CCEO

Can. 177 - § 1. (= 369) Eparhia este o parte din poporul lui Dumnezeu, încredinţată grijii pastorale a Episcopului, în cooperare cu preoţii săi, astfel încât, ataşată de Păstorul său şi unită de el în Sfântul Spirit, prin Evanghelie şi Euharistie, să constituie o Biserică particulară, în care este cu adevărat prezentă şi lucrează Biserica lui Hristos, una, sfântă, catolică şi apostolică.
         § 2. La întemeierea, schimbarea şi suprimarea eparhiilor, în limitele teritoriului Bisericii patriarhale, se va respecta can. 85, § 1; în celelalte cazuri, întemeierea, schimbarea şi suprimarea eparhiilor este doar de competenţa Scaunului Apostolic.

Can. 178 - (cf 381) Episcopul eparhial, adică cel căruia îi este încredinţată eparhia spre păstorire în nume propriu, o guvernează ca vicar şi trimis al lui Hristos; puterea pe care o exercită acesta personal în numele lui Hristos, este proprie, ordinară şi imediată, chiar dacă în ultimă instanţă exercitarea aceleiaşi puteri este guvernată de autoritatea supremă a Bisericii şi poate fi circumscrisă în anumite limite, pentru utilitatea Bisericii sau a credincioşilor creştini.

Can. 179 - (cf 376) Episcopii cărora nu le-a fost încredinţată o eparhie de guvernat, în nume propriu, orice altă funcţie exercită sau au exercitat în Biserică, se numesc Episcopi titulari.

Can. 180 - (cf 378) Pentru ca cineva să fie considerat apt pentru episcopat se cere:
         1° să se distingă prin credinţă fermă, ţinută morală bună, evlavie, râvnă pentru suflete şi înţelepciune;
         2° să se bucure de un bun renume;
         3° să nu fie ţinut de legătura căsătoriei;
         4° să aibă vârsta de cel puţin treizeci şi cinci de ani;
         5° să fie constituit în hirotonirea preoţească de cel puţin cinci ani;
         6° să fie doctor sau licenţiat sau cel puţin expert într-o ştiinţă sacră oarecare.

Can. 181 - § 1. Episcopii, în limitele teritoriului Bisericii patriarhale, sunt desemnaţi pentru un scaun eparhial vacant sau pentru a îndeplini o altă funcţie oarecare prin alegere canonică, conform normei cann. 947-957, exceptând cazul în care dreptul comun prevede altfel.
         § 2. Ceilalţi Episcopi sunt numiţi de Pontiful Roman, rămânând neschimbate cann. 149 şi 168.

Can. 182 - § 1. Numai membrii Sinodului Episcopilor Bisericii patriarhale pot propune candidaţii apţi pentru episcopat; acestora le revine de asemenea sarcina de a aduna, conform normei dreptului particular, informaţiile şi documentele care sunt necesare pentru a confirma aptitudinile candidaţilor, după ce au audiat, dacă consideră oportun acest lucru, în secret şi individual, câţiva preoţi sau chiar şi alţi credincioşi creştini distinşi prin înţelepciune şi viaţă creştină deosebită.
         § 2. Episcopii vor comunica Patriarhului informaţiile în timp util, înainte de convocarea Sinodului Episcopilor Bisericii patriarhale, iar Patriarhul - adăugând, dacă este cazul, informaţii proprii - va trimite chestiunea tuturor membrilor Sinodului.
         § 3. Exceptând cazul în care dreptul particular aprobat de Pontiful Roman prevede altfel, Sinodul Episcopilor Bisericii patriarhale va examina numele candidaţilor şi va alcătui prin vot secret lista candidaţilor, care va fi trimisă de Patriarh Scaunului Apostolic pentru a obţine consensul Pontifului Roman.
         § 4. Consensul Pontifului Roman, odată dat pentru fiecare candidat în parte, este valabil până când va fi revocat în mod explicit, caz în care numele candidatului va fi şters de pe listă.

Can. 183 - § 1. Convocarea canonică fiind făcută, dacă două treimi din Episcopii care au obligaţia de a participa la Sinodul Episcopilor Bisericii patriarhale sunt prezenţi la locul desemnat, lăsaţi la o parte cei care sunt reţinuţi de un impediment legitim, Sinodul va fi declarat canonic şi se poate trece la alegere.
         § 2. Episcopii îl vor alege în mod liber pe cel care, în faţa Domnului, îl consideră mai demn şi apt.
         § 3. Pentru alegere se cere majoritatea absolută a voturilor celor care sunt prezenţi; după trei votări fără rezultat, la a patra votare voturile vor fi date numai celor doi candidaţi care la a treia votare au primit majoritatea voturilor.
         § 4. Dacă din cauza parităţii voturilor la a treia sau la a patra votare nu reiese cine este candidatul pentru noua votare sau cine a fost ales, paritatea se elimină în favoarea celui care este mai în vârstă în hirotonirea preoţească; dacă nici unul nu îi precede pe ceilalţi în hirotonirea preoţească, atunci acela care este mai în vârstă.

Can. 184 - § 1. Dacă alesul este între cei cuprinşi în lista candidaţilor pentru care Pontiful Roman şi-a dat deja consensul, Patriarhul îi va comunica celui ales, în secret, alegerea făcută.
         § 2. Dacă cel ales a acceptat alegerea, Patriarhul va înştiinţa informeze imediat Scaunul Apostolic despre acceptarea alegerii şi despre ziua proclamării.

Can. 185 - § 1. Dacă alesul nu este între cei cuprinşi în lista candidaţilor, Patriarhul va înştiinţa imediat Scaunul Apostolic despre alegerea făcută pentru a obţine consensul Pontifului Roman, păstrându-se secretul de către toţi aceia care în vreun fel au ajuns să cunoască rezultatul votării, chiar şi faţă de ales, până când a ajuns la Patriarh ştirea consensului.
         § 2. Obţinut consensul Pontifului Roman, Patriarhul îi va comunica în secret celui ales alegerea şi va acţiona conform normei can. 184,§ 2.

Can. 186 - § 1. Dacă Sinodul Episcopilor Bisericii patriarhale nu se poate reuni, Patriarhul, după consultarea Scaunului Apostolic, va cere voturile Episcopilor printr-o scrisoare; în acest caz, pentru validitatea actului, Patriarhul trebuie să se folosească de opera a doi Episcopi cercetători, care vor fi desemnaţi conform normei dreptului particular sau, dacă lipseşte, de către Patriarh cu consimţământul Sinodului permanent.
         § 2. Cercetătorii, păstrând secretul, vor deschide scrisorile Episcopilor, vor număra voturile, vor întocmi relatarea scrisă privind scrutinul desfăşurat şi o vor semna împreună cu Patriarhul.
         § 3. Dacă unul dintre candidaţi a obţinut în acest unic scrutin majoritatea absolută a voturilor membrilor Sinodului, va fi considerat ales, iar Patriarhul va proceda conform normei can. 184 sau 185; în caz contrar va înainta chestiunea Scaunului Apostolic.

Can. 187 - § 1. Oricui, care este promovat la episcopat, îi este necesară prevederea canonică prin care este constituit Episcop eparhial al unei eparhii determinate sau prin care îi este încredinţată o altă sarcină determinată, în Biserică.
         § 2. (cf 380) Candidatul, înainte de hirotonirea episcopală, va face mărturisirea de credinţă şi de asemenea promisiunea de ascultare faţă de Pontiful Roman, iar în Bisericile patriarhale, şi promisiunea de ascultare faţă de Patriarh, în cele în care este supus Patriarhului, conform normei dreptului.

Can. 188 - § 1. (= 379) Exceptând cazul în care este reţinut de un impediment legitim, cel care va fi promovat la episcopat trebuie, în decurs de trei luni din ziua proclamării, dacă este vorba de cel ales, sau de la primirea scrisorii apostolice, dacă este vorba de un numit, să primească hirotonirea episcopală.
         § 2. (= 382 § 2) Episcopul eparhial trebuie să ia în posesiune canonică eparhia în decurs de patru luni de la alegerea sau numirea sa.

Can. 189 - § 1. Episcopul eparhial intră în posesiunea canonică a eparhiei prin înscăunarea legitimă, [ocazie] în care scrisoarea apostolică sau patriarhală de prevedere canonică se citeşte în public.
         § 2. Despre înscăunarea săvârşită se va întocmi un document care trebuie semnat de către însuşi Episcopul eparhial împreună cu cancelarul şi cel puţin doi martori, şi va fi păstrat în curia eparhială.
         § 3. (= 382 § 1) Înainte de înscăunare, Episcopul eparhial nu se va amesteca, cu nici un drept, nici prin sine însuşi şi nici prin altcineva, în conducerea eparhiei; dacă însă are vreo funcţie în eparhie, o poate păstra şi exercita.

Can. 190 - (= 393) În toate problemele juridice ale eparhiei Episcopul eparhial o reprezintă prin persoana sa.

Can. 191 - § 1. (= 391) Episcopul eparhial este cel care conduce eparhia care îi este încredinţată, cu putere legislativă, executivă şi judecătorească.
         § 2. Episcopul eparhial exercită puterea legislativă prin el însuşi; exercită puterea executivă fie prin el, fie prin Protosincel sau Sinceli, iar puterea judecătorească fie prin el, fie prin Vicarul judecătoresc şi judecători.

Can. 192 - § 1. (cf 383 § 1) În exercitarea funcţiei sale pastorale, Episcopul eparhial se va îngriji de toţi credincioşii creştini încredinţaţi lui, indiferent de vârstă, de stare, de naţiune sau de Biserică sui iuris, fie că locuiesc în teritoriul eparhiei, fie că trăiesc acolo temporar, îndreptându-se cu suflet apostolic spre cei care, prin starea lor de viaţă, nu pot beneficia suficient de grija pastorală ordinară, precum şi spre cei care s-au îndepărtat de practicarea religiei.
         § 2. Episcopul eparhial se va îngriji în mod special ca toţi credincioşii creştini încredinţaţi grijii sale să favorizeze unitatea între creştini, potrivit principiilor aprobate de Biserică.
         § 3. (§ 4) Episcopul eparhial îi va considera încredinţaţi sieşi, în Domnul, şi pe cei nebotezaţi, şi se va îngriji să strălucească şi pentru ei caritatea lui Hristos, prin mărturia credincioşilor creştini care trăiesc în comuniunea bisericească.
         § 4. (= 384 a) Episcopul eparhial îi va urmări cu deosebită grijă pe preoţi, îi va audia ca ajutoare şi consilieri, le va apăra drepturile şi va avea grijă să-şi îndeplinească obligaţiile specifice stării lor şi să aibă la dispoziţie mijloacele şi instituţiile de care au nevoie pentru cultivarea vieţii spirituale şi intelectuale.
         § 5. (cf 384 b) Episcopul eparhial va căuta să ia măsuri, conform normei dreptului, pentru o subzistenţă corespunzătoare, pentru prevederea şi siguranţa socială corespunzătoare, precum şi pentru asistenţa sanitară a clericilor şi a familiilor lor, dacă sunt căsătoriţi.

