Pelerinajul greco-catolic la Nicula pe urmele lacrimilor Maicii Sfinte

Eparhia de Cluj-Gherla

În organizarea Eparhiei de Cluj-Gherla și a protopopiatului de Gherla, în 14-15 august 2018, a continuat pelerinajul greco-catolic la Nicula cu ocazia Sărbătorii Adormirii Maicii Domnului. A fost un pelerinaj dedicat cinstirii Maicii Preacurate, a cărei icoană a lăcrimat (în 1694) la Nicula, precum și împlinirea unei datorii de a continua tradiția pelerinajelor la Nicula. Împreună cu Episcopul de Cluj-Gherla, PS Florentin Crihălmeanu, au fost pelerini la Nicula și pr. Călin Bot, Vicar general, preoții vicari și consilieri eparhiali, pr. Alexandru Hruban protopop de Gherla și alți preoți protopopi, zeci de preoți parohi împreună cu credincioșii lor. O semnificație aparte a avut prezența pr. Ieromonah Laurian Daboc superiorul provincial al Ordinului „Sf. Vasile cel Mare” (OSBM) împreună cu călugării Ordinului „Sf. Vasile cel Mare”, ordin călugăresc care a administrat Mănăstirea Nicula (1936-1948).

imagine

imagine

Programul a început în după-amiaza de marți, 14 august 2018, când Episcopul eparh, împreună cu preoți, studenți seminariști, persoane consacrate și credincioși, între care primarii loc. Gherla și Nicula, și un grup de oaspeți din Dieceza de Milano, au mers în procesiune pe jos, cu cântări dedicate Maicii Domnului, de la capela „Sfintelor Femei Mirofore” din Gherla până la biserica parohială din Nicula. După primirea pelerinilor de către pr. paroh Patriciu Sălăjan, în curtea bisericii a fost celebrată Vecernia. A urmat Paraclisul Maicii Domnului cu participarea Surorilor Congregației Maicii Domnului (CMD) și Maica Teodorina Superioară generală CMD, a pr. cancelar Cristian David, capelan CMD și a pr. Daniel Avram, consilier eparhial.

În continuare, PS Florentin a susținut un cuvânt de învățătură când ziua era deja pe sfârșite. Dar rugăciunea a continuat apoi neîntrerupt în biserică până a doua zi, astfel: tinerii din Asociația Studenților Români Uniți (ASTRU-Cluj) au făcut Calea Crucii, Grupul „Triumful Inimii Neprihănite” (TIN) s-a rugat Rozariul de lumină. La miezul nopții a fost celebrată Sfânta Liturghie (cu un cuvânt de învățătură al pr. Anton Crișan vicar eparhial) și grupul TIN a condus Adorația Euharistică. Părinții și frații Bazilieni au continuat cu oficiul Miezonopterului, apoi Surorile Baziliene au invocat prin cântări și rugăciune mijlocirea Maicii Domnului. În zori, pr. Florin Pop și Reuniunea Mariană s-au rugat Acatistul Maicii Domnului și pr. Patriciu Sălăjean a oficiat Sfințirea Apei și binecuvântarea obiectelor de cult. S-a ieșit apoi în curtea bisericii unde s-a făcut slujba Utreniei.

Momentul central al marelui praznic a fost Sfânta Liturghie Arhierească, celebrată de către Episcopul eparhial, miercuri 15 august 2018, în curtea bisericii de pe colina din Nicula. Răspunsurile liturgice au fost date de Corul greco-catolic din Gherla. Au ajutat la altar studenți ai Seminarului Teologic eparhial „Sf. Ioan Evanghelistul”, fiind prezenți în număr mare preoți, persoane consacrate, membri ai ordinelor terțiare, asociații eparhiale (Reuniunea Mariană, ASTRU ș.a.), credincioși. Au fost și oaspeți din Italia: Don Luciano, vicar al Arhiepiscopului Mario Delpini de Milano și sr. Celina, superioară a Congregației Familia Beato Angelico – școală de artă liturgică din Milano.

Cuvântul de învățătură al Preasfinției Sale Florentin a fost structurat în trei puncte: mai întâi, Ierarhul a vorbit despre semnificația Sărbătorii Adormirii Maicii Domnului, „o tradiție a Bisericii”, arătând că „Preasfânta Fecioare Maria nu putea să treacă printr-o moarte omenească”, pentru că ea este «Neprihănita Zămislire» și imnografia o numește: «Poarta Vieții», «Maica Vieții», «Poarta Mântuirii»; mai mult, „Preasfânta Fecioară Maria, în demnitatea ei de mamă, dar și colaboratoare – unii teologi o numesc chiar corăscumpărătoare alături de Hristos -, nu putea să împărtășească altă soartă decât aceea a lui Hristos. Dacă Hristos a trecut din această lume prin Înviere și Înălțare, la fel, Maica Preasfântă a trecut printr-o adormire, spre viața veșnică.”

