Relicve ale Sfântului Papă Ioan Paul al II-lea venerate în Catedrala greco-catolică din Cluj

Eparhia de Cluj-Gherla

Relicve ale Sfântului Papă Ioan Paul al II-lea constând în câteva picături de sânge, au fost venerate, întreaga zi, duminică 22 octombrie 2017, de credincioși clujeni, greco-catolici și de alte confesiuni, în Catedrala greco-catolică „Schimbarea la Față” din Cluj-Napoca, cu ocazia pomenirii sale în calendarul latin.

În cadrul predicii la Sfânta Liturghie pe care a celebrat-o în această zi în catedrală, Preasfinția Sa Florentin Crihălmeanu, Episcopul eparhial de Cluj-Gherla, care a fost consacrat Episcop prin mâinile Papei Ioan Paul al II-lea, după meditarea mesajului evanghelic al zilei a vorbit despre marele Suveran Pontif, așa cum l-a cunoscut, arătând că „rugăciunea și Sfintele Sacramente, între care Sfânta Euharistie, au fost și fundamentul vieții spirituale a Sfântului pe care astăzi, cu bucurie îl pomenim, Papa Ioan Paul al II-lea”. Preasfinția Sa a citat cuvinte rostite de Papa, din care se desprind trăsături remarcabile ale personalității sale, precum „importanță primordială” pe care a avut-o rugăciunea de-a lungul întregii sale vieți. L-a numit „un om contemplativ în acțiune și activ în contemplație”, care în rugăciunea sa parcurgea întreaga lume: „rugăciunile lui durau atât de mult, o spune el însuși, «pentru că Papa trebuie să se roage pentru toți și pentru fiecare»”.

imagine

Preasfinția Sa a dat și câteva cifre: „Se spune că în vizitele sale pastorale a vizitat toate Diecezele Italiei, mai precis 259 de orașe, iar călătoriile sale apostolice misionare evanghelizatoare reprezintă de trei ori distanța de la pământ la lună, de 29 de ori circumferința pământului, totalizând 1.247.000 km, parcurgând 131 de țări în cele 104 călătorii apostolice, vizitând peste 620 de orașe. De asemenea, 11% din pontificatul său a fost petrecut în vizite pastorale, dorind să își cunoască turma, mai precis, 2 ani și 3 luni de vizite pastorale. A fost, într-adevăr, un om al lui Dumnezeu care a știut să rămână între oameni, om, deși a devenit Papă.” Pe scurt, „Sfântul Părinte, în mijlocul dificultăților a rămas un om cu spirit treaz, cu un bogat umor, gata oricând de sacrificiu, de rugăciune”.

„Pentru Biserica noastră Greco-Catolică”, a mai spus Ierarhul clujean, „în mod particular, trebuie știut că după anii ’90 Sf. Părinte a fost cel care a dat toate numirile noilor Episcopi, inclusiv pentru noul Nunțiu Apostolic la București. El a fost cel care a pus bereta celui de-al doilea Cardinal al Bisericii noastre, Alexandru Todea. El a fost cel care, înfruntând multe dificultăți, a acceptat să vină în vizită numai la București, în 1999, și să scoată din piepturile românilor acel strigăt și ideal care trebuie să rămână și al nostru: «Unitate, unitate!». De asemenea, Papa Ioan Paul al II-lea ne-a invitat pe noi, Episcopii greco-catolici, în anul 2000, să celebrăm pe Altarul Confesiunii din Bazilica San Pietro, unde de obicei numai Sfântul Părinte celebrează, în prezența Sfinției Sale, Sfânta Liturghie în limba română. Era pentru întâia oară când Sfânta Liturghie în limba română se celebrează la cea mai înaltă treaptă a Bisericii Pontificale San Pietro. De asemenea, tot în anul 2000, pentru întâia oară un Pontif Roman adresa o scrisoare apostolică Bisericii noastre, la tricentenarul Unirii cu Roma. Sunt doar câteva puncte de reper pentru care noi, românii în general și Biserica Greco-Catolică în special, îi rămânem datori în rugăciune. De aceea, vă invit să ne încredințăm cu bucurie rugăciunilor sale și mijlocirii sale la Dumnezeu, fiind siguri că așa cum a fost pe pământ aproape de Biserica sa, a rămas în continuare aproape ca mijlocitor, alături de noi.”