Can. 193 - § 1. (cf 384 b) Episcopul eparhial în a cărui grijă au fost încredinţaţi credincioşii creştini ai unei alte Biserici sui iuris, are obligaţia gravă să ia toate măsurile pentru ca aceşti credincioşi creştini să păstreze ritul propriei Biserici, să-l cultive şi să-l respecte după puterile lor şi să favorizeze relaţiile cu autoritatea superioară a aceleiaşi Biserici.
         § 2. (= 383 § 2) Episcopul eparhial va prevedea măsuri pentru necesităţile spirituale ale acestor credincioşi creştini, pe cât posibil, prin preoţii sau parohii aceleiaşi Biserici sui iuris şi chiar prin credincioşii creştini, sau chiar printr-un Sincel, constituit pentru îngrijirea acestor credincioşi creştini.
         § 3. Episcopii eparhiali care constituie astfel de preoţi, de parohi sau Sinceli pentru grija credincioşilor creştini ai Bisericilor patriarhale, vor lua legătura cu Patriarhii cei interesaţi şi, dacă sunt de acord, vor acţiona prin propria autoritate, înştiinţând cât mai repede Scaunul Apostolic; dacă însă Patriarhii nu sunt de acord, indiferent din ce motiv, chestiunea va fi transmisă Scaunului Apostolic.

Can. 194 - (= 383 § 2) Episcopul eparhial poate acorda demnităţi clericilor supuşi lui, excluşi fiind toţi ceilalţi, însă oricum conform normelor dreptului particular al propriei Biserici sui iuris.

Can. 195 - (= 385) Episcopul eparhial va sprijini la maxim vocaţiile sacerdotale, diaconale, monahale şi ale celorlalţi membri ai institutelor de viaţă consacrată şi misionare.

Can. 196 - § 1. (= 386 § 1) Episcopul eparhial are obligaţia de a propune şi de a explica credincioşilor creştini adevărurile de credinţă care trebuie crezute şi aplicate în practică, predicând el însuşi frecvent; de asemenea, se va îngriji să fie respectate cu toată grija prescrierile dreptului care privesc slujirea cuvântului lui Dumnezeu, mai ales omilia şi instruirea catehetică, în aşa fel încât tuturor să le fie transmisă în întregime doctrina creştină.
         § 2. Episcopul eparhial va apăra cu fermitate integritatea şi unitatea credinţei.

Can. 197 - (= 387) Episcopul eparhial, conştient de obligaţia sa de a oferi exemplu de sfinţenie în caritate, umilinţă şi simplitate a vieţii, se va angaja prin toate mijloacele să promoveze sfinţenia credincioşilor creştini, după vocaţia proprie fiecăruia şi, întrucât este principalul administrator al tainelor lui Dumnezeu, se va strădui astfel încât credincioşii creştini încredinţaţi grijii sale să crească în har prin frecventarea sacramentelor şi mai ales prin participarea la Divina Liturghie şi, în plus, să cunoască pe deplin misterul pascal şi să-l trăiască astfel încât să formeze un Trup unic în unitatea carităţii lui Hristos.

Can. 198 - (cf 388) Episcopul eparhial va celebra frecvent Divina Liturghie pentru poporul eparhiei încredinţate lui; de asemenea, trebuie să celebreze şi în zilele prescrise de dreptul particular al propriei Biserici sui iuris.

Can. 199 - § 1. (cf 835 § 1) Episcopul eparhial, în calitate de conducător, promotor şi apărător al întregii vieţi liturgice în eparhia încredinţată lui, se va îngriji ca aceasta să fie sprijinită cât mai mult posibil şi să fie organizată după prescrierile şi obiceiurile legitime propriei Biserici sui iuris.
         § 2. (cf 503) Episcopul eparhial se va îngriji ca în propria biserică catedrală să se celebreze cel puţin o parte a laudelor divine, chiar zilnic, conform obiceiurilor legitime ale propriei Biserici sui iuris; de asemenea, ca în fiecare parohie să se celebreze laudele divine, pe cât posibil în zilele de duminică şi de sărbătoare, ca şi la solemnităţile deosebite şi în ajunul lor.
         § 3. (cf 389) Episcopul eparhial va conduce frecvent laudele divine în biserica catedrală sau în altă biserică, mai ales în zilele de sărbătoare de poruncă şi la alte solemnităţi, când participă o parte notabilă din popor.

Can. 200 - (cf 390) Este de datoria Episcopului eparhial să celebreze în toată eparhia funcţiunile sacre care, conform prescrierilor cărţilor liturgice, vor fi celebrate de el însuşi în mod solemn, îmbrăcat cu toate însemnele pontificale, nu însă şi în afara limitelor propriei eparhii, fără consimţământul expres sau cel puţin presupus în mod raţional al Episcopului eparhial.

Can. 201 - § 1. (= 392) Întrucât Episcopul eparhial trebuie să apere unitatea Bisericii universale, are obligaţia de a promova disciplina bisericească comună precum şi de a stărui pentru respectarea tuturor legilor bisericeşti şi a obiceiurilor legitime.
         § 2. Episcopul eparhial va veghea să nu se strecoare abuzuri în disciplina bisericească, mai ales în ceea ce priveşte slujirea cuvântului lui Dumnezeu, celebrarea sacramentelor şi sacramentalelor, cultul lui Dumnezeu şi al Sfinţilor, în îndeplinirea voinţelor pioase.

Can. 202 - Episcopii eparhiali ai mai multor Biserici sui iuris, care îşi exercită puterea în acelaşi teritoriu, se vor îngriji să favorizeze unitatea de acţiune, împreunându-şi părerile în întâlniri periodice şi, unindu-şi forţele, să susţină operele comune îndreptate spre un progres mai potrivit binelui religiei şi supravegherea mai eficientă a disciplinei bisericeşti.

Can. 203 - § 1. (= 394) Episcopul eparhial va favoriza în eparhie diferitele forme de apostolat şi se va îngriji să coordoneze sub conducerea sa toate operele de apostolat, respectând specificul propriu în toată eparhia sau în districtele ei particulare.
         § 2. Episcopul eparhial va stărui asupra obligaţiei pe care o au credincioşii creştini de a practica apostolatul în funcţie de starea şi aptitudinile fiecăruia, şi îi va îndemna, în funcţie de necesităţile locului şi timpului, să participe la diferitele opere de apostolat şi să le susţină.
         § 3. Episcopul eparhial va promova asociaţiile credincioşilor creştini care urmăresc direct sau indirect un scop spiritual întemeindu-le, aprobându-le, lăudându-le sau recomandându-le, dacă aşa este mai potrivit, conform normei dreptului.

Can. 204 - § 1. (= 395) Episcopul eparhial, chiar dacă are Episcop coadjutor sau Episcop auxiliar, are obligaţia de a locui în propria eparhie.
         § 2. Exceptând cazul în care obligaţiile cer în mod legitim absenţa din propria eparhie, Episcopul eparhial poate să lipsească din eparhia sa, pentru motive întemeiate, în fiecare an, nu mai mult de o lună neîntreruptă sau întreruptă, cu condiţia să aibă grijă ca, prin absenţa sa, eparhia să nu sufere vreo daună.
         § 3. În zilele solemnităţilor principale stabilite de dreptul particular, conform tradiţiei propriei Biserici sui iuris, Episcopul eparhial nu va lipsi din eparhia proprie decât pentru un motiv grav.
         § 4. Dacă un Episcop eparhial care îşi exercită puterea în limitele teritoriului Bisericii patriarhale a fost absent în mod nelegitim mai mult de şase luni din eparhia încredinţată lui, Patriarhul va înainta imediat chestiunea Pontifului Roman; în celelalte cazuri o va face Mitropolitul sau, dacă însuşi Mitropolitul a fost absent în mod nelegitim, o va face Episcopul eparhial cel mai în vârstă în hirotonirea episcopală, supus aceluiaşi Mitropolit.

Can. 205 - § 1. (= 396 § 1) Episcopul eparhial are obligaţia să facă vizite canonice anuale în întreaga eparhie sau într-o parte din ea, astfel încât cel puţin tot la cinci ani să viziteze canonic întreaga eparhie personal sau, dacă este împiedicat în mod legitim, prin intermediul Episcopului coadjutor sau a Episcopului auxiliar, sau prin intermediul Protosincelului sau a Sincelului, sau prin intermediul unui alt preot.
         § 2. (= 397) Sunt supuse vizitei canonice a Episcopului eparhial persoanele, institutele catolice, lucrurile şi locurile sacre care sunt în limitele eparhiei.
         § 3. Episcopul eparhial îi poate vizita pe membrii institutelor călugăreşti sau ai societăţilor de viaţă comună după model călugăresc, de drept pontifical sau patriarhal şi casele lor numai în cazurile prevăzute în mod expres de drept.

Can. 206 - § 1. (cf 399 § 1) Episcopul eparhial care îşi exercită puterea în limitele teritoriului Bisericii patriarhale are obligaţia de a prezenta Patriarhului la fiecare cinci ani o dare de seamă despre starea eparhiei încredinţate lui, după modul stabilit de Sinodul Episcopilor Bisericii patriarhale; Episcopul va trimite cât mai repede o copie a dării de seamă Scaunului Apostolic.
         § 2. Ceilalţi Episcopi eparhiali trebuie să prezinte aceiaşi dare de seamă, la fiecare cinci ani, Scaunului Apostolic şi, dacă este vorba de Episcopii vreunei Biserici patriarhale sau Biserici mitropolitane sui iuris, vor trimite cât mai repede o copie a dării de seamă Patriarhului sau Mitropolitului.

Can. 207 - (cf 383 § 2) Episcopul eparhial al oricărei Biserici sui iuris, chiar şi al Bisericii latine, va informa Scaunul Apostolic cu ocazia dării de seamă cincinale asupra stării şi necesităţilor credincioşilor creştini care, cu toate că sunt înscrişi în altă Biserică sui iuris, au fost încredinţaţi grijii sale.

Can. 208 - § 1. (= 400 § 1) Episcopul eparhial care îşi exercită puterea în limitele teritoriului Bisericii patriarhale, în decurs de cinci ani de la înscăunarea sa, va efectua vizita la Roma, dacă se poate împreună cu Patriarhul, pentru a venera mormintele Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel şi se va prezenta succesorului Sfântului Petru în primatul Bisericii universale.
         § 2. Ceilalţi Episcopi eparhiali trebuie să efectueze vizita la Roma, la fiecare cinci ani, personal sau, dacă sunt împiedicaţi în mod legitim, prin intermediul altcuiva; însă, dacă este vorba de Episcopii vreunei Biserici patriarhale, este de dorit ca vizita, cel puţin de câteva ori, să fie făcută împreună cu Patriarhul.

Can. 209 - § 1. Episcopul eparhial trebuie să-l pomenească înaintea tuturor pe Pontiful Roman, în semn de comuniune deplină cu el, în Divina Liturghie şi în laudele divine, conform prescrierilor cărţilor liturgice, şi va avea grijă ca şi ceilalţi clerici ai eparhiei să o facă cu fidelitate.
         § 2. Episcopul eparhial va fi pomenit de toţi clericii în Divina Liturghie şi în laudele divine, conform prescrierilor cărţilor liturgice.

