Pastorala pentru Anul Credinţei a PS Florentin

«CREDINŢA NOASTRĂ ESTE VIAŢA NOASTRĂ»
(Card. Iuliu Hossu)

SCRISOAREA PASTORALĂ
a PS Florentin CRIHĂLMEANU,
Episcopul Eparhiei greco-catolice de Cluj-Gherla,
cu ocazia deschiderii Anului Credinţei

Florentin, prin harul şi mila Bunului Dumnezeu, Episcop de Cluj-Gherla, onoratului cler împreună slujitor, cuvioaselor persoane consacrate şi iubiţilor credincioşi greco-catolici împreună rugători,

«Mulţumim lui Dumnezeu totdeauna pentru voi toţi şi vă pomenim în rugăciunile noastre, aducându-ne aminte neîncetat, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, de lucrul credinţei voastre şi de osteneala iubirii şi de stăruinţa nădejdii voastre în Domnul nostru Isus Hristos» (1Tes 1,2-3).

imagineIubiţi fraţi şi surori în credinţă,

Lucrarea credinţei noastre este cea mai importantă lucrare a fiecărui suflet botezat creştin, este lupta pentru a păstra valorile credinţei noastre, aici, pe pământ, spre a putea dobândi, mai apoi, viaţa veşnică. «Luptă-te lupta cea bună a credinţei, scrie Sf. Apostol Pavel lui Timotei, cucereşte viaţa veşnică la care ai fost chemat şi pentru care ai dat bună mărturie» (1Tim 6,12).

A păzi tezaurul credinţei (cf. 1Tim 6,20; 2Tim 1,14), este imperativul primordial şi fundamental al vieţii fiecărui creştin.

Înţelegând aceasta, iluştrii noştri arhierei în tronul Eparhiei de Cluj-Gherla au ţinut cu fermitate credinţa primită prin Botez şi întărită prin sfintele Taine, chiar cu preţul propriei vieţi. Întâiul purpurat al neamului românesc, episcopul mărturisitor Iuliu Hossu, răspundea ferm celor care îl ispiteau să renunţe la unirea cu Biserica Romei cu preţul eliberării imediate din închisoare: «Nu pot, credinţa noastră este viaţa noastră!». Urmându-i exemplul, Arhiepiscopul George Guţiu, arhipăstorul nostru de vrednică amintire, răspundea cu demnitate judecătorilor atei ce-l condamnaseră la muncă silnică pe viaţă, oferind o frumoasă mărturie publică de credinţă: «Cred într-Una, Sfântă, Catolică şi Apostolică Biserică», articolul Simbolului credinţei care a constituit moto-ul său de viaţă.

Sunt mărturii de credinţă memorabile şi puternice, adevărate lespezi de piatră, coloane de neclintit, sigilate cu sângele martirilor şi mărturisitorilor, pe care astăzi se zideşte edificiul Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică.

Tema noului an pastoral proclamat de către Sfântul Părinte Papa Benedict al XVI-lea, prin Scrisoarea Apostolică «Porta fidei», este CREDINŢA (cf. PF 4).

Anul dedicat Credinţei s-a deschis solemn la 11 octombrie 2012, cu ocazia împlinirii a cincizeci de ani de la deschiderea lucrărilor Conciliului Vatican II şi a douăzeci de ani de la publicarea Catehismului Bisericii Catolice, urmând ca încheierea solemnă să se celebreze la 24 noiembrie 2013, (cf. PF 4).

Cu acest prilej, Pontiful roman îi invită pe confraţii Episcopi din toată lumea să se alăture Succesorului Petru, în acest timp de har pe care Domnul ni-l oferă pentru a reaminti tuturor darul preţios al credinţei (cf. PF 8).

Având în vedere aceste recomandări ale Păstorului Suprem al Bisericii Catolice şi faptul că în Eparhia de Cluj-Gherla fusese deja stabilită pentru anul pastoral următor tema «Familia, leagăn al credinţei», după ce ne-am consultat cu cei în drept, am decis ca tema acestui an pastoral să fie: «Anul credinţei, familia leagăn al credinţei». Anul pastoral s-a deschis solemn în Catedrala «Schimbarea la faţă», la 11 octombrie, în sintonie cu data aleasă de către Pontiful Suprem.

Acest An al Credinţei trebuie să fie un timp de intensificare a reflecţiei despre adevărurile de credinţă, pentru ca toţi credincioşii să devină mai conştienţi de chemarea lor şi să-şi reînnoiască propria mărturie de credinţă în Domnul Isus Hristos Înviat, în bisericile din întreaga lume, în case şi în familii, pentru ca fiecare creştin să simtă puternica exigenţă de a cunoaşte mai bine şi de a transmite generaţiilor viitoare credinţa străveche (cf. PF 8).

