SALUTUL EMINENŢEI SALE REVERENDISIME CARDINALUL LEONARDO SANDRI,
PREFECTUL CONGREGAŢIEI PENTRU BISERICILE ORIENTALE,
BUCUREŞTI, BISERICA VICARIALĂ SFÂNTUL VASILE CEL MARE,
6 MAI 2010
Excelenţele Voastre,
Excelenţa Voastra Nunţiul Apostolic,
Dragă Preasfinţite Părinte Mihai, Episcop vicar greco-catolic de Bucureşti,
Prea iubiţi preoţi şi credincioşi,
Hristos a înviat!
Sunt deosebit de bucuros să încep călătoria mea pe pământul românesc cu acest popas de rugăciune în biserica Sfântul Vasile cel Mare a Vicariatului greco-catolic din Bucureşti.
Profit de această ocazie pentru a saluta mai întâi pe Preafericirea Sa Arhiepiscopul Major şi pe episcopii Sinodului Greco-Catolic din România, precum salut şi mă rog pentru toţi fraţii şi surorile de rit bizantin şi de rit latin din această ţară, având un gând frăţesc pentru Excelenţa Sa Monseniorul Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti şi Preşedinte a Conferinţei Episcopale din România.
De asemenea, salutul meu deosebit se îndreaptă spre Preafericitul Părinte Patriarh şi spre întreaga Biserică Ortodoxă, precum şi spre Înaltele Autorităţi ale Statului Român.
Această mică biserică exprimă legătura de credinţă cu Hristos, cu Biserica, precum şi comuniunea cu Urmaşul lui Petru, reprezentând inima spirituală a aceleiaşi apartenenţe la moştenirea spirituală a părinţilor voştri. Ştiu că în luna octombrie a anului trecut aţi sărbătorit centenarul acestei biserici şi vă pregătiţi pentru reafirmarea credinţei voastre în preajma celei de-a şaizecea aniversare a trecerii spre cele veşnice a episcopului martir Vasile Aftenie, vicar de Bucureşti. Îl pomenesc cu gratitudine în faţa Dumnezeu pentru că şi-a oferit viaţa Bisericii, şi îi aduc o înaltă cinstire, aşa cum o merită martirii Domnului.
Paştile ne amintesc biruinţa lui Hristos, care a învins moartea prin propia Sa moarte. Şi perioada persecuţiei vă permitea să fiţi în comuniune cu Isus arătând ceea ce lipsea vizibil morţii sale biruitoare. Slujirea voastră pentru Evanghelie şi pentru cultura românească trebuie să rămână, atunci, dar şi acum, bazată pe mărturia personală, cea care dă Bisericii tărie şi bucurie. De fapt, a trăi intru Hristos permite Bisericii să transforme lumea. Tot astfel, şi voi, greco-catolicii români, veţi aduce contribuţia voastră de credinţă în societatea românească, reînnoind apostolatul şi devenind comunităţi puternice, fără să căutaţi spre vechile sau noile forme de putere lumească, ci aspirând la valoarea încredinţării voastre în mâinile Domnului. Turmei celei mici îi este încredinţată bucuria cea veşnică a Împărăţiei lui Dumnezeu.
În cele două biserici şi în cele două capele pe care le aveţi la Bucureşti, precum şi în cele trei biserici unde sunteţi primiţi pentru celebrările voastre de fraţii de rit latin, vă încurajez să aprofundaţi fără rezerve tezaurul credinţei şi al tradiţiei pe care provine din istoria şi misiunea voastră de Biserică răsăriteană. Atenţi la harurile prezentului, veţi creşte în conştientizarea identităţii voastre răsăritene între celelalte confesiuni creştine, iar slujirea voastră întru caritate vă va permite să faceţi cât mai cunoscută bunătatea Domnului.
Vă mulţumesc pentru frăţeasca şi cordiala primire, dar mai ales pentru rugăciunile voastre. Fie ca restaurarea acestei biserici, aflată în şantier, să fie simbolul de speranţă al renaşterii întregii Biserici unite cu Roma. În calitate de colaborator al Sfântului Părinte Benedict al XVI-lea şi de Prefect al Congregaţiei pentru Bisericile Orientale, vă asigur de solidaritatea părintească a Sfântul Părinte şi sunt foarte onorat să vă transmit mângâierea Binecuvântării Sale Apostolice.
Hristos a înviat!