Can. 210 - § 1. (= 401 §§ 1-2) Episcopul eparhial care a împlinit vârsta de şaptezeci şi cinci de ani sau care, datorită sănătăţii şubrede sau a altui motiv grav, se dovedeşte mai puţin apt pentru îndeplinirea funcţiei sale, este rugat să prezinte renunţarea la funcţie.
         § 2. Renunţarea la funcţie a unui Episcop eparhial va fi prezentată Patriarhului, dacă este vorba de un Episcop eparhial care îşi exercită puterea în limitele teritoriului Bisericii patriarhale; în celelalte cazuri renunţarea va fi prezentată Pontifului Roman şi, în plus, dacă Episcopul aparţine Bisericii patriarhale, va fi notificată Patriarhului cât mai repede.
         § 3. Pentru acceptarea renunţării, Patriarhul are nevoie de consimţământul Sinodului permanent, exceptând cazul în care în prealabil s-a făcut invitaţie la renunţare de către Sinodul Episcopilor Bisericii patriarhale.

Can. 211 - § 1. (= 402) Episcopul eparhial a cărui renunţare la funcţie a fost acceptată, obţine titlul de Episcop emerit al eparhiei pe care a condus-o şi poate păstra sediul locuinţei sale în aceeaşi eparhie, exceptând situaţia în care, în anumite cazuri, prin împrejurări speciale, Scaunul Apostolic sau, dacă este vorba de o eparhie situată în limitele teritoriului Bisericii patriarhale, Patriarhul cu consimţământul Sinodului Episcopilor Bisericii patriarhale, a prevăzut altfel.
         § 2. (cf § 2) Sinodul Episcopilor Bisericii patriarhale sau Consiliul Ierarhilor trebuie să se îngrijească să se ia măsuri pentru o întreţinere corespunzătoare şi demnă pentru Episcopului emerit, ţinând seama totuşi de obligaţia primordială pe care o are eparhia pe care a servit-o.

Can. 212 - § 1. (= 403 § 1) Dacă nevoile pastorale ale eparhiei o sugerează, se va constitui, la cererea Episcopului eparhial, unul sau mai mulţi Episcopi auxiliari.
         § 2. (= §§ 2-3) În împrejurări mai grave, chiar cu caracter personal, poate fi constituit, din oficiu, un Episcop coadjutor cu drept de succesiune, înzestrat cu puteri speciale.

Can. 213 - § 1. (= 405 § 1) Episcopul coadjutor, pe lângă drepturile şi obligaţiile care sunt stabilite de dreptul comun, le are şi pe acelea care sunt determinate prin scrisoarea de prevedere canonică.
         § 2. Drepturile şi obligaţiile Episcopului coadjutor constituit de Patriarh le determină însuşi Patriarhul, după consultarea Sinodului permanent; însă, dacă este vorba de a-i conferi unui Episcop coadjutor toate drepturile şi obligaţiile Episcopului eparhial, se cere consimţământul Sinodului Episcopilor Bisericii patriarhale.
         § 3. (cf 405 § 1) Drepturile şi obligaţiile Episcopului auxiliar sunt cele stabilite de dreptul comun.

Can. 214 - § 1. (cf 404 § 1) Episcopul coadjutor şi Episcopul auxiliar, pentru a-şi lua posesiunea canonică a funcţiei lor, trebuie să prezinte Episcopului eparhial scrisoarea de prevedere canonică.
         § 2. Episcopul coadjutor trebuie, în plus, să prezinte scrisoarea de prevedere canonică colegiului consilierilor eparhiali.
         § 3. (404 § 3) Dacă însă Episcopul eparhial este total împiedicat, este suficient ca Episcopul coadjutor şi Episcopul auxiliar să prezinte scrisoarea de prevedere canonică colegiului consilierilor eparhiali.
         § 4. (cf 404 § 2) La prezentarea scrisorii de prevedere canonică trebuie să fie prezent cancelarul, care consemnează faptul în acte.

Can. 215 - § 1. (cf 406) Episcopul coadjutor ţine locul Episcopului eparhial absent sau împiedicat; trebuie să fie numit Protosincel şi Episcopul eparhial trebuie să-i încredinţeze lui, înaintea altora, ceea ce prin drept cere un mandat special.
         § 2. (cf 406 § 2) Episcopul eparhial, rămânând neschimbat § 1, îl va numi pe Episcopul auxiliar ca Protosincel; însă, dacă sunt mai mulţi, pe unul îl va numi Protosincel, iar pe ceilalţi Sinceli.
         § 3. (= 407 § 2) În evaluarea situaţiilor de importanţă majoră, mai ales cu caracter pastoral, Episcopul eparhial îi va consulta mai întâi pe Episcopii auxiliari.
         § 4. (= 407 § 3) Episcopul coadjutor şi Episcopul auxiliar - întrucât sunt chemaţi să participe la grija Episcopului eparhial - îşi vor exercita funcţia lor astfel încât în toate problemele să acţioneze în deplin consens cu acesta.

Can. 216 - § 1. (= 408) Episcopul coadjutor şi Episcopul auxiliar, care nu sunt reţinuţi de un impediment just, de fiecare dată când sunt solicitaţi de Episcopul eparhial, trebuie să împlinească funcţiunile pe care ar trebui să le împlinească însuşi Episcopul eparhial.
         § 2. De regulă, Episcopul eparhial nu va încredinţa altora drepturile episcopale şi funcţiunile pe care Episcopul coadjutor şi Episcopul auxiliar pot şi vor să le exercite.

Can. 217 - (= 410) Episcopul coadjutor şi Episcopul auxiliar au obligaţia reşedinţei în eparhie, pe care nu o vor părăsi decât pentru scurt timp, în afara motivului unei însărcinări de împlinit în afara eparhiei, sau din cauza concediului care nu se va prelungi mai mult de o lună.

Can. 218 - (= 411) În ceea ce priveşte renunţarea la funcţie a Episcopului coadjutor sau a Episcopului auxiliar, se vor aplica cann. 210 şi 211, § 2; acestui Episcop i se atribuie titlul de emerit al funcţiei pe care a îndeplinit-o anterior.

Can. 219 - (= 416) Scaunul eparhial devine vacant prin moartea, renunţarea, transferarea şi prin destituirea Episcopului eparhial.

Can. 220 - Cu privire la scaunele eparhiale vacante, situate în limitele teritoriului Bisericii patriarhale, pe lângă cann. 225-232, şi rămânând neschimbate cann. 222 şi 223, se vor respecta următoarele:
         1° Patriarhul va înştiinţa cât mai repede Scaunul Apostolic despre vacanţa scaunului eparhial;
         2° până la numirea Administratorului eparhial, puterea ordinară a Episcopului eparhial trece la Patriarh, exceptând cazul în care este prevăzut altfel prin dreptul particular al Bisericii patriarhale sau de către Pontiful Roman;
         3° Patriarhul este cel care numeşte Administratorul eparhiei în decurs de o lună utilă de la împlinirea aducerii la cunoştinţă a vacanţei scaunului eparhial, după consultarea Episcopilor curiei patriarhale, dacă aceştia există, altfel după consultarea Sinodului permanent; după trecerea inutilă a lunii, numirea Administratorului este încredinţată Scaunului Apostolic;
         4° Administratorul eparhiei, prin depunerea mărturisirii de credinţă în faţa Patriarhului, obţine puterea pe care totuşi nu o va exercita decât după ce a luat posesiunea canonică a funcţiei, care are loc prin prezentarea scrisorii referitoare la numirea sa, colegiului consilierilor eparhiali;
         5° Patriarhul este cel care se va îngriji, astfel încât scaunului eparhial vacant să-i fie dat cât mai repede un Episcop eparhial demn şi potrivit, fără a depăşi timpul stabilit prin dreptul comun.

Can. 221 - Cu excepţia scaunelor eparhiale vacante despre care este vorba în can. 220, în celelalte cazuri de scaun eparhial vacant, pe lângă cann. 225-232, şi rămânând neschimbate cann. 222 şi 223, se vor respecta următoarele:
         1° Mitropolitul, sau altfel cel care prezidează, conform normei can. 271, § 5, colegiul consilierilor eparhiali, va înştiinţa cât mai repede Scaunul Apostolic despre vacanţa scaunului eparhial şi, dacă este vorba de o eparhie a unei Biserici patriarhale, şi pe Patriarh;
         2° (419) conducerea eparhiei, exceptând cazul în care Scaunul Apostolic a prevăzut altfel, trece, până la instituirea Administratorului eparhial, la Episcopul auxiliar sau, dacă sunt mai mulţi, la Episcopul auxiliar cel mai vârstă în hirotonirea episcopală sau, dacă nu există un Episcop auxiliar, la colegiul consilierilor eparhiali; cei amintiţi mai înainte conduc interimar eparhia cu puterea pe care dreptul comun o recunoaşte Protosincelului;
         3° (cf 421 § 1) colegiul consilierilor eparhiali, în decurs de opt zile de la împlinirea aducerii la cunoştinţă a vacanţei scaunului eparhial, trebuie să aleagă Administratorul eparhial, însă, pentru validitatea alegerii, se cere majoritatea absolută a voturilor membrilor aceluiaşi colegiu;
         4° (421 § 2) dacă în decurs de opt zile nu a fost ales Administratorul eparhial, sau dacă cel ales nu îndeplineşte condiţiile cerute de can. 227, § 2 pentru validitatea alegerii, numirea administratorului eparhial este încredinţată Mitropolitului sau, dacă acesta lipseşte sau este împiedicat, Scaunului Apostolic;
         5° Administratorul eparhiei, legitim ales sau numit, obţine imediat puterea şi nu are nevoie de nici o confirmare; despre alegerea sa sau despre numirea de către Mitropolit, el va înştiinţa cât mai repede Scaunul Apostolic şi, dacă aparţine unei Biserici patriarhale, şi pe Patriarh.

Can. 222 - (cf 409 § 1) Episcopul coadjutor, cu condiţia să fi luat deja posesiunea canonică a funcţiei sale, odată cu vacanţa scaunului eparhial, devine prin dreptul însuşi Administratorul eparhiei, până când va fi înscăunat ca Episcop eparhial.

Can. 223 - (cf 418 § 1) În cazul transferării la alt scaun eparhial, Episcopul trebuie să ia posesiunea canonică a noii eparhii în decurs de două luni de la comunicarea transferării; între timp însă, în precedenta eparhie:
         1° are drepturile şi obligaţiile Administratorului eparhiei;
         2° păstrează privilegiile onorifice ale Episcopilor eparhiali;
         3° primeşte integral veniturile funcţiei precedente.