Acesta este scopul prezentei Scrisori pastorale care, în prima parte, abordează succint tema credinţei, apoi expune sintetic cele două documente magisteriale esenţiale pentru cunoaşterea adevărurilor de credinţă: Documentele Conciliului Vatican II şi Catehismul Bisericii Catolice, iar în ultima parte aminteşte câteva iniţiative pastorale concrete, propuse a se desfăşura în acest An dedicat Credinţei în cadrul Bisericii Universale, al Eparhiei de Cluj-Gherla şi al parohiilor noastre.

1. Despre Credinţă şi caracteristicile ei (A CREDE – Memoria Dei)

«Fără credinţă, nu este cu putinţă să fim plăcuţi lui Dumnezeu» (Evr 11,6)

«Oare omul mai are nevoie astăzi de Dumnezeu, sau poate merge înainte destul de bine şi fără El?», întreba retoric Pontiful roman. Dacă totul ar merge bine şi fără Dumnezeu, decizia de a crede şi ascultarea credinţei nu şi-ar mai avea rostul. Observăm însă că omul, dacă uită de Dumnezeu, pierde tot mai mult sensul vieţii, întrucât în el există o sete de infinit, de veşnicie, pe care de unul singur nu o poate satisface (cf. Papa Benedict al XVI-lea, Omilie, Erfurt, 23.09.2011). Omul a fost creat pentru relaţia cu Dumnezeu şi are nevoie de El, după cum afirmă Sf. Augustin: «Ne-ai creat pentru Tine (Doamne) şi neliniştită este inima noastră până ce nu-şi află odihna în Tine». De aceea, credinţa nu este un act opţional, neesenţial, ci, dimpotrivă, este necesar persoanei umane chiar mai mult decât hrana şi aerul pe care îl respiră (cf. Anul Credinţei, R. Fisichella, ş.a.).

Omul este singura creatură «capabilă de Dumnezeu». Aceasta nu pentru că ar putea ajunge singur să-l cunoască, ci mult mai profund, pentru că aspiraţia spre Dumnezeu este înscrisă în inima omului, deoarece el este creat de Dumnezeu şi pentru Dumnezeu şi de aceea, numai în Dumnezeu va găsi omul adevărul şi fericirea pe care nu încetează să le caute (cf. CBC 27).

Acel Dumnezeu pe care omul îl doreşte, dar la care nu poate ajunge doar prin propriile forţe, a dorit să se descopere, El Însuşi omului (cf. DV 2). În Fiul Său Isus Hristos, Dumnezeu a dorit să-şi arate chipul Său şi să locuiască între noi oamenii, pentru ca să-L putem vedea, asculta şi cunoaşte.

Revelaţia divină se transmite oamenilor prin Sfânta Scriptură şi prin Sfânta Tradiţie, care sunt interpretate autentic prin Magisteriului Bisericii (cf. DV 10). Dumnezeu se revelează pentru că El, în iubirea şi înţelepciunea Sa, doreşte să comunice propria iubire, să se dăruiască, să se împărtăşească acelei creaturi care îl poate recunoaşte, adică omului. Aşadar, putem afirma că revelaţia lui Dumnezeu este, de fapt, şi o chemare adresată omului, iar răspunsul adecvat la această chemare este CREDINŢA.

«Credinţa este în primul rând o adeziune personală a omului faţă de Dumnezeu; ea este în acelaşi timp, şi în mod inseparabil, asentimentul liber faţă de tot adevărul pe care l-a revelat Dumnezeu» (cf. CBC 150). Credinţa creştină este înainte de toate o întâlnire personală cu Dumnezeul cel viu, căci El este adevărul suprem al credinţei noastre. De fapt, credinţa are la bază afirmaţia: «eu cred în Dumnezeu». Este afirmaţia cea mai simplă ce cuprinde însă realitatea cea mai profundă despre om şi scopul vieţii sale pământeşti (cf. J. Ratzinger, 1993). Este vrednic şi drept să ai încredere deplină în Dumnezeu şi să crezi în totalitate adevărurile pe care El le transmite (cf. CBC 150). Această atitudine de încredere se numeşte «ascultarea credinţei» şi ea înseamnă supunerea minţii şi a voinţei, în mod liber, cuvântului ascultat, pentru că este garantat de către Dumnezeu.