imagine

Memoria marelui Sfânt, Papă și om al istoriei s-a făcut, nu doar la celebrarea principală a duminicii, dar și în cadrul celorlalte două celebrări liturgice. La predica primei Sf. Liturghii a zilei, pr. Cristian Langa își amintea cum, cu 25 de ani în urmă, la o vizită pe care Papa Ioan Paul al II-lea a făcut-o în seminarul în care se afla la studii, a dorit foarte mult să spună Papei un cuvânt despre Biserica Greco-Catolică. La ieșirea din capela seminarului a reușit, pe neașteptate, să îl întâlnească pe Sfântul Părinte care venise aici să se roage, deși nu era prevăzut în programul vizitei acest moment. În acele clipe, mărturisește Pr. Cristian, „i-am luat mâna și i-am spus: sunt din Biserica Greco-Catolică din România. La care Papa zice: «bine!» și se uită și mă scrutează adânc și schițează un gest de binecuvântare, și dă să plece. Eu, ținându-l de mână îi spun: «vreau să vă rog ceva»; s-a uitat fix la mine, nedumerit, «vreau să vă cer să nu uitați în rugăciunile dvs. Biserica Greco-Catolică din România». După un alt moment de tăcere care mi s-a părut o veșnicie, s-a încruntat la mine și cu un ton mai grav decât cel anterior, a spus: «Să uit? Nu trece nici o zi, nici măcar o zi, fără ca Papa să se roage pentru Biserica Greco-Catolică din România! Să nu uiți!» Și după un alt moment de pauză în care credeam că s-a încheiat și eu eram mai mult decât satisfăcut, m-a întrebat: «Din ce Dieceză ești, de la Cluj?» Nu apucase nimeni să îi spună ceva despre mine și din mijlocul tuturor, tocmai pe mie mi-a spus: «Ești de la Cluj?» și nu de la Blaj, sau din altă parte… I-am răspuns afirmativ. Papa continuă: «Atunci, o binecuvântare pentru Arhiepiscopul Bisericii voastre, o binecuvântare pentru Dvs și o binecuvântare pentru Dieceza Dvs, Cluj», și se duce. Și, după 5 pași se întoarce și cu degetul ridicat, spune: «Să nu uiți, pentru că Papa niciodată nu uită!»”

A fost o mărturie relevantă despre atitudinea Papei Ioan Paul al II-lea față de Biserica Română Unită cu Roma Greco-Catolică. „Îmi spuneam”, a continuat pr. Cristian, „după ce Papa a murit și m-am întors în țară: dacă în timpul vieții m-a asigurat că nu uită, cu cât mai mult astăzi nu este împiedicat nici de vârstă și nici de distanță să uite de cele pe care le-a spus, că nu trece nici măcar o zi fără să se roage pentru Biserica noastră!”

Credincioșii au trecut întreaga după-amiază prin fața Relicvariului și a imaginii cu chipul Papei Ioan Paul al II-lea, fiecare cu propria intenție și cu dorința de a-l reîntâlni spiritual prin rugăciune. De asemenea, în predica din cadrul celebrării liturgice de la ora 18.00, care, duminica este dedicată mai ales tineretului, și pr. vicar Anton Crișan a vorbit credincioșilor despre luminoasa personalitate a Sfântului Papă Ioan Paul al II-lea, mărturisind la rândul său că a avut ocazia să se afle într-o capelă în care Papa era cufundat în rugăciune timp îndelungat și a fost impresionat de profunzimea rugăciunii sale.

imagine

Invitând credincioșii să venereze relicva Sfântului Papă Ioan Paul al II-lea, Preasfinția Sa Florentin a spus despre această relicvă, că „a fost «un har nesperat» primit cu ocazia vizitei făcute la Cracovia, împreună cu câțiva vicari și consilieri. Am fost primiți de Cardinalul Stanislav Dziwisz, Arhiepiscop de Cracovia și, după ce am stat de vorbă un timp, ne-a condus în capela unde se ruga și își compunea mesajele pastorale Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea și acolo ne-a oferit o frumoasă stolă, un patrafir, care avea brodat pe el chipul Sfântului Ioan Paul al II-lea. Și atunci mi-am permis să întreb și să cer: «Eminența voastră, oare nu ar fi posibil să putem duce cu noi la Cluj și o relicvă a Sfântului Ioan Paul al II-lea?» Cardinalul a stat puțin, apoi s-a înseninat și a spus: «Voi chema imediat pe secretarul meu și îi voi spune să vă aducă relicva». Ne rugăm ca Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea să rămână alături de poporul nostru, de Biserica noastră și alături de noi, cei care l-am cunoscut și am primit atâtea haruri de la el. Sfinte Ioan Paul al II-lea, roagă-te pentru noi!”

Comentarii



Exprimaţi-vă opinia