Can. 224 - § 1. (cf 481 § 2) Protosincelul şi Sincelii, odată cu scaunul eparhial vacant, îşi încetează imediat funcţia, exceptând cazul în care sunt:
         1° Episcopi hirotoniţi;
         2° constituiţi în eparhia Patriarhului;
         3° constituiţi într-o eparhie situată în limitele teritoriului Bisericii patriarhale, până când Administratorul eparhial ia posesiunea canonică a funcţiei sale.
         § 2. (417) Ceea ce a fost făcut în mod legitim de către Protosincel şi Sinceli are vigoare până la primirea ştirii certe despre vacanţa scaunului eparhial care, odată cu vacanţa scaunului eparhial, îşi încetează imediat funcţia.
         § 3. (409 § 2) Episcopul auxiliar, odată cu vacanţa scaunului eparhial, îşi păstrează puterile conferite de drept şi de exercitat sub autoritatea Administratorului eparhiei, pe care le avea ca Protosincel sau Sincel în timpul scaunului eparhial ocupat, exceptând cazul în care este altfel stabilit de către Scaunul Apostolic sau de dreptul particular al propriei Biserici patriarhale.

Can. 225 - § 1. (= 423) Se alege sau se numeşte un singur Administrator eparhial, obiceiul contrar fiind dezaprobat.
         § 2. Dacă economul eparhial devine Administrator eparhial, consiliul pentru problemele economice va alege interimar un alt econom eparhial.

Can. 226 - (437) La instituirea Administratorului eparhial, nici Patriarhul şi nici colegiul consilierilor eparhiali nu pot reţine pentru sine o parte a puterii, nici determina durata exercitării funcţiei, nici prestabili alte restricţii.

Can. 227 - § 1. (cf 425) Administratorul eparhiei se va distinge prin integritate, evlavie, doctrină sănătoasă şi înţelepciune.
         § 2. În funcţia de Administrator eparhial poate fi ales sau numit valid numai un Episcop sau un preot care nu este ţinut de legătura căsătoriei, care a împlinit vârsta de treizeci şi cinci de ani şi nu a fost deja ales, numit sau transferat la acelaşi scaun eparhial; dacă aceste condiţii au fost încălcate, actele celui care a fost ales sau numit Administrator al eparhiei sunt nule prin dreptul însuşi.

Can. 228 - § 1. (= 428) În timp ce scaunul eparhial este vacant, nu se va inova nimic.
         § 2. Acelora care se îngrijesc de conducerea interimară a eparhiei le este interzis să facă ceva ce ar putea aduce prejudiciu eparhiei sau drepturilor episcopale; acestora şi tuturor celorlalţi le este interzis în mod special să sustragă, să distrugă sau să mute, fie personal, fie prin altcineva, documente ale curiei eparhiale.

Can. 229 - (cf 427) Administratorul eparhial are aceleaşi drepturi şi obligaţii ca şi Episcopul eparhial, exceptând cazul în care dreptul prevede altfel sau rezultă altfel din natura lucrurilor.

Can. 230 - Exceptând cazul în care a fost în mod legitim prevăzut altfel:
         1° Administratorul eparhiei are dreptul la o justă remuneraţie, stabilită prin legea dreptului particular sau determinată de obiceiul legitim, pe care trebuie să şi-o ia din bunurile eparhiei;
         2° celelalte câştiguri care se cuvin Episcopului eparhial, în timp ce scaunul eparhial este vacant, vor fi rezervate viitorului Episcop eparhial pentru necesităţile eparhiei, respectând prescrierile dreptului particular care determină felul în care trebuie folosite câştigurile.

Can. 231 - § 1. (cf 430 § 2) Renunţarea Administratorului eparhiei va fi prezentată Patriarhului, dacă acesta l-a desemnat pe Administrator, altfel colegiului consilierilor eparhiali, caz în care nu este necesar să fie acceptată pentru a fi validă.
         § 2. Îndepărtarea Administratorului eparhiei, în limitele teritoriului Bisericii patriarhale, este de competenţa Patriarhului, cu consimţământul Sinodului permanent; altfel este rezervată Scaunului Apostolic.
         § 3. După moartea, renunţarea sau îndepărtarea Administratorului eparhiei, va fi constituit unul nou de către aceeaşi autoritate şi în acelaşi mod prescris pentru cel precedent.
         § 4. (cf 430 § 1) Administratorul eparhiei îşi încetează funcţia prin luarea în posesiune canonică a eparhiei de către noul Episcop eparhial; noul Episcop eparhial îi poate cere o dare de seamă privind administrarea.

Can. 232 - § 1. Economul eparhial, în timpul vacanţei scaunului eparhial, îşi va îndeplini funcţia sub autoritatea Administratorului eparhial; economului eparhial îi este încredinţată administrarea bunurilor bisericeşti care, din cauza vacanţei scaunului eparhial, nu au administrator, exceptând cazul în care Patriarhul sau colegiul consilierilor eparhiali au prevăzut altfel.
         § 2. În ceea ce priveşte renunţarea sau îndepărtarea economului eparhial, în timpul vacanţei scaunului eparhial, se vor respecta can. 231, §§ 1 şi 2.
         § 3. Suprimat în orice fel dreptul economului eparhial în limitele teritoriului Bisericii patriarhale, alegerea sau numirea noului econom îi revine Patriarhului, după consultarea Episcopilor curiei patriarhale, dacă aceştia există, altfel după consultarea Sinodului permanent; în celelalte cazuri economul este ales de colegiul consilierilor eparhiali.
         § 4. Economul eparhial trebuie să dea socoteală cu privire la administraţia sa noului Episcop eparhial; după darea de seamă, dacă nu este confirmat de către acelaşi în funcţia sa, îşi încetează funcţia.

Can. 233 - § 1. (cf 412-413) Când scaunul eparhial este atât de împiedicat prin captivitatea, alungarea, exilul sau inabilitatea Episcopului eparhial încât acesta nu poate comunica cu credincioşii creştini încredinţaţi lui nici măcar prin scrisoare, conducerea eparhiei este în mâinile Episcopului coadjutor, exceptând cazul în care Patriarhul a prevăzut altfel, cu consimţământul Sinodului permanent în eparhiile situate în limitele teritoriului Bisericii pe care o prezidează, sau Scaunul Apostolic; dacă însă Episcopul coadjutor lipseşte sau este împiedicat, conducerea este în mâinile Protosincelului, Sincelului sau a altui sacerdot apt, desemnat de Episcopul eparhial, care prin dreptul însuşi are drepturile şi obligaţiile Protosincelului; Episcopul eparhial însă poate desemna, la momentul potrivit, mai mulţi care să urmeze unul după altul în funcţie.
         § 2. (cf 413 § 2) Dacă aceştia lipsesc sau sunt împiedicaţi să-şi asume conducerea eparhiei, colegiul consilierilor eparhiali are datoria să aleagă un sacerdot care să conducă eparhia.
         § 3. (cf 413 § 3) Cel care şi-a asumat conducerea eparhiei în limitele teritoriului Bisericii patriarhale, îl va înştiinţa cât mai repede pe Patriarh despre scaunul eparhial împiedicat şi despre asumarea funcţiei; în celelalte cazuri va înştiinţa Scaunul Apostolic şi, dacă aparţine de o Biserică patriarhală, şi pe Patriarh.

Can. 234 - § 1. Uneori Pontiful Roman, din motive grave şi speciale, încredinţează conducerea unei eparhii, cu scaunul ocupat sau vacant, unui Administrator apostolic.
         § 2. Drepturile, obligaţiile şi privilegiile Administratorului apostolic se deduc din scrisoarea sa de numire.

Can. 235 - (cf 460) Adunarea eparhială îşi prestează opera în ajutorul Episcopului eparhial în cele referitoare la necesităţile speciale sau la utilităţile eparhiei.

Can. 236 - (= 461 § 1) Adunarea eparhială va fi convocată ori de câte ori circumstanţele o sugerează, după judecata Episcopului eparhial şi după ce a consultat consiliul preoţesc.

Can. 237 - § 1. (cf 462 § 1) Este de competenţa Episcopului eparhial să convoace adunarea eparhială, să o prezideze el însuşi sau prin intermediul altuia, să o transfere, să o prelungească, să o suspende sau să o dizolve.
         § 2. Când scaunul eparhial devine vacant, adunarea eparhială se suspendă prin dreptul însuşi până când noul Episcop eparhial va decide asupra problemei.

Can. 238 - § 1. (cf 463) La adunarea eparhială trebuie să fie convocaţi şi trebuie să vină:
         1° Episcopul coadjutor şi Episcopii auxiliari;
         2° Protosincelul, Sincelii, Vicarul judecătoresc şi economul eparhial;
         3° consilierii eparhiali;
         4° rectorul seminarului major eparhial;
         5° protopopii;
         6° cel puţin un paroh din fiecare protopopiat, ales de toţi acei care în prezent au acolo grija sufletelor; alegerea este prezidată de protopop; va fi ales de asemenea un alt preot care să-l înlocuiască pe paroh în cazul în care ar fi împiedicat;
         7° membrii consiliului preoţesc şi, în plus, câţiva delegaţi ai consiliului pastoral, dacă există, aleşi de acelaşi consiliu, conform modului şi numărului prevăzute de dreptul particular;
         8° câţiva diaconi, aleşi conform normei dreptului particular;
         9° Superiorii mănăstirilor sui iuris şi câţiva dintre Superiorii tuturor celorlalte institute de viaţă consacrată care au o casă în eparhie, aleşi conform modului şi numărului prevăzute de dreptul particular;
         10° laici aleşi de consiliul pastoral, dacă există, altfel după modul determinat de Episcopul eparhial, astfel încât numărul laicilor să nu depăşească a treia parte a membrilor adunării eparhiale.
         § 2. (463 § 2) Episcopul eparhial, dacă judecă oportun, poate invita la adunarea eparhială şi pe alţii, inclusiv persoane din alte Biserici sui iuris, şi tuturor acestora le poate acorda chiar şi dreptul de vot.
         § 3. (463 § 3) La adunarea eparhială pot fi invitaţi chiar şi câţiva observatori din Biserici sau Comunităţi bisericeşti necatolice.

Can. 239 - (= 464) Cei care trebuie să vină la adunarea eparhială, chiar dacă sunt reţinuţi de un impediment legitim, nu pot trimite un procurator care să participe la adunarea eparhială în numele lor, în schimb îl vor înştiinţa pe Episcopul eparhial despre impediment.

Can. 240 - § 1. Rămânând neschimbat dreptul fiecărui credincios creştin de a indica chestiuni de tratat în adunarea eparhială, este de competenţa exclusivă a Episcopului eparhial să stabilească argumentele de tratat în această adunare.
         § 2. Episcopul eparhial va constitui la timpul potrivit una sau mai multe comisii a căror sarcină este aceea de a pregăti argumentele de tratat în adunarea eparhială.
         § 3. Episcopul eparhial se va îngriji de asemenea ca, la timpul oportun, schema argumentelor de tratat să fie transmisă tuturor celor care au fost convocaţi.
         § 4. (= 465) Toate chestiunile propuse vor fi supuse discuţiilor libere în sesiunile adunării eparhiale.

Can. 241 - (cf 466) Unicul legislator în adunarea eparhială este Episcopul eparhial, ceilalţi având doar vot consultativ; doar el singur semnează deciziile de orice fel luate în adunarea eparhială; dacă acestea sunt promulgate în aceeaşi adunare, încep să oblige imediat, exceptând cazul în care se prevede în mod expres altfel.