«Credinţa este chezăşia bunurilor nădăjduite, dovada celor care nu se văd» (cf. Evr 11,1), scrie Epistola către Evrei, oferind o serie de exemple din cărţile Vechiului Testament. Între acestea se află exemplul vieţii de ascultare în credinţă a patriarhului Avraam. Prin credinţă, Avraam când a fost chemat de Domnul, a ascultat şi a plecat spre locul pe care urma să-l primească moştenire neştiind încotro se îndreaptă. Prin credinţă, Avraam, când a fost încercat de Domnul, s-a arătat gata să-l aducă jertfă pe Isaac, (cf. Gn 12,1-4; 22,1-12; Evr 11,8; 11,17). De aceea, credinţa i-a fost socotită ca dreptate, iar Avraam a devenit «părintele tuturor celor ce aveau să creadă» (cf. Rom 4,11).

Pentru creştin, a crede în Dumnezeu înseamnă deopotrivă a crede în Acela pe care Tatăl l-a trimis, «Fiul lui preaiubit» în care îşi află bucuria şi pe care trebuie să-L ascultăm. Fiul este Cel care L-a văzut pe Tatăl (cf. Io 6,46) şi de aceea El este singurul care Îl cunoaşte şi Îl poate face cunoscut (cf. CBC 151).

Creştinul nu poate să creadă în Isus Hristos fără a primi lumina Spiritului Sfânt, căci «nimeni nu poate spune: „Isus este Domn”, decât sub acţiunea Spiritului Sfânt» (1Cor 12,3).

Ca urmare, Biserica creştină mărturiseşte încă de la începuturi credinţa într-un singur Dumnezeu, Tatăl şi Fiul şi Spiritul Sfânt (cf. CBC 152).

Credinţa este un dar al lui Dumnezeu, o virtute supranaturală revărsată de la El. A crede este însă un act uman personal, conştient şi liber, ce corespunde demnităţii persoanei umane, dar totodată, este şi un act eclezial, comunitar. Biserica este cea care precede, hrăneşte şi susţine credinţa, căci «nimeni nu poate avea pe Dumnezeu drept Tată, dacă nu are Biserica drept mamă», spune Sf. Ciprian. Credinţa este necesară pentru mântuirea sufletului, după cum spune Mântuitorul: «Cel care va crede şi va fi botezat se va mântui; cel care nu va crede va fi osândit» (cf. Mc 16,16). Credinţa este şi o pregustare a bucuriei care ne va face fericiţi în viaţa viitoare (cf. CBC 180-184).

De aceea, privind spre mărturisitorii credinţei creştine de-a lungul veacurilor şi, în particular, la cei ai Bisericii noastre din veacul trecut, «să lepădăm tot ce ne îngreunează şi păcatul ce ne împresoară şi să alergăm cu stăruinţă în lupta ce ne stă înainte, cu ochii aţintiţi asupra lui Isus, începătorul şi desăvârşitorul credinţei» (Evr 12,1-2).

2. Două izvoare ale credinţei creştine catolice (A ASCULTA – Identitate creştină catolică)

«Anul Credinţei va oferi un prilej favorabil pentru aprofundarea documentelor Conciliului Vatican II şi studierea Catehismului Bisericii Catolice» (Nota C.D.C.)

În Scrisoarea apostolică «Porta fidei» Papa Benedict al XVI-lea exprimă dorinţa ca acest An dedicat credinţei «să trezească în fiecare credincios aspiraţia de a mărturisi credinţa în plinătate şi cu reînnoită convingere, cu încredere şi speranţă» (cf. PF 9).

Există o unitate profundă între actul credinţei şi adevărurile cărora le dăm asentimentul nostru, căci «cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire», scrie Sf. Apostol Pavel, (cf. Rom 10,10). Inima, explică Pontiful roman, indică faptul că primul act prin care se ajunge la credinţă este darul lui Dumnezeu şi acţiunea harului, care transformă persoana în interiorul ei, pe când mărturia spre mântuire arată că credinţa implică o dovadă practică şi o angajare publică. Ca atare, mărturisirea credinţei este un act personal şi, în acelaşi timp, şi comunitar (cf. PF 10).

Cunoaşterea adevărurilor de credinţă este necesară pentru a putea adera pe deplin cu inteligenţa şi voinţa la învăţătura propusă de Biserică (cf. PF 10). De aceea, citind «semnele timpului», Papa Benedict a dorit să pună începutul Anului Credinţei sub semnul aniversării a două evenimente marcante ale Bisericii contemporane: a cincizecia aniversare a deschiderii lucrărilor Conciliului Vatican II, de către Fericitul Ioan al XXIII-lea (la 11 octombrie 1962), şi a douăzecea aniversare a promulgării Catehismului Bisericii Catolice, în timpul pontificatului Fericitului Ioan Paul al II-lea (la 11 octombrie 1992).

