CCEO

Can. 27 - În acest Cod, se numeşte Biserică sui iuris o grupare de credincioşi creştini legată de ierarhie conform normelor de drept, pe care autoritatea supremă a Bisericii o recunoaşte în mod expres sau tacit sui iuris.

Can. 28 - § 1. Ritul este patrimoniul liturgic, teologic, spiritual şi disciplinar, diferenţiat prin cultura şi împrejurările istorice ale popoarelor, care se exprimă printr-un mod de trăire a credinţei ce este specific fiecărei Biserici sui iuris.
         § 2. Riturile despre care este vorba în Cod sunt, dacă nu cumva rezultă altfel, acelea care îşi au originea în tradiţiile Alexandrină, Antiohiană, Armeană, Caldeeană şi Constantinopolitană.

Can. 29 - § 1. (cf 112) Fiul, care încă nu a împlinit vârsta de paisprezece ani, prin botez este înscris în Biserica sui iuris în care este înscris tatăl catolic; dacă însă numai mama este catolică, sau dacă ambii părinţi o cer de comun acord, atunci este înscris în Biserica sui iuris de care aparţine mama, exceptând cazul în care dreptul particular stabilit de Scaunul Apostolic prevede altfel.
         § 2. Dacă însă fiul care încă nu a împlinit vârsta de paisprezece ani este:
         1° născut dintr-o mamă necăsătorită, este înscris în Biserica sui iuris de care aparţine mama;
         2° din părinţi necunoscuţi, este înscris în Biserica sui iuris în care sunt înscrişi cei în grija cărora este încredinţat în mod legitim; dacă însă este vorba de tată şi mamă adoptivi, atunci să se aplice § 1;
         3° din părinţi nebotezaţi, este înscris în Biserica sui iuris de care aparţine acela care şi-a asumat educarea sa în credinţa catolică.

Can. 30 - (= 111 § 2) Orice nebotezat care a împlinit vârsta de paisprezece ani poate alege în mod liber oricare Biserică sui iuris în care să fie înscris primind în ea botezul, exceptând cazul în care dreptul particular stabilit de Scaunul Apostolic prevede altfel.

Can. 31 - Nimeni să nu îndrăznească, într-un fel sau altul, să determine vreun credincios creştin să treacă la o altă Biserică sui iuris.

Can. 32 - § 1. (cf 112 § 1, 1°) Nimeni nu poate trece în mod valid la o altă Biserică sui iuris fără consimţământul Scaunului Apostolic.
         § 2. Dacă însă este vorba de un credincios creştin din eparhia vreunei Biserici sui iuris care cere să treacă la o altă Biserică sui iuris care are în acelaşi teritoriu propria eparhie, consimţământul Scaunului Apostolic se presupune dat, cu condiţia ca Episcopii eparhiali ai ambelor eparhii să consimtă în scris trecerea.

Can. 33 - (¹ 112 § 1, 2°) Femeia are dreptul integru de a trece la Biserica sui iuris a soţului în momentul celebrării căsătoriei sau pe durata acesteia; însă, odată desfăcută căsătoria, ea poate să revină în mod liber la Biserica sui iuris precedentă.

Can. 34 - (cf 112) Dacă părinţii sau soţul catolic în căsătoria mixtă trec la altă Biserică sui iuris, fiii, care nu au împlinit vârsta de paisprezece ani, sunt înscrişi prin dreptul însuşi în aceeaşi Biserică; dacă însă într-o căsătorie dintre catolici numai unul dintre părinţi trece la altă Biserică sui iuris, fiii trec numai dacă ambii părinţi consimt; după ce au împlinit însă vârsta de paisprezece ani, fiii pot reveni la Biserica sui iuris anterioară.

Can. 35 - Botezaţii necatolici care intră în deplina comuniune cu Biserica catolică trebuie să îşi păstreze ritul propriu, să îl onoreze şi, în măsura în care le stă în putinţă, să-l respecte pretutindeni; de aceea trebuie să fie înscrişi în Biserica sui iuris de acelaşi rit, rămânând intact dreptul de a se recurge la Scaunul Apostolic în cazuri speciale privind persoane, comunităţi sau regiuni.

Can. 36 - Orice trecere la o altă Biserică sui iuris are valoare din momentul declaraţiei făcute în faţa Ierarhului locului acelei Biserici, parohului propriu sau sacerdotului delegat de unul sau de celălalt şi a doi martori, exceptând cazul în care rescriptul Scaunului Apostolic dispune altfel.

Can. 37 - (cf 535 § 2) Orice înscriere într-o Biserică sui iuris sau trecere la o altă Biserică sui iuris trebuie să fie însemnată în registrul parohial al botezaţilor, chiar şi în cazul Bisericii latine, unde a fost celebrat botezul; dacă însă aceasta nu se poate face, să se însemneze într-un alt document care va fi păstrat în arhiva parohială a parohului propriei Biserici sui iuris în care s-a făcut înscrierea.

Can. 38 - Credincioşii creştini ai Bisericilor orientale, chiar dacă sunt încredinţaţi grijii Ierarhului sau parohului unei alte Biserici sui iuris, rămân totuşi înscrişi în propria Biserică sui iuris.

Can. 39 - Riturile Bisericilor orientale, ca patrimoniu al Bisericii universale a lui Hristos în care străluceşte tradiţia care derivă de la Apostoli, prin intermediul Părinţilor şi care afirmă divina unitate în varietate a credinţei catolice, trebuie să fie respectate şi promovate cu religiozitate.

Can. 40 - § 1. Ierarhii care prezidează Bisericile sui iuris şi toţi ceilalţi Ierarhi trebuie să se îngrijească cu maxima sârguinţă de păstrarea fidelă şi de respectarea exactă a ritului propriu şi să nu admită schimbări în acesta decât din motive de progres organic al acestuia, ţinând seama de bunăvoinţa reciprocă şi de unitatea creştinilor.
         § 2. Toţi ceilalţi clerici şi membri ai institutelor de viaţă consacrată sunt obligaţi să respecte cu fidelitate ritul propriu şi să dobândească o mai bună cunoaştere şi o respectare tot mai perfectă a acestuia.
         § 3. Chiar şi ceilalţi credincioşi creştini trebuie să se îngrijească de cunoaşterea şi preţuirea propriului rit şi sunt obligaţi să îl respecte oriunde, cu excepţia cazul în care ceva este exclus de drept.

Can. 41 - Credincioşii creştini ai oricărei Biserici sui iuris, chiar şi cei ai Bisericii latine, care prin funcţie, minister sau însărcinare au relaţii frecvente cu credincioşii creştini ai unei alte Biserici sui iuris, trebuie să fie pregătiţi cu grijă în ceea ce priveşte cunoaşterea şi cultivarea ritului acelei Biserici, în raport cu importanţa funcţiei, a ministerului sau a însărcinării de îndeplinit.