Can. 242 - Episcopul eparhial va comunica autorităţii determinate de dreptul particular al propriei Biserici sui iuris textul legilor, declaraţiilor şi decretelor care au fost emise în adunarea eparhială.

Can. 243 - § 1. (cf 469) Episcopul eparhial trebuie să aibă aproape de sediul său curia eparhială care îl ajută în conducerea eparhiei încredinţată lui.
         § 2. Aparţin de curia eparhială Protosincelul, Sincelii, Vicarul judecătoresc, economul eparhial şi consiliul pentru problemele economice, cancelarul, judecătorii eparhiali, promotorul dreptăţii şi apărătorul legăturii, notarii şi alte persoane care sunt angajate de Episcopul eparhial pentru a îndeplini corect funcţiunile curiei eparhiale.
         § 3. Episcopul eparhial poate constitui şi alte funcţii în curia eparhială cerute de necesităţile sau utilitatea eparhiei.

Can. 244 - § 1. (= 470) Numirea şi îndepărtarea din funcţii a acelora care exercită o funcţie în curia eparhială îi revine Episcopului eparhial.
         § 2. (= 471) Toţi cei care sunt admişi la funcţii în curia eparhială trebuie:
         1° să facă promisiunea că îşi vor îndeplini cu fidelitate funcţia, în modul determinat de drept sau de Episcopul eparhial;
         2° să respecte secretul, în limitele şi în modurile determinate de drept sau de Episcopul eparhial.

Can. 245 - (= 475 § 1) În fiecare eparhie se va constitui Protosincelul, astfel încât, cu puterea ordinară vicarială cu care este înzestrat conform normei dreptului comun, să-l ajute pe Episcopul eparhial în conducerea întregii eparhii.

Can. 246 - (cf 476) Ori de câte ori o cere corecta conducere a eparhiei, pot fi constituiţi unul sau mai mulţi Sinceli, adică cei care prin dreptul însuşi au aceiaşi putere pe care dreptul comun o atribuie Protosincelului pentru o parte determinată a eparhiei sau pentru un anumit tip de probleme sau în privinţa credincioşilor creştini înscrişi într-o altă Biserică sui iuris sau a unei determinat grup de persoane.

Can. 247 - § 1. (477 § 1 a) Protosincelul şi Sincelii sunt numiţi în mod liber de către Episcopul eparhial şi pot fi înlăturaţi de el în mod liber, rămânând neschimbat can. 215, §§ 1 şi 2.
         § 2. (cf 478 § 1) Protosincelul şi Sincelul vor fi sacerdoţi celibatari, exceptând cazul în care dreptul particular al propriei Biserici sui iuris stabileşte altfel, pe cât posibil dintre clericii înscrişi eparhiei, în vârstă de peste treizeci de ani, doctori sau licenţiaţi, sau cel puţin competenţi într-o ştiinţă sacră oarecare, recomandaţi de doctrina lor sănătoasă, integritatea morală, înţelepciunea şi experienţa în tratarea problemelor.
         § 3. (= 478 § 2 b) Funcţia de Protosincel sau de Sincel nu va fi conferită rudelor de sânge ale Episcopului eparhial, până la gradul patru inclusiv.
         § 4. Episcopul eparhial poate lua Protosincelul sau Sincelii chiar şi dintr-o altă eparhie sau dintr-o altă Biserică sui iuris, însă cu consimţământul Episcopului lor eparhial.

Can. 248 - § 1. (cf 479 § 1-2) Exceptând cazul în care dreptul comun stabileşte în mod expres altfel, Protosincelului în întreaga eparhie, iar Sincelilor în cadrul funcţiei conferite lor, le revine aceeaşi putere executivă de conducere pe care o are Episcopul eparhial, cu excepţia acelor probleme pe care Episcopul eparhial le-a rezervat sieşi sau altora, sau care prin drept necesită mandatul său special, care, dacă nu este obţinut, actul pentru care este cerut un asemenea mandat este nul.
         § 2. Protosincelului şi Sincelilor, în cadrul competenţei lor, le revin şi facultăţile obişnuite acordate de Scaunul Apostolic Episcopului eparhial, precum şi executarea rescriptelor Scaunului Apostolic sau ale Patriarhului, exceptând cazul în care a fost dată în mod expres o altă dispoziţie sau a fost ales pentru sârguinţa personală a Episcopului eparhial.

Can. 249 - (= 480) Protosincelul şi Sincelii trebuie să raporteze Episcopului eparhial atât principalele probleme de îndeplinit cât şi cele îndeplinite, şi niciodată să nu acţioneze contra voinţei şi intenţiei sale.

Can. 250 - Protosincelii şi Sincelii preoţi, cât timp deţin funcţia, au privilegiile şi însemnele primei demnităţi după cea episcopală.

Can. 251 - § 1. (= 481 § 1) Protosincelul şi Sincelii îşi pierd funcţia prin trecerea timpului determinat, prin renunţare sau prin îndepărtare, acceptate de Episcopul eparhial.
         § 2. În timpul vacanţei scaunului eparhial, cu privire la Protosincel şi la Sinceli, se va respecta can. 224.
         § 3. (481 § 2) În timp ce este suspendată funcţia Episcopului eparhial, este suspendată şi puterea Protosincelului şi a Sincelilor, exceptând cazul în care sunt Episcopi hirotoniţi.

Can. 252 - § 1. (= 482) În curia eparhială va fi constituit cancelarul, care va fi preot sau diacon, a cărui principală datorie este, exceptând cazul în care este stabilit altfel de dreptul particular, de a se îngriji ca actele curiei să fie redactate şi puse în ordine şi păstrate în arhiva curiei eparhiale.
         § 2. Dacă se consideră necesar, cancelarului îi poate fi dat un ajutor, care se va numi vicecancelar.
         § 3. Cancelarul precum şi vicecancelarul sunt prin dreptul însuşi notari ai curiei eparhiale.

Can. 253 - § 1. (= 483) Pe lângă cancelar pot fi constituiţi alţi notari a căror semnătură conferă garanţie oficială, şi anume: fie pentru orice act, fie numai pentru actele juridice, fie numai pentru actele unei cauze determinate sau ale unei chestiuni.
         § 2. Notarii trebuie să aibă o reputaţie integră şi mai presus de orice suspiciune; în cauzele în care poate fi în discuţie reputaţia unui cleric, notarul trebuie să fie sacerdot.

Can. 254 - (= 484) Notarii sunt cei care:
         1° redactează actele şi documentele cu privire la decrete, dispoziţii, obligaţii sau altele care cer opera lor;
         2° întocmesc cu fidelitate procese verbale cu privire la cele săvârşite şi semnează actele referitoare la aceste lucruri cu indicarea locului, zilei, lunii şi anului;
         3° prezintă actele şi documentele, respectând cele prescrise, celor care cer acest lucru în mod legitim, şi declară copiile lor conforme cu originalul.

Can. 255 - (= 485) Cancelarul şi ceilalţi notari pot fi înlăturaţi în mod liber din funcţie de către Episcopul eparhial, însă nu de către Administratorul eparhiei, exceptând cazul în care are consimţământul colegiului consilierilor eparhiali.

Can. 256 - § 1. (cf 486 § 2) Episcopul eparhial va constitui într-un loc sigur arhiva curiei eparhiale, în care vor fi păstrate documentele referitoare la treburile eparhiei.
         § 2. Va fi întocmit cu toată grija şi atenţia inventarul documentelor care sunt păstrate în arhiva curiei eparhiale, cu un scurt rezumat al lor.

Can. 257 - § 1. (= 487) Arhiva curiei eparhiale va fi închisă iar cheia de la aceasta o va avea Episcopul eparhial şi cancelarul; nimănui nu îi este permis să intre în aceasta fără permisiunea Episcopului eparhial sau a Protosincelului împreună cu cancelarul.
         § 2. Este dreptul celor interesaţi să primească, personal sau prin procurator, o copie autentică după documentele care prin natura lor sunt publice, sau care privesc starea persoanei lor.

Can. 258 - (cf 488) Nu este permis să se scoată din arhiva curiei eparhiale documente decât pentru scurt timp şi, în plus, cu permisiunea Episcopului eparhial sau a Protosincelului împreună cu cancelarul.

Can. 259 - § 1. (= 489) În curia eparhială va exista, de asemenea, o arhivă secretă, sau, cel puţin în arhiva curiei eparhiale un dulap închis în întregime şi încuiat, care să nu poată fi înlăturat din loc [sic!], şi în care vor fi păstrate documentele ce trebuie ţinute sub secret.
         § 2. În fiecare an se vor distruge actele procedurilor folosite pentru aplicarea de pedepse în materie de morală acuzaţilor decedaţi sau care s-au concluzionat în urmă cu un deceniu, păstrând un scurt rezumat asupra faptei şi textul sentinţei definitive sau al decretului.

Can. 260 - § 1. (= 490) Numai Episcopul eparhial va avea cheia de la arhiva secretă sau de la dulapul secret.
         § 2. În timp ce scaunul eparhial este vacant nu se va deschide arhiva secretă sau dulapul secret, exceptând cazul de adevărată necesitate, de către însuşi Administratorul eparhiei.
         § 3. Din arhiva secretă sau din dulapul secret nu se vor scoate documente.

Can. 261 - § 1. (= 491 § 1) Episcopul eparhial se va îngriji ca actele şi documentele arhivelor bisericilor catedrale, parohiale şi a celorlalte existente în limitele teritoriului eparhiei să fie păstrate cu grijă şi, în plus, să se întocmească două exemplare ale inventarului actelor şi documentelor, din care unul să se păstreze în arhiva proprie, iar celălalt în arhiva curiei eparhiale.
         § 2. Pentru a examina sau a scoate actele şi documentele care aparţin acestor arhive se vor respecta normele stabilite de Episcopul eparhial.

Can. 262 - § 1. 1. (= 494 § 1) Episcopul eparhial, după ce a consultat colegiul consilierilor eparhiali precum şi consiliul pentru problemele economice, va numi economul eparhial, care va fi un credincios creştin expert în problemele economice şi se va distinge prin cinste.
         § 2. Economul eparhial este numit pentru o anumită perioadă de timp determinată de dreptul particular; pe durata funcţiei sale nu va fi înlăturat decât pentru un motiv grav, ce va fi evaluat de către Episcopul eparhial, după ce a consultat colegiul consilierilor eparhiali precum şi consiliul pentru problemele economice.
         § 3. Economul eparhial este cel care, sub puterea Episcopului eparhial, care va determina cât mai exact drepturile sale şi raporturile acestuia cu consiliul pentru problemele economice, va administra bunurile temporare ale eparhiei, va veghea la administrarea bunurilor bisericeşti în întreaga eparhie, va lua măsuri pentru conservarea, ocrotirea şi sporirea lor, va suplini acolo unde administratorii locali sunt neglijenţi şi va administra personal bunurile bisericeşti care nu au un administrator desemnat de drept.
         § 4. Economul eparhial trebuie să dea socoteală cu privire la administrare Episcopului eparhial în fiecare an şi ori de câte ori acest lucru îi este cerut de către acelaşi Episcop; Episcopul eparhial va examina socotelile prezentate de economul eparhial cu ajutorul consiliului pentru problemele economice.
         § 5. În ceea ce privesc obligaţiile economului eparhial, când scaunul eparhial este vacant, se va respecta can. 232.