Documentele Conciliului Vatican II şi Catehismul Bisericii Catolice constituie două izvoare magisteriale preţioase şi necesare pentru cunoaşterea sistematică a adevărurilor de credinţă.

Conciliul Vatican II, după cuvintele Papei Ioan al XXIII-lea, îşi propunea să transmită curată şi integră doctrina credinţei, angajându-se ca această doctrină să fie prezentată astfel încât să corespundă exigenţelor timpului. «Hristos este lumina neamurilor; de aceea, Conciliul întrunit în Spiritul Sfânt, doreşte ca, vestind evanghelia la toată făptura, să lumineze pe toţi oamenii cu lumina lui Hristos, care străluceşte pe chipul Bisericii» (cf. LG 4). Pornind de la lumina lui Hristos care purifică, luminează şi sfinţeşte în celebrarea Sfintei Liturghii, (cf. Constituţia Sacrosantum Concilium), precum şi prin Cuvântul Său divin, (cf. Constituţia dogmatică Dei Verbum), Conciliul a voit să aprofundeze natura intimă a Bisericii (cf. Constituţia dogmatică Lumen gentium), şi raportul ei cu lumea contemporană (cf. Constituţia pastorală Gaudium et spes). În jurul acestor patru constituţii se grupează trei declaraţii şi nouă decrete, ce abordează marile teme de actualitate ale timpului.

Catehismul Bisericii catolice constituie «unul dintre roadele cele mai importante ale Conciliului Vatican II» (cf. PF 11). Sinodul episcopilor din 1985, (convocat la aniversarea a douăzeci de ani de la Conciliul Vatican II), a sugerat pregătirea acestui Catehism pentru a oferi poporului lui Dumnezeu un compendiu al întregii doctrine catolice şi un text de referinţă sigură pentru catehismele locale.

Catehismul este structurat în patru părţi pe care tradiţia Bisericii le-a elaborat în decursul secolelor: mărturisirea credinţei, celebrarea credinţei, viaţa în Hristos şi rugăciunea creştină. Catehumenul trebuie mai întâi să creadă ceea ce crede Biserica (mărturisirea credinţei – Crezul), apoi primeşte în Liturgie harul de a deveni un fiu al lui Dumnezeu (celebrarea Sacramentelor), astfel trăieşte o viaţă nouă conformă Evangheliei (trăirea poruncilor), şi poate oricând să-şi înalţe rugăciunea către Dumnezeu, numindu-L Tată (rugăciunea Tatăl nostru).

Structura Catehismului Bisericii Catolice determină structurile de bază ale pregătirii catehetice a creştinilor catolici: învăţătura de credinţă, celebrarea sacramentelor, convertirea vieţii şi rugăciunea personală. Astfel, o credinţă matură este mai întâi mărturisită, apoi celebrată, trăită şi însoţită de rugăciune (cf. Anul credinţei, R. Fisichella, ş.a.).

Catehismul Bisericii Catolice prezintă Simbolul credinţei (Crezul), ca element fundamental al transmiterii credinţei, ce atestă că istoria mântuirii este un plan divin unic. Dumnezeu Tatăl creator se revelează prin întruparea Fiului în istoria umanităţii şi prin Spiritul Sfânt conduce Biserica pentru ca membrii ei să poată dobândi viaţa veşnică.

Crezul constituie sinteza credinţei noastre şi implicit a identităţii noastre creştine. De aceea, «în primele secole, creştinii trebuiau să înveţe pe de rost Crezul. Aceasta le folosea ca rugăciune zilnică pentru a nu uita angajamentul asumat la Botez» (cf. PF 9). În concepţia sa de fond, afirmă Pontiful roman, Crezul este compus din trei părţi principale şi constituie o dezvoltare a formulei baptismale pe care însuşi Domnul Înviat a încredinţat-o apostolilor săi: «mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Spiritului Sfânt» (Mt 28,19). Aşadar, cele douăsprezece articole ale Crezului apostolic derivă, înainte de toate, din cele trei întrebări deosebite: Crezi în Dumnezeu Tatăl? Crezi în Fiul? Crezi în Spiritul Sfânt? Proclamarea solemnă a Crezului în cadrul ritualului Botezului şi al Sfintei Liturghii, arată cum încă de la începuturile Bisericii, conştiinţa identităţii creştine era menţinută prin repetarea şi includerea adevărurilor de credinţă în rugăciunea liturgică.

