CCEO

Can. 936 - § 1. (= 145 § 1) În Biserică, funcţia este orice sarcină, constituită în mod stabil de Domnul însuşi sau de autoritatea competentă, ce trebuie exercitată în vederea unui scop spiritual.
         § 2. Drepturile şi obligaţiile proprii fiecărei funcţii sunt determinate de acel drept prin care este constituită funcţia, sau de decretul autorităţii competente.
         § 3. (= 148) Autoritatea care are dreptul de a constitui o funcţie are şi dreptul de a o schimba, suprima şi de a prevedea la prevederea sa canonică, exceptând cazul în care se prevede altfel de drept, în mod expres, sau dacă nu rezultă din natura lucrului.

Can. 937 - § 1. (= 148) Cel care înfiinţează o funcţie trebuie să se îngrijească să fie la dispoziţie mijloacele necesare pentru îndeplinirea aceleiaşi şi să fie prevăzută celor care o exercită o remuneraţie justă.
         § 2. În dreptul particular al fiecărei Biserici sui iuris va fi determinat mai detaliat modul în care aceste prescripţii îşi îndeplinesc efectele, exceptând cazul în care, pentru vreuna din acestea, s-a stabilit deja în dreptul comun.

Can. 938 - (= 146) O funcţie nu poate fi obţinută valid fără prevederea canonică.

Can. 939 - (cf 147) Prevederea canonică a funcţiei se face:
         1° prin conferirea liberă făcută de către autoritatea competentă;
         2° dacă a fost precedată de o alegere, prin confirmarea aceleiaşi sau, dacă alegerea nu are nevoie de confirmare, prin acceptarea celui care a fost ales;
         3° dacă a fost precedată de o cerere, prin admiterea ei.

Can. 940 - § 1. (cf 149 § 1) Pentru ca cineva să fie promovat într-o funcţie, trebuie să fie apt, adică să fie înzestrat cu acele calităţi pe care dreptul le cere.
         § 2. Ori de câte ori cel căruia i s-a prevăzut [o funcţie] este lipsit de calităţile cerute, recunoaşterea este nulă numai dacă este prevăzut astfel în drept; altfel, este validă, însă poate fi anulată prin decretul autorităţii competente, respectând echitatea.

Can. 941 - Prevederea canonică, căreia dreptul nu i-a stabilit un termen, nu va fi niciodată amânată mai mult de şase luni utile, socotite din momentul primirii înştiinţării privitoare la vacanţa funcţiei.

Can. 942 - (cf 152) Nimănui nu i se va conferi două sau mai multe funcţii care nu pot fi îndeplinite deodată în mod corespunzător de una şi aceeaşi persoană, exceptând cazul în care există o adevărată necesitate.

Can. 943 - § 1. (= 153 § 1) Prevederea unei funcţii, care nu este vacantă prin drept, este nulă prin dreptul însuşi şi nu poate fi validată printr-o vacanţă succesivă a funcţiei.
         § 2. Dacă, însă, este vorba de o funcţie care este conferită de drept pentru timp determinat, prevederea canonică se poate face în şase luni înainte de trecerea acestui timp, şi are efect din ziua vacanţei funcţiei.
         § 3. Promisiunea unei funcţii oarecare, de oricine ar fi făcută, nu are nici un efect canonic.

Can. 944 - (= 154) Funcţia vacantă de drept, care întâmplător este posedată ilegitim de cineva, poate fi conferită, dacă s-a declarat, conform normei dreptului, că acea posesiune nu este canonică şi se va menţiona despre această declaraţie în scrisoarea de conferire.

Can. 945 - (= 155) Cel ce conferă o funcţie, suplinind pe altul neglijent sau împiedicat, nu dobândeşte nici o putere asupra persoanei căreia i s-a acordat funcţia, ci condiţia juridică a acesteia este aceeaşi ca şi cum prevederea canonică s-ar fi făcut conform normei obişnuite de drept.

Can. 946 - (cf 149 § 3) Prevederea unei funcţii, făcută din frică gravă injust provocată, prin înşelătorie, prin eroare substanţială sau prin simonie, este nulă prin dreptul însuşi.

Can. 947 - § 1. (165) Dacă un grup oarecare are dreptul de a alege pentru o funcţie, dacă nu este dispus altfel de drept, aceasta [alegerea] nu poate fi niciodată amânată mai mult de un trimestru util, socotit de la primirea ştirii vacanţei funcţiei; după trecerea inutilă a acestui termen, autoritatea competentă, care are dreptul de a confirma alegerea, sau care are dreptul de a prevedea succesiv, va atribui în mod liber funcţia vacantă.
         § 2. Autoritatea competentă poate prevedea în mod liber la funcţia vacantă chiar dacă grupul şi-a pierdut într-un alt fel dreptul de a alege.