Can. 263 - § 1. (cf 492 § 1) Episcopul eparhial va înfiinţa consiliul pentru problemele economice, care constă dintr-un preşedinte, care este însuşi Episcopul eparhial şi din câteva persoane competente, pe cât posibil experte şi în dreptul civil, care vor fi numite de către Episcopul eparhial după ce a consultat colegiul consilierilor eparhiali, exceptând cazul în care a fost deja prevăzut de dreptul particular al propriei Biserici sui iuris un alt mod echivalent, rămânând neschimbat întotdeauna [faptul] că cel care a fost ales sau numit de alţii, are nevoie de confirmarea Episcopului eparhial.
         § 2. Prin însuşi dreptul, economul eparhial este membru al consiliului pentru problemele economice.
         § 3. Sunt excluşi din consiliul pentru problemele economice cei care sunt legaţi prin consangvinitate sau prin alianţă cu Episcopul eparhial, până la gradul patru inclusiv.
         § 4. (cf 1277) Episcopul eparhial nu va neglija să audieze consiliul treburilor economice în actele de importanţă majoră care privesc treburile economice; membrii acestuia, însă, au numai vot consultativ, exceptând cazul în care, prin dreptul comun, în cazuri exprese speciale sau printr-un document de înfiinţare, se cere consimţământul lor.
         § 5. (= 493) Pe lângă alte sarcini care îi sunt încredinţate prin însuşi dreptul comun, consiliul pentru problemele economice va pregăti în fiecare an socoteala veniturilor şi a cheltuielilor care se prevăd pentru conducerea întregii eparhii pentru anul ce urmează şi, de asemenea, va aproba la sfârşitul anului, bilanţul veniturilor şi cheltuielilor.

Can. 264 - (cf 495) În eparhie trebuie constituit consiliul preoţesc, adică un grup de sacerdoţi ce reprezintă preoţimea, care îl ajută pe Episcopul eparhial cu sfatul său, conform normei dreptului, în cele ce privesc necesităţile operelor pastorale şi binele eparhiei.

Can. 265 - (= 496) Consiliul preoţesc va avea propriul statut aprobat de Episcopul eparhial, rămânând neschimbate normele dreptului comun şi ale dreptului particular al propriei Biserici sui iuris.

Can. 266 - (= 497) Pentru constituirea consiliului preoţesc se vor respecta acestea:
         1° o parte corespunzătoare a membrilor va fi aleasă, conform normei dreptului particular al propriei Biserici sui iuris, de sacerdoţii înşişi;
         2° câţiva sacerdoţi trebuie să fie membri de drept, conform normei statutelor, adică să aparţină consiliului în virtutea funcţiei încredinţate lor;
         3° Episcopul eparhial are dreptul integru de a numi în mod liber alţi membri.

Can. 267 - § 1. (= 498) În alegerea membrilor consiliului preoţesc au voce activă şi pasivă:
         1° toţi preoţii înscrişi în eparhie;
         2° ceilalţi sacerdoţi care au domiciliul sau cvasi-domiciliul în eparhie şi care exercită în acelaşi timp o funcţie oarecare în eparhie, pentru binele aceleiaşi eparhii.
         § 2. Ori de câte ori se prevede în statute, vocea activă şi pasivă poate fi conferită chiar şi altor sacerdoţi care au domiciliul sau cvasi-domiciliul în eparhie.

Can. 268 - (= 499) Modul de a-i alege pe membri consiliului preoţesc va fi determinat în statute astfel încât, pe cât posibil, sacerdoţii preoţimii să fie reprezentaţi mai ales în funcţie de diferitele slujiri şi de diferitele protopopiate ale eparhiei.

Can. 269 - § 1. (= 500) Episcopul eparhial este cel care convoacă consiliul preoţesc, îl prezidează şi determină chestiunile de tratat în acesta, sau le acceptă pe cele propuse de membri.
         § 2. Episcopul eparhial va audia consiliul preoţesc în treburile mai importante, iar în cazurile indicate de dreptul comun trebuie chiar să-l consulte; are însă nevoie de consimţământul acestuia numai în cazurile determinate în mod expres de dreptul comun, rămânând neschimbat dreptul Patriarhului referitor la problemele eparhiei pe care el însuşi o conduce, să ceară doar părerea consiliului preoţesc şi în aceste cazuri.
         § 3. Consiliul preoţesc nu poate acţiona niciodată fără Episcopul eparhial, unicul căruia îi revine grija de divulga ceea ce s-a făcut în însuşi consiliul.

Can. 270 - § 1. (= 501) Membri consiliului preoţesc vor fi desemnaţi pe o durată de timp determinată de statute, astfel încât, pe parcursul a cinci ani, să fie integral reînnoit consiliul sau o parte a acestuia.
         § 2. Când scaunul eparhial devine vacant, consiliul preoţesc încetează, iar sarcinile sale sunt îndeplinite de colegiul consilierilor eparhiali; în decurs de un an de la luarea în posesiune canonică a eparhiei, Episcopul eparhial trebuie să constituie un nou consiliu preoţesc.
         § 3. În cazul în care consiliul preoţesc nu îşi îndeplineşte sarcina care i-a fost încredinţată pentru binele eparhiei sau abuzează în mod grav de aceasta, Episcopul eparhial, după ce l-a consultat pe Mitropolit sau, dacă este vorba de însuşi sediul mitropolitan, după ce l-a consultat pe Episcopul eparhial cel mai în vârstă în hirotonirea episcopală, subordonat aceluiaşi Mitropolit, îl poate dizolva, însă în decurs de un an trebuie să constituie un nou consiliu preoţesc.

Can. 271 - § 1. (cf 502) Episcopul eparhial trebuie să constituie colegiul consilierilor eparhiali, căruia îi revin sarcinile determinate de drept.
         § 2. Colegiul consilierilor eparhiali este constituit pentru cinci ani, însă, după trecerea acestora, continuă să-şi exercite sarcinile proprii, până când va fi constituit noul colegiu.
         § 3. Membrii colegiului consilierilor eparhiali trebuie să fie în număr de cel puţin şase şi cel mult doisprezece; dacă din orice motiv în decursul perioadei de cinci ani nu mai are numărul minim de membri ai colegiului, Episcopul eparhial va întregi cât mai repede colegiul prin numirea de noi membri, altfel colegiul nu poate acţiona în mod valid.
         § 4. Membrii colegiului consilierilor eparhiali sunt numiţi în mod liber de către Episcopul eparhial dintre aceia care, la momentul numirii, sunt membri ai consiliului preoţesc.
         § 5. (= 502 § 2) Episcopul eparhial prezidează colegiul consilierilor eparhiali; când scaunul eparhial este vacant sau împiedicat, prezidează acela care ţine locul Episcopului eparhial în mod interimar sau, dacă nu este constituit, sacerdotul cel mai în vârstă în sacra hirotonire din acelaşi colegiu.
         § 6. Ori de câte ori dreptul stabileşte că Episcopul eparhial are nevoie de consimţământul colegiului consilierilor eparhiali, Patriarhului îi este suficient să consulte acest colegiu în problemele eparhiei pe care el însuşi o conduce.

Can. 272 - (= 511) În eparhie, dacă circumstanţele pastorale o sugerează, se va constitui consiliul pastoral care, sub autoritatea Episcopului eparhial, va studia, va aprecia şi va propune concluzii practice privitoare la operele pastorale din aceasta.

Can. 273 - § 1. (= 512) Consiliul pastoral, care este o grupare doar consultativă, este compus din clerici, călugări sau membri ai societăţilor de viaţă comună după model călugăresc şi mai ales din laici, care sunt desemnaţi în modul determinat de Episcopul eparhial.
         § 2. Consiliul pastoral va fi constituit, pe cât posibil, în aşa fel încât credincioşii creştini ai eparhiei să fie reprezentaţi ţinând seama de diferitele feluri de persoane, de asociaţii şi de alte iniţiative.
         § 3. Împreună cu aceşti credincioşi creştini, Episcopul eparhial poate invita la consiliul pastoral, în funcţie de oportunitate, chiar şi pe alţii, fie şi din altă Biserică sui iuris.
         § 4. Pentru consiliul pastoral nu vor fi desemnaţi decât credincioşi creştini care se disting prin credinţă sigură, moravuri bune şi prudenţă.

Can. 274 - § 1. (= 513) Consiliul pastoral va fi constituit pe timp determinat, conform prescrierilor statutelor date de Episcopul eparhial.
         § 2. Când scaunul eparhial devine vacant, consiliul pastoral încetează.

Can. 275 - (cf 514 § 1) Numai Episcopul eparhial este cel care va convoca consiliul pastoral, în funcţie de necesităţile apostolatului, îl va prezida şi va publica ceea s-a tratat în acesta.

Can. 276 - § 1. (553 § 1) Protopopul este un preot pus în fruntea unui protopopiat compus din mai multe parohii, spre a împlini în acel loc, în numele Episcopului eparhial, sarcinile determinate de drept.
         § 2. Îi revine Episcopului eparhial, după ce a consultat consiliul preoţilor, întemeierea, schimbarea sau suprimarea acestor protopopiate, în funcţie de necesităţile activităţii pastorale.

Can. 277 - § 1. (cf 554) Pentru funcţia de protopop, [funcţie] care, rămânând neschimbat dreptul particular al propriei Biserici sui iuris, nu trebuie să fie unită în mod stabil cu funcţia de paroh al unei determinate parohii, Episcopul eparhial, după ce a audiat, dacă consideră oportun acest lucru, parohii şi vicarii parohiali ai protopopiatului în cauză, va numi un preot distins prin doctrină şi activitate apostolică, mai ales dintre parohi.
         § 2. Protopopul este numit pe o anumită perioadă de timp determinată de dreptul particular.
         § 3. Episcopul eparhial poate să-l înlăture din funcţie pe protopop pentru un motiv întemeiat.