Credinţa noastră are o dimensiune «catolică», adică universală, ce introduce într-o comunitate a tuturor creştinilor răspândiţi pe pământ (ectenia liturgică: «… pentru toate oraşele şi satele şi pentru cei ce cu credinţă vieţuiesc într-însele…»). Chiar mai mult, ea ne introduce într-o comuniune cu creştinii din toate timpurile (ectenia liturgică: «Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata…cu toţi sfinţii pomenind-o,…»).

3. Iniţiative pastorale pentru Anul Credinţei (A MĂRTURISI – Misiunea creştină)

«Credinţa fără fapte moartă este; arată-mi credinţa ta fără fapte iar eu îţi voi arăta din faptele mele credinţa mea» (cf. Iac 2,17)

Anul Credinţei va constitui şi un prilej potrivit pentru a intensifica mărturia carităţii. Graţie credinţei, putem recunoaşte în cei care cer iubirea noastră chipul Domnului Înviat, care ne spune şi astăzi: «Tot ceea ce aţi făcut unuia dintre aceşti fraţi ai Mei mai mici, mie mi-aţi făcut» (cf. PF 14).

Sf. Părinte Benedict al XVI-lea ne invită pe fiecare dintre noi să nu devenim «leneşi în credinţă», pentru că, însoţind drumul întregii noastre vieţi, credinţa noastră este cea care ne permite să înţelegem minunile pe care Dumnezeu le săvârşeşte cu noi. Aceasta ne ajută să înţelegem semnele timpurilor în prezentul istoriei şi ne invită să devenim, la rândul nostru, semne vii ale prezenţei Celui înviat în lume.

Ca urmare scrie Pontiful roman, lumea de astăzi are nevoie în special de mărturia credibilă a celor care, luminaţi la minte şi la inimă de Cuvântul Domnului, sunt capabili, la rândul lor, să deschidă inimile şi minţile altora la dorinţa de a-L cunoaşte pe Dumnezeu şi de a dobândi viaţa adevărată, viaţa fără de sfârşit (cf. PF 15). Domnul nostru Isus Hristos ne atrage la Sine şi astăzi, încredinţându-ne vestirea Evangheliei cu un nou mandat, o nouă angajare eclezială, mai puternică în favoarea unei noi evanghelizări, pentru a redescoperi bucuria în credinţă şi a regăsi entuziasmul în comunicarea credinţei (cf. PF 7).

Iubiţi credincioşi,

Familia rămâne şi astăzi una dintre primele instituţii de transmitere a credinţei creştine, «adevărat leagăn al credinţei», cu un rol esenţial în noua evanghelizare.

Pentru Biserică, familia are misiunea de a educa şi a transmite credinţa creştină încă de la începutul vieţii umane. Astfel, se naşte o legătură profundă între Biserică şi «biserica-familie» (cf. LG 11), pe de-o parte prin ajutorul pe care Biserica doreşte să-l ofere familiei şi, pe de-altă parte, prin sprijinul şi mărturia pe care Biserica le aşteaptă din partea familiei, ca «sanctuar casnic al Bisericii», (cf. AA 11; Noua evanghelizare pentru transmiterea credinţei creştine, 2012).

Sunt doar câteva idei, menite să ne trezească interesul pentru susţinerea prin rugăciune, dar şi prin acţiuni pastorale concrete, a rolului familiilor creştine ca primii educatori la viaţa de credinţă, în particular în acest An al Credinţei.

Luând în considerare importanţa şi urgenţa noii evanghelizări în întreaga Biserică, Pontiful roman a convocat Adunarea generală a Sinodului Episcopilor, în luna octombrie a acestui an, cu tema «Noua evanghelizare pentru transmiterea credinţei creştine» (la care participă şi episcopi catolici din Biserica noastră). De asemenea, din mandatul Sf. Părinte, Congregaţia pentru Doctrina Credinţei a redactat documentul «Notă cu indicaţii pastorale pentru Anul Credinţei», (Nota CDC), prin care se transmit câteva propuneri către păstorii şi credincioşii din întreaga lume, pentru a favoriza întâlnirea cu Hristos Domnul, prin martori autentici ai credinţei, prin aprofundarea adevărurilor credinţei, într-un cuvânt pentru a trăi cât mai bine acest timp de har. Aceste indicaţii sunt adresate diferitelor niveluri ale Bisericii catolice (la nivelul Bisericii Universale, la nivelul Conferinţelor episcopale, la nivelul eparhiilor/diecezelor şi la nivelul parohiilor, comunităţilor, asociaţiilor sau mişcărilor ecleziale).

