767 - § 1. (1047 § 4) Episcopul eparhial sau Ierarhul unui institut de viaţă consacrată poate da dispensă supuşilor săi de la impedimente la primirea sau exercitarea hirotonirilor sacre, exceptate fiind următoarele:
         1° (1047 § 1) dacă faptul care stă la baza impedimentului a fost deferit forului judecătoresc;
         2° impedimentele despre care este vorba în can. 762, §1, nn. 2-4.
         § 2. Dispensarea de la aceste impedimente este rezervată Patriarhului în privinţa candidaţilor sau a clericilor care au domiciliul sau cvasi-domiciliul în limitele teritoriului Bisericii pe care o prezidează; altfel Scaunului Apostolic.
         § 3. (cf 1048) Aceeaşi facultate de a dispensa este de competenţa oricărui confesor în cazurile oculte mai urgente, în care nu se poate ajunge la autoritatea competentă, şi în care este iminent pericolul unei daune grave sau al infamiei, însă numai pentru ca penitenţii să poată exercita în mod licit hirotonirile sacre primite deja, rămânând neschimbată îndatorirea de a se prezenta cât mai repede la aceeaşi autoritate.

Can. 768 - § 1. (cf 1049 § 1) În cererile pentru obţinerea dispensei vor fi indicate toate impedimentele; dispensa generală, însă, este valabilă şi pentru impedimentele omise cu bună credinţă, exceptate fiind cele despre care este vorba în can. 762, § 1, n. 4 sau celelalte deferite forului judecătoresc, însă nu şi pentru cele trecute sub tăcere cu rea credinţă.
         § 2. (§ 2) Dacă este vorba despre impedimentul provenit din omuciderea voluntară sau din procurarea avortul, pentru validitatea dispensei va fi prezentat şi numărul delictelor.
         § 3. (§ 3) Dispensarea generală de la impedimentele care privesc primirea hirotonirilor sacre este valabilă pentru toate hirotonirile.

Can. 769 - § 1. (cf 1050) Autoritatea care admite un candidat la sacra hirotonire va obţine:
         1° (1036) declaraţia despre care este vorba în can. 761, precum şi certificatul ultimei sacre hirotoniri sau, dacă este vorba despre prima sacră hirotonire şi certificatul de botez şi al ungerii cu sfântul mir;
         2° (1053 § 3) în cazul în care candidatul este căsătorit, certificatul de căsătorie şi consimţământul dat în scris de către soţie;
         3° (1050 1°) certificatul de absolvire a studiilor;
         4° (1051 1°) scrisoare de mărturie din partea rectorului seminarului sau a Superiorului institutului de viaţă consacrată, ori a preotului căruia i-a fost încredinţat candidatul în afara seminarului, cu privire la bunele moravuri ale aceluiaşi candidat;
         5° scrisorile de mărturie despre care este vorba în can. 771, § 3;
         6° scrisorile de mărturie, dacă astfel judecă potrivit, din partea altor Episcopi eparhiali sau Superiori ai institutelor de viaţă consacrată (1051 2°) unde candidatul a locuit câtva timp, cu privire la calităţile candidatului şi la libertatea de orice impediment canonic.
         § 2. Aceste documente vor fi păstrate în arhiva aceleiaşi autorităţi.

Can. 770 - (1052 §§ 1-3) Episcopul care hirotoneşte cu scrisori legitime de demitere, în care se afirmă despre candidat că este corespunzător pentru a primi hirotonirea sacră, se poate mulţumi cu această atestare, însă nu este obligat; dacă consideră, în conştiinţa sa, că respectivul candidat nu este corespunzător, nu îl va hirotoni.

Can. 771 - § 1. Numele candidaţilor care urmează să fie promovaţi la hirotonirile sacre, vor fi anunţate în mod public în biserica parohială a fiecărui candidat, conform normei dreptului particular.
         § 2. Toţi credincioşii creştini au obligaţia de a dezvălui impedimentele, dacă au cunoştinţă de vreunul, Episcopului eparhial sau parohului, înainte de sacra hirotonire.
         § 3. Episcopul eparhial va încredinţa parohului care face publicările şi chiar şi unui alt preot, dacă astfel vede potrivit, sarcina de a se informa cu atenţie de la persoane demne de încredere cu privire la viaţa şi moravurile candidaţilor, şi de a trimite la curia eparhială scrisorile de mărturie care se referă la acea investigaţie şi la publicare.
         § 4. Episcopul eparhial nu va omite să facă alte investigaţii, chiar private, dacă acest lucru este oportun.

Can. 772 - (1039) Oricare candidat care urmează să fie promovat la sacra hirotonire, se va dedica exerciţiilor spirituale în modul determinat de dreptul particular.

Can. 773 - (1010, 1011 § 2) Sacrele hirotoniri vor fi celebrate în biserică, în zi de duminică sau de sărbătoare, cu participarea cât mai numeroasă a credincioşilor creştini, exceptând cazul în care o cauză justă recomandă altfel.

Can. 774 - § 1. (1053 § 1) După celebrarea sacrei hirotoniri, numele fiecăruia dintre cei hirotoniţi şi al Episcopului care a hirotonit, locul şi ziua hirotonirii, vor fi înregistrate într-un registru special, care va fi păstrat în arhiva curiei eparhiale.
         § 2. (1053 § 2) Episcopul care a hirotonit, va da fiecăruia dintre cei hirotoniţi un certificat autentic privind sacra hirotonire primită; aceştia, dacă au fost hirotoniţi de un Episcop cu scrisori de demitere, vor prezenta certificatul Episcopului eparhial propriu sau Superiorului major pentru înregistrarea sacrei hirotoniri într-un registru special care va fi păstrat în arhivă.

Can. 775 - (1054) Episcopul eparhial sau Superiorul major va trimite ştirea despre sacra hirotonire a fiecărui diacon parohului la care este înregistrat botezul celui hirotonit.