Al doilea punct al predicii a argumentat prezența pelerinilor greco-catolici, o prezență „în spiritul continuării tradiției Bisericii Greco-Catolice a pelerinajelor la Nicula”, tradiție legată de lăcrimarea miraculoasă a icoanei Maicii Domnului, în biserica parohială din Nicula, în anul 1694. A urmat un scurt istoric, pe baza documentelor ce s-au păstrat, atât a miracolului, cât și a ceea ce i-a urmat, fiind amintită decizia împăratului Leopold de la Viena, ca „icoana să nu rămână nici la castel, nici la credincioșii din Nicula, ci să fie pusă pe dealul din apropiere, unde să se construiască o bisericuță de lemn în care toată lumea să-i poată aduce cinstire. Între anii 1700-1714 se construiește această biserică în care se așează icoana și locului i se spune «mănăstire», dar fără ca aici să existe o comunitate de călugări.”

A fost menționată apoi inscripția primului Episcop de Gherla, care a restaurat în 1853 o parte a acestei biserici, inscripție ce apare în cărțile vremii. O altă mărturie: „un călugăr bazilian, Gherontie Cotore, a venit la mănăstirea de la Nicula ca pedeapsă, după cum atestă documentele prin care a fost trimis de Episcopul Atanasie Rednic”. Mai târziu, între anii 1875-1879, „Ioan Vancea și Mihail Pavel sunt Episcopii care contribuie la edificarea bisericii de zid de la Nicula, ulterior, în 1906, sunt binecuvântate cele două turnuri, în vremea în care deja la Gherla este Episcopul Ioan Szabo. Aceasta este biserica de zid, zisă veche, cea care poate fi văzută la locul de pelerinaj. Biserica de lemn în care inițial a fost așezată icoana, în prezent nu mai există, a ars în 1974 și în locul ei a fost adusă o altă biserică de lemn, de la Țop, din apropiere.”

În concluzie, „ceea ce mai există la Nicula din vremea marilor pelerinaje este biserica veche de zid cu două turnuri. În 1906, icoana făcătoare de minuni s-a mutat din biserica de lemn în biserica de zid. Din clipa în care a existat biserica de zid pelerinii au început să fie mult mai numeroși și a fost nevoie de un edificiu pentru primirea lor. Astfel, se construiesc și clădirile anexe. A fost numit un administrator, profesorul de teologie Ivașco, dar încă nu exista o comunitate stabilă. Comunitate stabilă la Nicula, instalată oficial, cu documente, a existat din 1936, când Episcopul Iuliu Hossu dorește să încredințeze «Ordinului nostru» – Ordinului Sfântului Vasile cel Mare, aceasta Mănăstire. Primul Egumen al mănăstirii a fost Atanasie Maxim, după aceea pr. Ierom. Leon Manu pe care speram să îl vedem curând ridicat la cinstea altarelor, procesul de beatificare fiind deschis”.

imagine

Preasfinția Sa a îndemnat să fie cunoscută bine istoria, pentru că, a subliniat: „se încearcă schimbarea arhetipului: la intrare în Nicula poate fi văzut și în prezent un panou pe care scrie «Mănăstirea Nicula – sec. al XVI-lea». Dar, ce se afla aici în secolul al XVI-lea, există dovezi pentru această afirmație?” a întrebat Ierarhul, menționând: „pelerinajele la Nicula se pun pe seama unei comunități monastice care ar fi viețuit aici, în pădure, în secolul al XV-lea. Dar nu există dovezi, nu există urme, există doar o pioasă, pentru unii, tradiție. E bine să știm, că, pentru Biserica noastră, pelerinajul la Nicula l-a generat icoana făcătoare de minuni și nu alte comunități”. Și a rostit cu fermitate: „Istoria trebuie scrisă cu responsabilitate pentru că se face în fața Judecătorului suprem. Suntem datori să afirmăm doar pe baza documentelor ceea ce putem cunoaște.” Preasfinția Sa a explicat și motivul pentru care nu a putut fi recuperată legal, până în prezent, Mănăstirea Nicula: „când s-au pus bazele comunității călugărești de la Nicula, în 1936, Cardinalul de mai târziu Iuliu Hossu era atât de deschis, încât în Cartea Funciară apare: «Mănăstirea Nicula – loc de pelerinaj» și nu se menționează că este greco-catolică, ci s-a dorit să fie un loc deschis pentru toți, așa cum Împăratul Leopold scria în acel Decret: ca ‘orice credincios de orice lege, să aibă drept să meargă și să se închine sfintei icoane’. Apoi, în anul 1948, întreaga comunitate de la Nicula este înlăturată și sunt aduși călugări din alte zone.”