Conform unui decret publicat la 5 octombrie 2012 din partea Penitenţeriei Apostolice, Papa Benedict al XVI-lea va acorda indulgenţă plenară celor care:

  • vor participa la cel puţin trei momente de predici în timpul Sfintelor Misiuni sau la cel puţin trei lecţii despre documentele Conciliului Vatican II sau Catehismul Bisericii Catolice, în orice biserică sau loc corespunzător,
  • vor vizita în pelerinaje organizate una dintre Bazilicile Papale, o catacombă creştină, o catedrală sau un loc sacru desemnat de către Episcopul locului pentru Anul Credinţei, participând acolo la o celebrare liturgică ori rămânând un timp în reculegere, încheind cu rugăciunea Tatăl nostru, Mărturisirea de Credinţă în orice formă legitimă, invocaţii către Preasfânta Fecioară Maria sau Sfinţii Apostoli,
  • vor participa la o celebrare a Sfintei Liturghii solemne şi vor recita Mărturisirea de Credinţă, în zilele desemnate în mod special de către Episcopul locului pentru Anul Credinţei,
  • vor vizita cu evlavie într-o zi aleasă liber, biserica unde se află baptisteriul în care au primit sacramentul Botezului şi vor reînnoi cu devoţiune făgăduinţele făcute la Botez (cf. Decret al Penitenţieriei Apostolice, din 5 octombrie 2012).

Iubiţi credincioşi,

Ca purtători ai numelui lui Hristos prin Botez, să ne deschidem sufletele pentru a primi cu bucurie adevărurile credinţei noastre în acest An dedicat Credinţei. Acestea reprezintă tot atâtea principii care orientează drumul vieţii noastre în familie şi societate. Viaţa trăită conform principiilor creştine dobândeşte un sens, o direcţie, o orientare şi anume, se îndreaptă spre viaţa veşnică, spre comuniunea deplină cu Dumnezeu. Aşadar, primind învăţătura creştină, reînnoim prezenţa divină în sufletele noastre şi ne aprofundăm identitatea creştină, mărturisind-o prin cuvânt, dar şi prin viaţa noastră, în cadrul misiunii noastre în familie şi societate.

Rămâne actual şi profund în sensuri cuvântul inspirat al primului cardinal al neamului românesc, Iuliu Hossu: «Credinţa noastră este viaţa noastră».

Ce înseamnă astăzi aceste cuvinte? Faptul că credinţa noastră creştină trebuie să devină viaţă prin comportamentul nostru creştin. Credinţa creştină trăită autentic, sincer şi curajos devine mereu izvor de viaţă şi de reînnoire spirituală. O viaţă trăită la lumina credinţei creştine conduce dincolo de moarte spre Izvorul de viaţă dătător, spre Cel care a spus: «Eu sunt Învierea şi Viaţa, cel ce crede în Mine chiar dacă va muri, va trăi» (Io 11,25).

Anul Credinţei constituie şi o ocazie potrivită pentru a ne face un profund examen de conştiinţă şi a ne întreba: oare credinţa noastră este izvorul şi fundamentul vieţii noastre? Oare viaţa noastră, comportamentul vieţii noastre reflectă credinţa noastră? Avem cu adevărat o viaţă de credinţă, un crez de viaţă?

Iubiţi credincioşi,

În fiecare an luna octombrie se leagă de câteva evenimente importante ale Bisericii noastre: la 7 octombrie 1698 la Alba Iulia, urmare a Sinodului convocat de către Episcopul Atanasie era semnat actul de confirmare a unirii în credinţă cu Biserica Romei, la 7 octombrie 1754 se deschideau porţile şcolilor Blajului, «fântânile darurilor», (adevărate izvoare de spiritualitate şi cultură pentru întărirea credinţei românilor transilvăneni, care au constituit leagănul Şcolii Ardelene şi a iluminismului românesc transilvan), iar la 28 octombrie 1948, data la care, întregul episcopat greco-catolic era arestat, pentru unitatea în credinţă cu Biserica Romei, urmând astfel drumul Calvarului.

Providenţial, la aceste date istorice înscriem în aceste zile cu bucurie şi cea de la 8 octombrie 2012, când al treilea purpurat al neamului românesc, Pf. P. Lucian Mureşan, a fost înscăunat în Biserica «Sf. Atanasie cel mare» din Roma, reconfirmând astfel dorinţa Bisericii noastre de a întări unitatea în credinţă şi comuniunea cu Biserica Romei. Un eveniment ce exprimă totodată şi preţuirea Pontifului roman Benedict al XVI-lea faţă de «Biserica martirilor şi mărturisitorilor pentru unitate», după cum scria Fer. Ioan Paul al II-lea.