Can. 278 - § 1. (= 555) Protopopul, pe lângă puterile şi facultăţile care îi sunt conferite de dreptul particular, are dreptul şi obligaţia:
         1° să promoveze şi să coordoneze activitatea pastorală comună;
         2° să vegheze astfel încât clericii să ducă o viaţă corespunzătoare stării lor şi, în plus, să-şi îndeplinească cu conştiinciozitate obligaţiile;
         3° să se îngrijească pentru ca Divina Liturghie şi laudele divine să fie celebrate după prescrierile cărţilor liturgice, pentru păstrarea cu grijă a podoabei şi strălucirii bisericilor şi a obiectelor sacre, mai ales cu ocazia celebrării Divinei Liturghii şi cu privire la păstrarea Divinei Euharistii, pentru ca registrele parohiale să fie completate şi păstrate corect, pentru ca bunurile bisericeşti să fie administrate cu toată grija şi, în sfârşit, pentru a fi îngrijită cu atenţia cuvenită casa parohială.
         § 2. În protopopiatul care îi este încredinţat, protopopul:
         1° îşi va da silinţa astfel încât clericii să frecventeze întâlnirile pe care Ierarhul locului le consideră oportune pentru a promova ştiinţele sacre şi activităţile pastorale;
         2° se va îngriji astfel încât clericii să aibă asigurate ajutoare spirituale şi să aibă ce mai mare atenţie faţă de cei care se găsesc în situaţii mai dificile sau sunt strâmtoraţi de probleme.
         § 3. Protopopul se va îngriji atunci când află că parohii şi familiile lor, dacă sunt căsătoriţi, au o boală gravă, să nu le lipsească ajutoare spirituale şi materiale şi ca celor care au decedat să le fie celebrate funerarii demne; să ia, de asemenea, măsuri pentru ca, cu ocazia îmbolnăvirii sau decesului lor, să nu se piardă sau să fie duse registre, documente sau obiecte sacre şi alte lucruri care aparţin Bisericii.
         § 4. Protopopul are obligaţia de a vizita parohiile după modul determinat de Episcopul eparhial.

Can. 279 - (cf 515 § 1) Parohia este o anumită comunitate de credincioşi creştini, constituită în mod stabil într-o eparhie, a cărei grijă pastorală este încredinţată unui paroh.

Can. 280 - § 1. (= 518) De regulă parohia va fi teritorială, care să-i cuprindă pe toţi credincioşii creştini dintr-un anumit teritoriu; dacă însă, după judecata Episcopului eparhial este mai potrivit, după ce a consultat consiliul preoţesc, vor fi înfiinţate parohii personale determinate de criterii de naţiune, de limbă, de înscriere la o altă Biserică sui iuris, sau chiar după alte raţiuni bine definite.
         § 2. (= 515 § 2) Episcopul eparhial este cel care, după consultarea consiliul preoţesc, va înfiinţa, va schimba şi va suprima parohiile.
         § 3. (= 515 § 3) Parohia legitim înfiinţată este prin dreptul însuşi persoană juridică.

Can. 281 - § 1. (cf 519) Parohul este preotul căruia, ca principal cooperator al Episcopului eparhial, îi este încredinţată, ca unui păstor propriu, grija sufletelor într-o parohie determinată, sub autoritatea aceluiaşi Episcop eparhial.
         § 2. (cf 520 § 1) O persoană juridică nu poate fi în mod valid paroh.

Can. 282 - § 1. (= 520 § 1 b) Episcopul eparhial, şi nu Administratorul eparhial, după consultarea consiliului preoţesc şi cu consimţământul Superiorului major al unui institut călugăresc sau al unei societăţi de viaţă comună după model călugăresc, poate întemeia o parohie în biserica acelui institut sau societate, rămânând neschimbat can. 480.
         § 2. Această întemeiere trebuie să fie făcută printr-o convenţie, stipulată în scris, între Episcopul eparhial şi Superiorul major al institutului călugăresc sau al societăţii de viaţă comună după model călugăresc, prin care se stabileşte cu grijă ceea ce priveşte slujirea parohială ce va fi îndeplinită, persoanele ce vor fi atribuite parohiei, treburile economice şi care sunt drepturile şi obligaţiile membrilor aceluiaşi institut sau societate în acea biserică, şi care sunt ale parohului.

Can. 283 - Episcopul eparhial nu va retrage, decât din motive grave, anumite grupuri de persoane, edificii şi locuri care sunt pe teritoriul parohiei şi nu sunt scoase prin drept, nici în totalitate şi nici în parte, de sub grija parohului.

Can. 284 - § 1. (cf 523) Dreptul de a-i numi pe parohi îi revine numai Episcopului eparhial, care îi numeşte în mod liber.
         § 2. (cf 682 § 1) Însă, pentru a încredinţa o parohie unui membru al unui institut călugăresc sau a unei societăţi de viaţă comună după model călugăresc, Superiorul major propune Episcopului eparhial pentru numire un preot corespunzător al institutului sau societăţii sale, rămânând neschimbate convenţiile stipulate cu Episcopul eparhial sau cu o altă autoritate determinată de dreptul particular al propriei Biserici sui iuris.
         § 3. (¹ 522) Parohul este stabil în funcţia sa, de aceea nu va fi numit pe timp determinat decât dacă:
         1° este vorba de un membru al unui institut călugăresc sau al unei societăţi de viaţă comună după model călugăresc;
         2° candidatul a consimţit în scris la aceasta;
         3° este vorba de un caz special, situaţie în care este necesar consimţământul colegiului consilierilor eparhiali;
         4° dreptul particular al propriei Biserici sui iuris permite aceasta.

Can. 285 - § 1. (521 § 2) Pentru ca un preot să poată fi numit paroh trebuie să aibă moravuri bune, doctrină sănătoasă, zel pentru suflete, prudenţă şi celelalte virtuţi şi înzestrări care sunt cerute de drept pentru îndeplinirea lăudabilă a slujirii pastorale.
         § 2. Dacă preotul este legat prin căsătorie, moravurile bune se cer şi soţiei şi fiilor acestora care locuiesc cu el.
         § 3. (= 524) Episcopul eparhial va atribui parohia vacantă celui pe care, luate în considerare toate circumstanţele, îl consideră potrivit, excluzând orice considerent subiectiv; pentru a face aprecierea cu privire la aptitudini, îl va audia pe protopop şi va face investigaţii potrivite, ascultând, dacă consideră potrivit, şi alţi credincioşi creştini, mai ales clerici.

Can. 286 - (= 525) Când scaunul eparhial este vacant sau împiedicat, Administratorului eparhiei sau celui care conduce în mod interimar eparhia, îi revine:
         1° să-l numească paroh pe preotul propus de Superiorul major conform normei can. 284, § 2;
         2° să numească paroh dintre ceilalţi preoţi, dacă scaunul eparhial este vacant sau împiedicat de cel puţin un an.

Can. 287 - § 1. (= 526 § 1) Parohul va avea grija parohială a unei singure parohii; din cauza lipsei de preoţi, însă, sau a altor împrejurări, se poate încredinţa aceluiaşi paroh grija mai multor parohii învecinate.
         § 2. (526 § 2) În aceeaşi parohie va fi un singur paroh; dacă însă dreptul particular al propriei Biserici sui iuris permite ca parohia să fie încredinţată mai multor preoţi, acelaşi drept particular va determina cu claritate care sunt drepturile şi obligaţiile coordonatorului, care are conducerea activităţii comune şi care, în plus, răspunde de aceasta în faţa Episcopului eparhial, şi care sunt cele ale celorlalţi preoţi.

Can. 288 - (cf 527 § 1) Parohul obţine grija sufletelor prin prevedere canonică, pe care, cu toate acestea, nu este licit să o exercite, decât după luarea în posesiune canonică a parohiei conform normei dreptului particular.

Can. 289 - § 1. (cf 528 § 1) În exercitarea sarcinii de a învăţa, parohul are obligaţia să predice cuvântul lui Dumnezeu tuturor credincioşilor creştini, astfel încât, înrădăcinaţi în credinţă, speranţă şi caritate, aceştia să crească în Hristos, iar comunitatea creştină să dea acea mărturie de caritate pe care Domnul a recomandat-o; de asemenea, instruirea catehetică să-i conducă pe credincioşii creştini la cunoaşterea deplină a misterului mântuirii, potrivit vârstei fiecăruia; pentru a face această instruire va căuta nu numai ajutorul membrilor institutelor călugăreşti sau a societăţilor de viaţă comună după model călugăresc, ci şi cooperarea laicilor.
         § 2. (cf 528 § 2) În realizarea sarcinii de a sfinţi, parohul se va îngriji ca celebrarea Divinei Liturghii să fie centrul şi culmea întregii vieţi a comunităţii creştine; de asemenea se va strădui astfel încât credincioşii creştini să se hrănească cu alimentul spiritual prin primirea frecventă şi cu devotament a sacramentelor şi prin participarea conştientă şi activă la laudele divine; parohul, de asemenea, îşi va aminti că sacramentul penitenţei favorizează cel mai mult dezvoltarea vieţii creştine; de aceea, va fi disponibil să administreze acest sacrament, chemând pentru aceasta şi alţi sacerdoţi, dacă e necesar, care să cunoască diferite limbi.
         § 3. (cf 529 § 1) În îndeplinirea sarcinii de a conduce, parohul se va îngriji în primul rând să-şi cunoască propria turmă; însă, cum este în serviciul tuturor oilor, va favoriza dezvoltarea vieţii creştine atât privinţa fiecărui credincios creştin în parte, cât şi în privinţa asociaţiile angajate mai ales în apostolat, precum şi în ce priveşte întreaga comunitate parohială; va vizita de aceea casele şi şcolile, în măsura în care o cere sarcina pastorală; se îngriji cu sârguinţă de adolescenţi şi tineri; îi va urmări cu iubire părintească pe cei săraci şi pe infirmi; în sfârşit, va avea o grijă specială pentru muncitori şi, în plus, se va strădui astfel încât credincioşii creştini să presteze ajutor în operele de apostolat.

Can. 290 - § 1. (cf 532) În toate treburile juridice ale parohiei, parohul o reprezintă prin persoana sa.
         § 2. (cf 530) Funcţiunile sacre cele mai importante, cum sunt celebrarea sacramentelor iniţierii creştine, binecuvântarea căsătoriilor, rămânând neschimbat can. 302, § 2, funeraliile bisericeşti îi revin parohului, astfel încât vicarilor parohiali nu le este permisă celebrarea decât cu permisiunea cel puţin presupusă a parohului însuşi.

Can. 291 - (cf 531) Toate ofrandele, cu excepţia acelora despre care este vorba în cann. 715-717, primite de paroh şi de toţi ceilalţi clerici ataşaţi parohiei cu ocazia împlinirii unei sarcini pastorale, trebuie să fie depuse în fondul parohial, exceptând cazul în care rezultă voinţa contrară a celui care oferă cu privire la ofrandele complet voluntare; este de competenţa Episcopului eparhial, după consultarea consiliului preoţesc, să stabilească prescrieri prin care să fie prevăzută destinaţia acestor ofrande precum şi o remunerare justă a parohului şi a tuturor celorlalţi clerici ai parohiei, conform normei can. 390.

Can. 292 - § 1. (= 533) Parohul are obligaţia să locuiască în casa parohială aproape de biserica parohială; cu toate acestea Ierarhul locului poate permite, pentru o cauză justă, să locuiască în alt loc, cu condiţia ca prin aceasta serviciul parohial să nu sufere nici o daună.
         § 2. Exceptând cazul în care se opune un motiv grav, parohului îi este permis să lipsească în fiecare an din parohie, pentru concediu, continuu sau cu întreruperi, nu mai mult de o lună; nu sunt socotite în timpul de concediu zilele în care parohul se dedică anual exerciţiilor spirituale; dacă, însă, parohul vrea să lipsească din parohie mai mult de o săptămână, are obligaţia de a-l înştiinţa despre aceasta pe propriul Ierarh al locului.
         § 3. Episcopul eparhial este cel care stabileşte norme care să asigure pe durata absenţei parohului, cum să se prevadă pentru îngrijirea parohiei, prin intermediul unui sacerdot înzestrat cu puterile şi facultăţile necesare.

