Comemorarea pr. Tiberiu Marțian la Dăbâca – protopopiatul Someș

Eparhia de Cluj-Gherla

Sâmbătă 12 august 2017, la biserica «Nașterea Maicii Domnului», din Dăbâca, în protopopiatul Someș, a fost evocat modelul înaintașilor în credință. La inițiativa preotesei Cornelia Marțian și cu sprijinul pr. paroh Daniel Mureșan și a mai multor credincioși a fost realizată o frumoasă grotă cu statuia Preasfintei Fecioare Maria, la intrarea în curtea bisericii și a casei parohiale în care a slujit și a locuit pr. Tiberiu Marțian(1922-2003), prelat papal, monumentul fiind dedicat memoriei sale, ca și mărturisitor al credinței – sub regimul comunist a petrecut 10 ani în închisoare și 2 ani în domiciliu obligatoriu – și deschizător de drumuri pentru Biserica Greco-Catolică la ieșirea din ilegalitate.

imagine

În această zi de comuniune, Episcopul de Cluj-Gherla, a răspuns invitației de a celebra Sfânta Jertfă Liturgică în mijlocul credincioșilor adunați la Dăbâca. Cuvântul de învățătură al Preasfinției Sale Florentin a dezvoltat textul evanghelic al zilei (Mt 17,24-18,4), în care, la întrebarea „cine este mai mare?”, Isus răspunde punând un copil în mijlocul apostolilor. Modelul evanghelic al „celui mai mare” răstoarnă scara valorilor logicii umane și este modelul pe care Isus l-a oferit prin propria viață: „Isus este cu adevărat fiul lui Dumnezeu pentru că a rămas întru totul în ascultarea Tatălui”. A fost oferit apoi exemplul mărturisitorilor credinței, cei care au ales la rândul lor să urmeze voia Tatălui, să îndure lipsuri, chinuri, chiar moartea, dar să nu își lepede credința.

Și „între mulți mărturisitori ai credinței”, a continuat Ierarhul, „pomenim cu reverență astăzi și memoria părintelui Tiberiu”. Preasfinția Sa s-a referit apoi la „viața unui om care a trăit libertatea fiilor lui Dumnezeu”: „Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că am avut bucuria de a-l cunoaște pe părintele Tiberiu și a-i admira detașarea față de probleme, superioritatea în gândire care se ridica deasupra micilor conflicte ale oamenilor, pentru că, trăise momente mult mai intense. Pe lângă școlile pe care le avea, Academia de Teologie și Facultatea de Chimie, a avut și acea universitate – așa cum o numea Episcopul Hossu – universitatea la care a învățat ceva mult mai de preț: a-l cunoaște pe Dumnezeu și a se cunoaște pe sine însuși.”

imagine

„Momentele de liniște, de detenție, în care nu există nimic decât zgomotul torturilor și ale ușilor de fier trântite, acele momente ne ajută să ne întrebăm, nu, «cine este mai mare», ci, cine sunt eu în raport cu cel mai mare care este Dumnezeu. La această întrebare a reușit să răspundă părintele Tiberiu, oferindu-ne și un model de viață și un model al păstrării credinței atunci când era foarte greu să rămâi drept prin credința ta să nu faci compromisuri. Așa cum spuneam, oferim această Sfântă Jertfă liturgică prețioasei memorii a părintelui Tiberiu, care, la ceasul rânduit, a fost onorat de către IPS Arhiepiscop George cu titlul de «protopop onorar» și apoi, mai târziu, de către Sfântul Ioan Paul al II-lea cu titlul de «prelat papal al Sanctității Sale». Îi mulțumim lui Dumnezeu și ținem scumpă memoria mărturisitorilor Bisericii noastre, condiție a păstrării identității noastre creștine.”

Sf. Liturghie a fost urmată de un parastas de pomenire și de binecuvântarea grotei Sfintei Fecioare, în memoria părintelui Tiberiu Marțian, cu smerită rugăciune, „ca Bunul Dumnezeu să îi dăruiască harurile de care are nevoie și, din lumina în care s-a înălțat, să se roage și pentru noi, cei care mai avem de mărturisit aici pe pământ până la a dobândi adevărata libertate a fiilor lui Dumnezeu” – a spus Preasfinția Sa. La baza grotei ce străjuiește biserica greco-catolică din vechea cetate a lui Gelu – Dăbâca, stă scris: «așa cum marinarii sunt călăuziți spre port de strălucirea stelelor, la fel creștinii sunt îndrumați către cer de Maica Domnului». „Acest monument a fost ridicat în amintirea părintelui greco-catolic Marțian Tiberiu-Lazăr (1922-2003), prelat papal, vrednic slujitor în ogorul Bisericii, eminent fiu al acestui iubit și binecuvântat plai, în fața casei sale memoriale din comuna natală, devenită în prezent Casă parohială. Dăbâca, 12 august 2017.”