Luna octombrie este şi luna dedicată Preasfintei Fecioare Maria, «Poarta Vieţii», a mântuirii şi implicit şi «Poarta credinţei noastre». Să încredinţăm noul an pastoral mijlocirii rugătoare a Preasfintei Fecioare Maria, Mama Bisericii, Regina Familiilor şi mijlocirii Sfântului Iosif, Patronul Bisericii Universale şi al Eparhiei noastre, Ocrotitorul Familiilor, pentru întărirea în credinţă, speranţă şi iubire a membrilor familiilor şi a unităţii dintre aceştia, astfel încât instituţia familiei să fie mereu un «leagăn al credinţei», dar şi un liant ce consolidează viaţa Bisericii locale şi a societăţii româneşti actuale.

Iubiţi credincioşi vă încredinţez Părintelui luminilor de la care tot darul desăvârşit şi toată darea cea bună purcede rugându-L: «Întăreşte, Dumnezeule, sfânta şi dreapta credinţă a cucernicilor şi dreptcredincioşilor creştini, împreună cu sfântă Biserica noastră, în vecii vecilor. Amin».

Cu arhierească binecuvântare, rămânând în comuniune de credinţă întru slujirea Domnului şi a Bisericii Sale cea Una, Sfântă, Catolică şi Apostolică, după modelul înaintaşilor mărturisitori, spre mărirea Domnului şi mântuirea sufletelor,

† FLORENTIN
Episcop de Cluj-Gherla

Dată în Cluj-Napoca, din reşedinţa episcopală, cu ocazia deschiderii Anului Credinţei, în Anul Domnului 2012, la 311 ani de la Sfânta Unire cu Biserica Romei, la 159 de ani de la întemeierea binecuvântatei Eparhii de Gherla, în al VIII-lea an de pontificat al Sf. Părinte Papa Benedict al XVI-lea, în al XVI-lea an al episcopatului nostru şi al X-lea în tronul acestei eparhii.

****

Anexa 1

Vom prezenta succint, în continuare, câteva dintre marile iniţiative la nivelul Bisericii Universale, iar apoi punctual câteva dintre iniţiativele concrete la nivelul Eparhiei noastre, transmise deja onoratului cler, persoanelor consacrate şi iubiţilor credincioşi prin Scrisoarea circulară nr. 1769 din 28 septembrie 2012.

1. La nivelul Bisericii Universale:

  • Sf. Părinte Papa Benedict al XVI-lea a convocat în perioada 7-28 octombrie, în Vatican, a XIII-a Adunare Generală a Sinodului Episcopilor cu tema «Noua evanghelizare pentru transmiterea credinţei creştine».
  • La 11 octombrie în Basilica Sf. Petru a avut loc celebrarea pontificală solemnă ce a deschis Anul Credinţei, în amintirea celei de-a 50-a aniversări a deschiderii lucrărilor Conciliului Vatican II.
  • Pe perioada Anului Credinţei trebuie încurajate pelerinajele credincioşilor la Roma, la Scaunul apostolic al lui Petru, pentru a mărturisi credinţa în Dumnezeu Tatăl şi Fiul şi Spiritul Sfânt, în comuniune cu acela care astăzi este chemat să-i întărească pe fraţii săi (cf. Lc 22,32). De asemenea, să fie încurajate pelerinajele în Ţara Sfântă, locul binecuvântat de prezenţa Mântuitorului Isus Hristos şi a Preacuratei Sale Mame, Maria.
  • În cursul acestui An al Credinţei, credincioşii sunt invitaţi să se adreseze cu o devoţiune specială Preasfintei Fecioare Maria, Mama Bisericii şi Imagine a Bisericii, în care «sunt cuprinse şi strălucesc principalele adevăruri ale credinţei» (cf. LG 65). Să fie încurajate iniţiativele ce îi ajută pe credincioşi să descopere rolul deosebit pe care l-a avut în misterul mântuirii, să o venereze cu iubire filială şi să-i urmeze credinţa şi virtuţile. În acest scop să se efectueze pelerinaje, celebrări şi întâlniri la marile sanctuare mariane din lume.
  • Anul 2013 oferă tinerilor ocazia de a experimenta bucuria credinţei în Domnul Isus Hristos în comuniune cu Sf. Părinte, în marea familie a Bisericii la Zilele mondiale ale Tineretului, organizate la Rio de Janeiro în luna iulie.
  • Anul Credinţei trebuie să ofere un prilej potrivit pentru aprofundarea principalelor documente ale Conciliului Vatican II şi studierea Catehismului Bisericii Catolice (în particular pentru candidaţii la preoţie şi la viaţa consacrată).
  • Se vor organiza congrese, întâlniri şi adunări de larg interes pe plan naţional şi internaţional, care să favorizeze întâlnirea cu mărturii autentice de credinţă, cunoaşterea adevărurilor de credinţă şi aprofundarea învăţăturilor Conciliului Vatican II.
  • Păstorii, persoanele consacrate şi credincioşii laici vor fi invitaţi la o reînnoită angajare de adeziune efectivă şi cordială la învăţătura Succesorului lui Petru, Sf. P. Papa Benedict al XVI-lea.
  • În perioada de timp dedicată Anului Credinţei sunt de dorit diferite iniţiative ecumenice menite să favorizeze lucrarea pentru «restabilirea unităţii între toţi creştinii». Se va organiza o solemnă celebrare ecumenică pentru reafirmarea credinţei în Hristos din partea tuturor celor botezaţi.
  • La încheierea acestui An al Credinţei, va avea loc o celebrare pontificală solemnă, cu reînnoirea mărturisirii de credinţă.
  • Consiliul Pontifical pentru Promovarea Noii Evanghelizări va coordona printr-un secretariat special iniţiativele referitoare la Anul credinţei.