Can. 948 - § 1. (= 166) Rămânând neschimbat dreptul particular, preşedintele grupului îi va convoca pe alegători la locul şi în timpul convenabil pentru aceştia; convocarea, dacă trebuie să fie personală, are valoare dacă este făcută ori la locul domiciliului sau cvasi-domiciliului, ori la locul în care locuieşte.
         § 2. Dacă vreunul dintre cei ce trebuie convocaţi a fost neglijat şi de aceea este absent, alegerea este validă, însă la cererea acestuia, după ce s-a dovedit omisiunea şi absenţa, alegerea trebuie anulată de către autoritatea competentă chiar după confirmare, dacă se constată, conform normei dreptului, că recursul a fost înaintat cel puţin în decurs de trei zile de la primirea ştirii alegerii.
         § 3. Dacă, însă, au fost neglijaţi mai mult de o treime din alegători, alegerea este nulă prin dreptul însuşi, exceptând cazul în care toţi cei neglijaţi au intervenit în mod real la alegere.

Can. 949 - § 1. (= 167) Odată făcută convocarea canonică, dreptul de vot aparţine celor ce sunt prezenţi în locul şi ziua stabilită în convocare, fiind exclus dreptul de a vota în mod valid prin scrisoare sau procurator, exceptând cazul în care dreptul prevede altfel.
         § 2. Dacă unul dintre alegători este prezent în casa în care se ţine alegerea, dar nu poate participa la alegere din cauza stării sănătăţii sale şubrede, îi va fi cerut de către cercetători votul său scris.

Can. 950 - (= 168) Chiar dacă cineva are dreptul să voteze în numele său propriu, în baza mai multor titluri, el nu poate da decât unul singur.

Can. 951 - (cf 169) Nici un străin grupului nu poate fi admis la vot; altfel alegerea este nulă prin dreptul însuşi.

Can. 952 - (= 170) Dacă libertatea de alegere a fost împiedicată în orice fel, alegerea este nulă prin dreptul însuşi.

Can. 953 - § 1. (= 171) Este inabil să voteze:
         1° cel incapabil de act uman;
         2° cel lipsit de voce activă;
         3° cel care a abandonat în mod public credinţa catolică sau a părăsit în mod public comuniunea cu Biserica catolică.
         § 2. Dacă vreunul din aceştia de mai sus este admis, votul său este nul, însă alegerea este validă, exceptând cazul în care, scăzând acest vot, cel ales nu a întrunit numărul cerut de voturi.

Can. 954 - § 1. (cf 152) Votul este nul dacă nu este:
         1° liber, şi de aceea este nul votul dacă alegătorul a fost constrâns prin frică gravă sau înşelăciune, direct sau indirect, să aleagă o anumită persoană sau mai multe persoane separate;
         2° secret, sigur, absolut, determinant; orice obicei contrar este respins.
         § 2. Condiţiile, cu privire la vot, puse înaintea alegerii, se consideră nepuse.

Can. 955 - § 1. (= 173) Înainte de începerea votării, se va desemna din sânul grupului cel puţin doi cercetători.
         § 2. Cercetătorii adună voturile şi în faţa preşedintelui alegerii examinează dacă numărul biletelor corespunde cu numărul alegătorilor, purced la însuşi scrutinul voturilor şi dezvăluie câte voturi a primit fiecare.
         § 3. Dacă numărul voturilor nu este egal cu numărul alegătorilor, alegerea este nulă.
         § 4. Imediat terminat fiecare scrutin, sau după sesiune, dacă în aceeaşi sesiune au fost mai multe scrutine, buletinele vor fi distruse.
         § 5. Toate acţiunile alegerii vor fi descrise cu grijă de către cel care îndeplineşte funcţia de actuar şi, după ce au fost citite în faţa tuturor alegătorilor, vor fi semnate cel puţin de către acelaşi actuar, de către preşedinte şi de către cercetători şi vor fi păstrate în arhiva adunării.

Can. 956 - § 1. (= 119 1°) În alegeri, dacă dreptul comun nu dispune altfel, are putere de lege ceea ce a plăcut părţii în majoritate absolută a celor prezenţi, dacă este prezentă partea majoritară a celor care trebuie să fie convocaţi, sau, după două scrutine fără rezultat, părţii în majoritate relativă, în cel de-al treilea scrutin; însă, dacă după cel de-al treilea scrutin rezultă paritate de voturi, se consideră ales cel mai în vârstă, exceptând cazul în care alegerea este numai între clerici sau călugări, cazuri în care se consideră ales cel mai vechi în hirotonire sau, între călugări, cel mai vechi în prima profesiune.
         § 2. Preşedintele alegerii este cel care îl va proclama pe cel ales.