imagine

Ca semn de speranță și înnoire, dar și al rodului anilor de martiriu a Bisericii, patru fetițe au primit, la momentul rânduit, în timpul Sfintei Liturghii, Prima Sfântă Împărtășanie. În această zi de har, s-au unit în rugăciune credincioșii din Dăbâca, primarul localității și alți invitați oficiali, participanți din țară și străinătate, precum și numeroși preoți, diaconi, teologi, între care pr. Marius Mureșan, protopop de Someș și pr. Mircea Marțian, fiul părintelui Tiberiu și paroh al parohiei Andrei Mureșanu din Cluj-Napoca. La momentele înălțătoare, care au făcut dintr-o zi de sâmbătă și de post, o zi de sărbătoare și de bucurie spirituală, au luat parte și parohul ortodox din Dăbâca împreună cu alți trei preoți ortodocși, ei au dorit să împărtășească bucuria acestei zile dedicate credinței în unicul Dumnezeu, sub vălul protector al Preasfintei Fecioare Maria, în pragul marii sărbători a Adormirii și înălțării sale la Cer.

Un cuvânt de suflet a rostit la final pr. Mircea Marțian, fiul Părintelui Tiberiu și care în această casă, nu doar a copilărit, ci a primit și darul preoției. Pr. Mircea a vorbit despre tatăl său, mai ales despre credința tatălui său, cu accentul pe oferirea recunoștinței – a mulțumirii aduse lui Dumnezeu pentru harul înaintașilor, dar și pentru timpul prezent al Bisericii, timp al rodului, al viselor împlinite, dar și al rugăciunii și al nevoii „de a reînnoda rugăciunea noastră cu cea a înaintașilor noștri”. Invitând întreaga asistență la agapa fraternă pregătită de comunitatea parohială din Dăbâca, pr. paroh Daniel a mulțumit lui Dumnezeu și tuturor participanților, a mulțumit pentru ajutorul care i-a fost oferit, astfel încât această zi să fie cu adevărat o zi de har și de întâlnire între cer și pământ, prin puternica mijlocire a Preasfintei Fecioare Maria.

imagine

Scurtă biografie a pr. Tiberiu Marțian:

  • S-a născut în com. Dăbâca, la 6 noiembrie 1922, într-o familie cu veche tradiție preoțească (fiind a 13-a generație de preoți in familie). A absolvit Academia de Teologie Greco-Catolică din Cluj-Napoca, iar mai apoi a urmat studiile Facultății de Chimie din același oraș.
  • A fost arestat in anul 1951 pentru uneltire împotriva ordinii sociale – era student în anul 3 la Chimie și ajutase cu alimente pe un preot greco-catolic nerevenit (pr. Cutcan) – și condamnat la 10 ani de închisoare și 2 ani de domiciliu obligatoriu, pedeapsă pe care a săvârșit-o in integralitate.
  • Se căsătorește, în Bărăgan la Lățești, fiind în domiciliu obligatoriu, cu soția Cornelia, cu care avut 3 copii. După terminarea domiciliului obligatoriu își asumă diferite roluri pentru a-și întreține familia: a fost tâmplar și, mai apoi, contabil în sectorul agro-zootehnic, mai întâi într-o fermă din Bărăgan și mai apoi la IAS-urile din Turda și Copăceni. În anul 1969, sfătuit de pr. Trufașu, acceptă hirotonirea preoțească, cu condiția „de a nu-și pierde niciodată credința și de a reveni în momentul în care va fi posibil, la comuniunea cu Biserica Romei”; astfel păstorește credincioșii din Vălișoara, Urca și mai apoi Turda-Poiana, de unde se pensionează.
  • Din acest moment, încurajează și susține mai mulți preoți greco-catolici clandestini între care, pe pr. Mircea Irimieș și pe pr. Vasile Gherman. În momentul Revoluției din 1989, reînființează prima parohie greco-catolică din Arhiepiscopia Majoră, trecând cu comunitatea și cu bunurile ei la cultul greco-catolic, pentru aceasta atitudine fiind încontinuu calomniat și târât în procese. După pensionare, activează în cadrul Episcopiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla ca preot misionar, unde reușește printr-un fructuos apostolat să reînființeze șase parohii greco-catolice.
  • Datorită activității sale este recompensat cu titlul de protopop onorific de către IPS George Guțiu, de pie memorie. La propunerea PS Florentin Crihălmeanu, la puțin timp înainte de a se muta la Domnul, primește din partea Papei Ioan-Paul al II-lea cea mai prețioasă distincție din viața sa, aceea de prelat papal.
  • Se mută la Domnul, la 3 septembrie 2003, nu înainte de a vedea reînființată parohia greco-catolică din satul natal, pe care l-a iubit nespus, lăsând în urmă familia îndurerată și nenumărați credincioși care continuă să îi cinstească memoria. (date biografice furnizate de pr. Mircea Marțian)

Comentarii



Exprimaţi-vă opinia