În partea a treia a predicii, pusă sub semnul Centenarului Unirii, Preasfinția Sa Florentin a dat citire unor mărturii rămase în Curierul Creștin din vremea marilor pelerinaje greco-catolice la Nicula, cuvinte ale Episcopului Iuliu Hossu. De asemenea, a citit un fragment despre Nicula din cartea Memoriilor, editată după caietele redactate în anul 1961, când, după 13 ani de detenție, Episcopul Hossu scria: „Adună-ne, Maică Preacurată, iarăși pe toți la picioarele tale la Nicula, să-ți privim cu mângâiere ochii milostivi care au mângâiat mulțimile fără număr care s-au perindat de-a lungul șirului anilor, alergând la tine, scumpă Mamă, cu trupuri trudite de greutățile drumului, dar cu sufletele neînfrânte, puternice în tăria credinței, primind totdeauna toate piedicile puse la cale, pe calea cea frumoasă care ducea la tine, Maică Sfântă de la Nicula. Eu merg mereu acolo, urc dealul împreună cu bunii credincioși, cu cerșetorii de la marginea drumului, cu toți cerșetorii cei mulți cerșind cele sufletești mângâieri de la Maica milelor; mă arunc cu gândul de atâtea ori, de nenumărate ori în brațele lor, care pe vremuri îmi smulgeau brațele în dreapta și stânga, cerând binecuvântarea de la mine, nevrednicul rob al Domnului, binecuvântarea Domnului pe care din a Lui încredințare o purtam; o dăruiam și o revărsam cu toată inima fericită, de la Domnul și Maica Domnului Isus.

Tot așa o fac și azi aici, de aici când scriu în grabă aceste șire, încredințând slabelor cuvinte comoara scumpă și sfântă a binecuvântării Domnului și a Maicii Preacurate să rămână prin a Domnului putere, binecuvântare vie, și atunci când mâna care o scrie nu va mai trăi în această viață, dar din mila Domnului și cu a Sa Dumnezeiască Atotputernicie va rodi în sufletele voastre, care veți mai trăi în această viață atunci, dar va rodi în sufletele copiilor și a copiilor copiilor voștri; plinește Doamne, îndurate Doamne, binecuvântă pe poporul Tău cu pace. Maică Preacurată, ocrotește și păzește-i în dragostea ta de Mamă.” Sunt cuvinte „frumoase și pătrunzătoare, la fel de actuale și astăzi, ale Înaltului nostru Arhiereu pe care în acest an îl omagiem”, a încheiat PS Florentin.

imagine

La finalul celebrării, cu ocazia Anului Centenar al Unirii – An omagial Iuliu Hossu, PS Florentin a oferit, în semn de apreciere și ca amintire, diploma Iuliu Hossu consiliului parohial din Nicula, iar pr. paroh Patriciu Sălăjan i-a conferit diploma și medalia omagială „Iuliu Hossu”. Un mărgăritar din izvorul lacrimilor Maicii Sfinte, CD-ul nou apărut cu cântece mariane „Lăcrămioare” (interpretate de preoți și copii), a fost darul Preasfinției Sale pentru preoteasa Lenuța. Au fost aduse mulțumiri speciale pentru rugăciune și implicarea în organizarea ediției din acest an a pelerinajului greco-catolic la Nicula, tuturor enoriașilor din Nicula, Grupului de tineri TIN, autorităților locale. Mulțumiri speciale au fost adresate Poliției și Jandarmeriei care au asigurat buna desfășurare a Pelerinajului.

În continuare, PS Florentin a împărțit iconițe cu icoana Maicii Sfinte de la Nicula așa cum era înainte de restaurare și pr. protoegumen Laurian Daboc a înmânat pelerinilor câte o imagine cu chipul și rugăciunea pentru beatificare a cuviosului călugăr bazilian Leon Manu. La final pr. paroh Patriciu a invitat toți pelerinii la o agapă fraternă pentru ca darul acestor luminoase zile pe urmele lacrimilor Maicii Sfinte să fie deplin.

Mai multe fotografii: aici și aici

Comentarii



Exprimaţi-vă opinia