Can. 957 - § 1. (cf 177 § 1) Alegerea va fi intimată imediat celui ales, în scris sau prin alt mod legitim.
         § 2. Cel ales trebuie, în decurs de opt zile utile socotite de la primirea intimării, să facă cunoscut preşedintelui grupului dacă acceptă sau nu alegerea; altfel alegerea nu are efect.
         § 3. Dacă cel ales nu acceptă, îşi pierde orice drept născut din alegere, iar alegerea nu este validată de o acceptare succesivă; acesta, însă, poate fi ales din nou; grupul trebuie să purceadă la o nouă alegere, în decurs de o lună, socotită de la luarea la cunoştinţă a ştirii alegerii refuzate.

Can. 958 - (cf 178) Cel ales, prin acceptarea alegerii, dacă nu are nevoie de confirmare, dobândeşte imediat funcţia cu drept deplin, exceptând cazul în care dreptul prevede altfel; altfel nu dobândeşte decât dreptul de a pretinde confirmarea alegerii.

Can. 959 - § 1. (= 179 § 1) Cel ales, dacă alegerea are nevoie de confirmare, trebuie, în nu mai mult de opt zile socotite de la ziua acceptării alegerii, să ceară personal sau prin altcineva confirmarea de la autoritatea competentă; altfel, este lipsit de orice drept rezultat din alegere, exceptând cazul în care dovedeşte că a fost reţinut de un impediment just de la cererea confirmării.
         § 2. (cf 179 § 4) Înainte de primirea confirmării, celui ales nu îi este permis să se amestece în administrarea funcţiei, iar actele făcute eventual de către acesta, sunt nule.

Can. 960 - § 1. (cf 179 § 2) Autorităţii competente, dacă îl socoteşte potrivit pe cel ales şi alegerea a fost făcută conform normei dreptului, nu îi este permisă negarea confirmării.
         § 2. După primirea confirmării, cel ales obţine funcţia cu drept deplin, exceptând cazul în care dreptul prevede altfel.

Can. 961 - (cf 180 § 1) Alegătorii, dacă alegerii celui pe care îl consideră mai potrivit şi pe care îl preferă i se opune un impediment canonic pentru care se poate obţine dispensă, o pot cere prin votul lor autorităţii competente, dacă dreptul nu prevede altfel.

Can. 962 - (181 § 1) Pentru ca o cerere să aibă putere, se cer cel puţin două treimi din voturi; altfel se va purcede la alegere, ca şi cum nu s-ar fi făcut nimic.

Can. 963 - § 1. (= 182) Grupul trebuie să trimită cât mai repede, nu mai târziu de opt zile, cererea către autoritatea competentă, căreia îi revine confirmarea alegerii; dacă această autoritate nu are puterea de a dispensa de la impediment şi vrea să admită cererea, trebuie să obţină dispensa de la autoritatea competentă; dacă nu se cere confirmarea, cererea trebuie trimisă autorităţii competente pentru a acorda dispensa.
         § 2. Dacă cererea nu a fost trimisă în timpul prescris, ea este nulă prin dreptul însuşi, iar grupul îşi pierde pentru acea dată dreptul de a alege, exceptând cazul în care se dovedeşte că a fost împiedicat de un motiv just să trimită cererea.
         § 3. Cel pentru care s-a făcut cererea nu dobândeşte nici un drept prin cerere; autoritatea competentă nu este obligată să o admită.
         § 4. Alegătorii nu pot revoca cererea trimisă autorităţii competente.

Can. 964 - § 1. (= 183) Dacă cererea nu este admisă de autoritatea competentă, dreptul de alegere îi revine grupului.
         § 2. Admiterea cererii va fi intimată imediat celui pentru care s-a făcut cererea şi se va respecta can. 957, §§ 2 şi 3.
         § 3. Cel care acceptă cererea admisă obţine imediat funcţia cu drept deplin.

Can. 965 - § 1. (= 184) O funcţie se pierde, pe lângă celelalte cazuri prevăzute de drept, prin trecerea timpului determinat, prin împlinirea vârstei definite de drept, prin renunţare, prin transfer, prin îndepărtare şi prin privare.
         § 2. Încetat în orice fel dreptul autorităţii de la care a fost conferită, funcţia nu se pierde, exceptând cazul în care dreptul prevede altfel.
         § 3. Prin trecerea timpului determinat sau prin împlinirea vârstei definite de drept, pierderea funcţiei are efect doar din momentul în care a fost intimată în scris de către autoritatea competentă.
         § 4. (= 185) Celui care îşi pierde funcţia prin împlinirea vârstei definite de drept, sau prin renunţare, i se poate conferi titlul de emerit.

