Mesajul PF Lucian pentru Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creştinilor

pf-lucian-binec

Cu credinţă în Dumnezeu, Cel în Treime adorat şi preamărit, cu încredere în lucrarea bună şi din iubire a tuturor creştinilor, celebrăm, iată, şi în acest an Săptămâna de rugăciune pentru unitatea tuturor creştinilor.

Am înţeles că cei ce coordonează celebrarea Săptămânii de rugăciune pentru unitate au avut în vedere experienţa Bisericii din Peninsula Coreea, unde o naţiune trăieşte dezbinată, iar Biserica de acolo lucrează pentru reconcilierea dintre nord şi sud. Pentru aceasta s-a ales tema din capitolul 37, din cartea profetul Iezechiel. Însă, această temă, inspirat aleasă, nu are în vedere numai realitatea dureroasă a poporului coreean, cât mai ales realitatea dureroasă a Poporului lui Dumnezeu care trăieşte dezbinat în atâtea fracţiuni creştine, fracţiuni care se constituie în ne-mărturie pentru creştinătatea zilelor noastre.

Profetul Iezechiel, dimpreună cu regele şi cu o bună parte din poporul său, au fost duşi în robia babiloniană. Un popor sfâşiat în unitatea sa, un popor a cărui credinţă în Unicul şi Adevăratul Dumnezeu era pusă în pericol. Profetul vede realitatea aceasta ca pe un câmp plin cu oase; oase, rămăşiţe ale morţilor. Nu mai era viaţă, totul era sinistru. El este pus în situaţia de a vedea şi simţi prezenţa atotputerniciei lui Dumnezeu în faţa „unui câmp plin de oase omeneşti” (v 1), oase despre care numai Dumnezeu ştie dacă ele vom mai învia (v 3 şi 4). Domnul cere profetului să anunţe că atotputernicia Lui va face să intre în oase spirit de viaţă şi acestea să învieze (v 5). Aşa s-a împlinit: „a intrat în ele spiritul şi au înviat şi mulţime multă foarte de oameni s-au ridicat pe picioarele lor” (v 10). Acesta este semnul că viaţa este mai tare decât moartea, iubirea mai tare decât ura, unitatea mai presus decât dezbinarea şi Dumnezeu mai puternic decât orice forţă şi acţiune a răului. El, Atotputernicul i-a apropiat pe unii de alţii aşa încât toţi împreună erau în mâna Lui ca un singur toiag (cf v 17).

Tot aşa se prezintă, iubiţi fraţi şi surori, creştinismul fărâmiţat datorită orgoliilor şi neputinţelor firii umane: ca un câmp de oase fără viaţă, risipite peste tot. Suntem conştienţi că unitatea deplină dintre toţi creştinii va fi rodul lucrării Desăvârşitei Treimi. Însă această lucrare atotputernică cere colaborarea tuturor Bisericilor şi comunităţilor creştine. Această acţiune a Bisericilor trebuie să fie însoţită de eforturi concrete, atât comunitare cât şi individuale. Este necesară pocăinţa sinceră, adică recunoaşterea din partea fiecărei Biserici a aportului adus la ne-unitate, precum şi rugăciunea sinceră a fiecărui creştin pentru a se repara orice greşală împotriva unităţii; este necesară iertarea frăţească, iertare din iertarea Domnului cel iubitor şi milostiv, pentru ca apoi, dorita îmbrăţişare, după decenii sau secole multe de separare să se celebreze în jurul aceleiaşi mese a împărtăşirii Euharistice şi a Cuvântului viu al lui Dumnezeu.

Să celebrăm, fraţilor, cu credinţă puternică Săptămâna de rugăciune pentru unitate, aşa încât speranţa noastră a tuturor să fie întărită că acea „Sărbătoare a sărbătorilor” unităţii tuturor celor ce-L mărturisesc pe Isus Cristos, Unic Domn şi Mântuitor, să nu fie departe.

Să rugăm Treimea în Unime ca să ne facă părtaşi, dincolo de nevredniciile şi păcatele noastre, de bucuria sincerei îmbrăţişări frăţeşti şi a deplinei comuniuni.

† LUCIAN
Mitropolit de Alba Iulia şi Făgăraş – Blaj
Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică

Comentarii



2 opinii la “Mesajul PF Lucian pentru Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creştinilor”

  1. Pr. Stroia Sorin Dan la 17 ianuarie 2009 5:40 pm

    Numai Dumnezeu ştie daca ele vor mai invia. Se va aminti in biserica la predica despre acest mesaj de unitate a crestinilor. Este foarte profund si folositor cred in acelasi timp.
    Laudat fie Isus!

  2. Budau P. Gheorghe la 17 ianuarie 2009 7:46 pm

    Nimic nu ne poate desparti de iubirea lui Cristos,pentu ca Dumnezeu Tatal nostru a facut toate lucrulile prin el. Unitatea trebuie privita ca vointa, ca dar, ca o noua creatie si speranta a oamenilor poate, in sfasit „sa fie una”. Ne rugam si actionam pentu reconciliere, pace, egalitate, ocrotirea minunatiilor cratiei, incetarea prejudecatilor si discriminarilor, compasiunea suferinzilor, speranta, fericire si unitate. Uniti in jurul aceleiasi mese sa participam impreuna la Sfanta Impartasanie. ”In iubirea ta cereasca noi ca frati sa ne simtim, harul tau sa ne uneasca si in pace sa traim”.

Exprimaţi-vă opinia