Can. 293 - Parohul îşi va aminti că trebuie să ofere botezaţilor şi nebotezaţilor, catolicilor şi necatolicilor, prin convieţuirea cotidiană şi atenţia sa, exemplul unui serviciu cu adevărat sacerdotal şi pastoral şi că trebuie să dea mărturie de adevăr şi de viaţă în faţa tuturor şi, ca bun păstor, să-i caute şi pe aceia care, cu toate că sunt botezaţi în Biserica catolică, se abţin de la primirea sacramentelor sau, mai mult, au abandonat credinţa.

Can. 294 - (cf 534) Parohul va celebra frecvent Divina Liturghie pentru poporul parohiei încredinţate lui, iar în zilele prescrise de dreptul particular al propriei Biserici sui iuris este chiar obligat să celebreze.

Can. 295 - (cf 536-537) În parohie vor exista, conform normei dreptului particular al propriei Biserici sui iuris, consilii potrivite pentru tratarea treburilor pastorale şi economice.

Can. 296 - § 1. (= 535) În parohie vor exista registre parohiale, adică registrul botezaţilor, al căsătoriilor, al decedaţilor şi alte registre, conform normelor dreptului particular al propriei Biserici sui iuris sau, dacă acestea lipsesc, cu cele stabilite de Episcopul eparhial însuşi; parohul se va îngriji ca registrele parohiale, respectând aceleaşi norme, să fie completate şi păstrate cum trebuie.
         § 2. În registrul botezaţilor vor fi adnotate şi înscrierea botezatului într-o determinată Biserică sui iuris, conform normei can. 37, administrarea ungerii cu sfântul mir, precum şi tot ceea ce priveşte starea canonică a credincioşilor creştini având în vedere căsătoria, rămânând neschimbate cele prevăzute în can. 840, § 3, având în vedere adopţia şi tot astfel hirotonirea sacră sau voturile perpetue într-un institut călugăresc; aceste adnotări vor fi consemnate totdeauna în certificatul de botez.
         § 3. Certificatele eliberate, privitoare la starea canonică a credincioşilor creştini, precum şi toate documentele care pot avea importanţă juridică, vor fi semnate de parohul însuşi sau de un delegat al său şi vor avea ştampila parohială.
         § 4. În parohie va exista o arhivă, în care vor fi păstrate registrele parohiale împreună cu scrisorile Ierarhilor şi celelalte documente, care este necesar sau util să fie păstrate; toate acestea vor fi inspectate de către Episcopul eparhial sau de către delegatul său cu ocazia vizitei canonice sau cu o altă ocazie potrivită, iar parohul se va îngriji ca acestea să nu ajungă în mâini străine.
         § 5. Chiar şi registrele parohiale mai vechi vor fi păstrate conform normei dreptului particular.

Can. 297 - § 1. (cf 538 § 1) Parohul îşi încetează funcţia prin renunţarea acceptată de Episcopul eparhial, prin trecerea timpului determinat, prin îndepărtare sau prin transferare.
         § 2. La împlinirea vârstei de şaptezeci şi cinci de ani, parohul este rugat să prezinte renunţarea la funcţie Episcopului eparhial care, după luarea în considerare a tuturor circumstanţelor cu privire la persoană şi loc, va decide dacă o acceptă sau o amână; Episcopul eparhial va prevedea întreţinerea corespunzătoare şi locuinţa celui ce renunţă, fiind atent la normele dreptului particular ale propriei Biserici sui iuris.

Can. 298 - (= 539) Dacă o parohie devine vacantă sau dacă parohul este împiedicat, indiferent din ce motiv, să-şi îndeplinească serviciul pastoral în parohie, Episcopul eparhial va numi cât mai repede un sacerdot ca administrator al parohiei.

Can. 299 - § 1. (= 540) Administratorul parohiei are aceleaşi drepturi şi obligaţii ca parohul, exceptând cazul în care este stabilit altfel de către Episcopul eparhial.
         § 2. Administratorului parohiei nu îi este permis să facă ceva ce poate prejudicia drepturilor parohului sau care poate dăuna bunurilor parohiale.
         § 3. La terminarea sarcinii sale, administratorul parohiei va prezenta o dare de seamă parohului.

Can. 300 - § 1. (= 541) Când o parohie devine vacantă precum şi când parohul este total împiedicat să-şi exercite serviciul pastoral, înainte de numirea administratorului parohiei, vicarul parohial îşi asumă interimar grija parohiei, iar dacă sunt mai mulţi, cel dintre ei care este mai în vârstă hirotonirea preoţească sau, dacă vicarii lipsesc, parohul cel mai apropiat; Episcopul eparhial, însă, va determina la timp care parohie este considerată cea mai apropiată de alta.
         § 2. Cel care îşi asumă în mod interimar conducerea parohiei îl va înştiinţa imediat despre aceasta pe Episcopul eparhial.

Can. 301 - § 1. (cf 545 § 1) În cazul în care pentru îndeplinirea corespunzătoare a grijii pastorale în parohie este necesar sau oportun, parohului îi pot fi ataşaţi unul sau mai mulţi vicari parohiali, care trebuie să fie preoţi.
         § 2. Vicarul parohial poate fi constituit fie pentru întreaga parohie fie pentru o determinată parte a parohiei.
         § 3. (= 547) Vicarul parohial este numit în mod liber de către Episcopul eparhial, după audierea parohului, dacă nu judecă prudent altfel, şi, dacă este vorba de un membru al unui institut călugăresc sau al unei societăţi de viaţă comună după model călugăresc, respectând can. 284, § 2.

Can. 302 - § 1. (= 548 § 1) Drepturile şi obligaţiile vicarului parohial se deduc din dreptul comun şi cel particular, precum şi din scrisoarea Episcopului eparhial şi sunt exercitate sub autoritatea parohului; însă, dacă nu este prevăzut în mod expres altfel, şi cu excepţia obligaţiei despre care este vorba în can. 294, vicarul parohial trebuie, în virtutea funcţiei, să-l ajute pe paroh în întreg serviciul parohial şi, dacă situaţia o cere, să ţină locul parohului.
         § 2. (cf 1111 § 1) Vicarul parohial nu este înzestrat însă în virtutea funcţiei cu facultatea de a binecuvânta căsătoriile; totuşi această facultate, chiar şi generală, i-o poate conferi pe lângă Ierarhul locului şi parohul în limitele parohiei; această facultate, dacă i-a fost conferită, vicarul parohial o poate conferi şi altor sacerdoţi pentru fiecare caz în parte.
         § 3. (cf 548 § 3) Vicarul parohial, ca şi cooperator al parohului, îşi va dedica zilnic opera generoasă şi activă în serviciul pastoral; între paroh şi vicarul parohial va exista un raport fratern, caritate reciprocă şi respect, se vor ajuta reciproc cu sfaturi, sprijin şi exemplu în a lua măsuri pentru grija parohială, cu voinţă concordă şi cu angajament comun.
         § 4. (550 §§ 1.3) Vicarul parohial are obligaţia să locuiască în parohie, conform prescrierilor Episcopului eparhial sau obiceiurilor legitime; referitor la perioada de concediu, însă, vicarul parohial are acelaşi drept ca parohul.

Can. 303 - (cf 552) Vicarul parohial poate fi înlăturat de către Episcopul eparhial pentru un motiv just; însă, dacă vicarul parohial este membru al unui institut călugăresc sau al unei societăţi de viaţă comună după model călugăresc, se va respecta can. 1391, § 2.

Can. 304 - (cf 556) Rectorul unei biserici este preotul căruia i-a fost încredinţată grija vreunei biserici, care nu este nici parohială şi nici anexată casei unui institut de viaţă consacrată.

Can. 305 - § 1. (= 557) Rectorul unei biserici este numit de către Episcopul eparhial, rămânând neschimbat dreptul Superiorului major al institutului călugăresc sau al unei societăţi de viaţă comunitară după model călugăresc de a propune spre numire un preot corespunzător din institutul său sau din societate.
         § 2. Chiar dacă biserica aparţine vreunui institut de viaţă consacrată clericală, de drept pontifical sau patriarhal, este de competenţa Episcopului eparhial să numească rectorul bisericii propus de Superior.
         § 3. Dacă biserica este unită cu un seminar sau cu un alt colegiu, care sunt conduse de preoţi, rectorul seminarului sau al colegiului este totodată şi rectorul bisericii, exceptând cazul în care Episcopul eparhial a stabilit altfel.

Can. 306 - § 1. (= 558) În biserica încredinţată lui nu este licit ca rectorul bisericii să îndeplinească funcţiuni parohiale decât cu consimţământul sau, dacă este cazul, cu delegaţie din partea parohului, rămânând neschimbat can. 336, § 2.
         § 2. (cf 559) Rectorul unei biserici poate celebra în aceasta Divina Liturghie şi laudele divine, rămânând neschimbate statutele legitime de înfiinţare şi, în plus, în aşa fel încât, după judecata Ierarhului locului, acestea să nu prejudicieze în nici un fel serviciului parohial.

Can. 307 - (= 560) Ierarhul locului, dacă consideră potrivit acest lucru, poate da dispoziţie rectorului bisericii să celebreze în biserica încredinţată lui anumite funcţiuni sacre, chiar şi parohiale, precum şi ca biserica să rămână deschisă pentru unele grupuri de credincioşi creştini.

Can. 308 - (= 561) Fără permisiunea cel puţin presupusă a rectorului bisericii sau a unei autorităţi superioare, nu este licit pentru nimeni să celebreze în biserică Divina Liturghie sau laudele divine, să administreze sacramentele sau să îndeplinească alte funcţiuni sacre; această permisiune însă trebuie dată sau negată conform normei dreptului.

Can. 309 - (= 562) Rectorul bisericii, sub autoritatea Ierarhului locului şi respectând statutele legitime şi drepturile câştigate, trebuie să se îngrijească pentru ca Divina Liturghie, sacramentele şi laudele divine să fie celebrate în biserică, după prescrierile cărţilor liturgice şi ale dreptului, pentru ca îndatoririle să fie îndeplinite cu fidelitate, pentru ca bunurile bisericeşti să fie administrate cu atenţie, pentru a se lua măsuri în vederea păstrării şi înfrumuseţării obiectelor sacre şi a edificiilor sacre şi să prevadă ca nimic să nu se facă din ceea ce nu corespunde sfinţeniei locului sau respectului datorat casei lui Dumnezeu.

Can. 310 - (cf 563) Rectorul bisericii poate fi înlăturat de către Episcopul eparhial pentru un motiv just; dacă însă rectorul bisericii este membru al unui institut călugăresc sau al unei societăţi de viaţă comună după model călugăresc, se va respecta can. 1391, § 2.