Can. 966 - (= 184 § 3) Pierderea unei funcţii, urmată de efect, va fi notificată cât mai repede tuturor celor competenţi care au un drept oarecare în prevederea canonică a funcţiei.

Can. 967 - (= 187) Cel care este responsabil de sine, poate renunţa la funcţie dintr-o cauză justă.

Can. 968 - (= 188) Renunţarea făcută din frică gravă şi injust provocată, prin înşelăciune, prin eroare substanţială sau prin simonie, este nulă prin dreptul însuşi.

Can. 969 - (cf 189) Renunţarea, pentru ca să aibă valoare, trebuie făcută în scris sau în prezenţa a doi martori, către autoritatea care are competenţa prevederii canonice a funcţiei despre care este vorba; dacă nu are nevoie de acceptare, are efect imediat.

Can. 970 - § 1. (cf 189 § 3) Renunţarea, care are nevoie de acceptare, are efect după ce acceptarea renunţării a fost intimată celui care a renunţat; dacă, însă, în decurs de trei luni nu a fost intimată celui care a renunţat acceptarea renunţării, renunţarea este lipsită de orice valoare.
         § 2. Renunţarea poate fi revocată de cel care renunţă numai înainte ca acceptarea să fi fost intimată.
         § 3. Autoritatea nu va accepta renunţarea care nu este întemeiată pe o cauză justă şi proporţională.

Can. 971 - Cel care a renunţat la funcţie poate obţine aceeaşi funcţie pentru alt titlu.

Can. 972 - § 1. (= 190) Transferul poate fi făcut doar de cel care are dreptul de a prevedea la funcţia care se pierde şi totodată la funcţia care se conferă.
         § 2. Dacă transferul se face împotriva voinţei celui care deţine funcţia, se cere o cauză gravă şi se va respecta procedura prescrisă de drept, rămânând neschimbate normele referitoare la membrii unui institut călugăresc sau ai unei societăţi de viaţă comună după model călugăresc, şi rămânând neschimbat totdeauna dreptul de a expune motive contrare.
         § 3. Transferul, pentru a produce efect, trebuie să fie intimat în scris.

Can. 973 - § 1. (= 191 § 1) În caz de transfer, funcţia precedentă devine vacantă prin luarea în posesiune canonică a unei alte funcţii, exceptând cazul în care este dispus altfel de drept, sau este prescris [altfel] de către autoritatea competentă.
         § 2. (= 191 § 2) Cel care a fost transferat primeşte remuneraţia legată de funcţia precedentă, până când obţine posesiunea canonică a alteia.

Can. 974 - § 1. (= 192) Oricine este înlăturat dintr-o funcţie, fie prin decretul autorităţii competente emis în mod legitim, rămânând totuşi stabilite drepturile câştigate eventual prin contract, sau prin dreptul însuşi, conform normei can. 976.
         § 2. (= 193 § 4) Decretul de îndepărtare, pentru a produce efect, va fi intimat în scris.

Can. 975 - § 1. (= 193 §§ 1-2) Exceptând cazul în care dreptul prevede altfel, cineva nu poate fi înlăturat din funcţia care i se acordă pe timp nedeterminat decât dintr-o cauză gravă şi respectând procedura prescrisă de drept; acelaşi lucru este valabil şi pentru ca cel căruia i s-a conferit o funcţie, pe timp determinat, să poată fi înlăturat înainte de trecerea timpului.
         § 2. (cf 193 § 3) Dintr-o funcţie care, conform prescrierilor dreptului, se conferă cuiva după prudenta discreţie a autorităţii competente, acesta poate fi înlăturat pentru o cauză justă de evaluat după judecata aceleiaşi autorităţi, respectând echitatea.

Can. 976 - § 1. (= 194) Este înlăturat din funcţie prin dreptul însuşi:
         1° cel care a pierdut starea clericală;
         2° cel care a abandonat în mod public credinţa catolică sau a părăsit în mod public comuniunea cu Biserica catolică;
         3° clericul care a încercat [să celebreze] căsătoria, chiar şi numai civilă.
         § 2. Îndepărtarea, de care este vorba la § 1, nn. 2 şi 3, poate fi urgentată numai dacă constă din declaraţia aceleiaşi autorităţi competente.

Can. 977 - (= 195) Dacă cineva, nu prin dreptul însuşi, ci prin decretul autorităţii competente, este înlăturat dintr-o funcţie care îi asigură întreţinerea, aceeaşi autoritate se va îngriji să asigure întreţinerea pe o perioadă de timp corespunzătoare, dacă nu s-a prevăzut altfel.

Can. 978 - (cf 196 § 1) Privarea de o funcţie nu poate fi aplicată decât ca pedeapsă a unui delict.