2. La nivel eparhial:

  • Deschiderea Anului Credinţei s-a celebrat în mod festiv în Catedrala „Schimbarea la Faţă”, la Sf. Liturghie arhierească de joi, 11 octombrie 2012, la ora 18,00, în comuniune cu Pontiful Roman şi ceilalţi Episcopi din întreaga lume uniţi cu el. La această celebrare solemnă preoţii, persoanele consacrate şi credincioşii prezenţi au fost invitaţi să-şi reînnoiască promisiunile de la Botez şi să mărturisească împreună Simbolul credinţei.
  • În perioada Postului Mare se vor organiza celebrări cu caracter penitenţial, privind îndeosebi păcatele împotriva credinţei şi cateheze ce vor invita credincioşii să se apropie cu mai mare credinţă şi frecvenţă de Sacramentul Spovedaniei.
  • Se va face un pelerinaj cu moaştele Sfinţilor Apostoli pe teritoriul Eparhiei noastre, cu racla oferită în dar Pf. P. Card. Lucian din partea Sf. P. Papa Benedict al XVI-lea.
  • Pe durata acestui An al Credinţei dorim să propunem credincioşilor noştri cunoaşterea şi aprofundarea doctrinei catolice, prin acţiuni pastorale, congrese, întâlniri, la care să poată participa credincioşii Eparhiei noastre, clerici, persoane consacrate sau laici, punându-se accentul pe: aprofundarea Sfintei Scripturi, a documentelor Conciliului Vatican II, a Catehismului Bisericii Catolice şi a Compendiului Catehismului Bisericii Catolice.
  • Organizarea unor întâlniri pentru formarea permanentă a preoţilor şi pentru a mărturisi şi aprofunda propria identitate şi tradiţie liturgică.
  • Organizarea unor momente de cateheză cu tinerii pe diferite nivele de vârstă (elevi, studenţi, tineri angajaţi în diferite servicii), folosind cu precădere Compendiul Catehismului Bisericii catolice şi Youcat.
  • Organizarea unor întâlniri cu personalităţi ce pot oferi mărturii semnificative de credinţă şi viaţă din oraşul nostru.
  • Organizarea unor misiuni populare de cateheză itinerantă cu teme propuse prin documentele magisteriale dedicate Anului credinţei, precum şi cu prezentarea unor figuri reprezentative ca modele de trăire a credinţei exemplul vieţii unor sfinţi ai Bisericii catolice şi a unor mărturisitori ai credinţei din timpul regimului comunist (episcopi, preoţi, persoane consacrate, laici).
  • Se va acorda o atenţie deosebită familiei ca «leagăn al credinţei» şi şcolilor catolice pentru educarea tinerilor în spiritul credinţei creştine autentice.
  • Se va acorda o atenţie sporită formării cateheţilor şi asigurării instrumentelor catehetice necesare promovării corecte a adevărurilor de credinţă.
  • Vor fi difuzate publicaţii (pliante, cărţi, reviste, ziare, etc.) care vor prezenta într-un limbaj accesibil şi corect doctrina creştină catolică.
  • Se recomandă tuturor credincioşilor noştri participarea la acţiunile propuse la nivelul Bisericii Universale cu prilejul Anului Credinţei.

3. La nivelul parohial:

  • Deschiderea Anului Credinţei se va celebra în bisericile parohiale de pe teritoriul Eparhiei de Cluj-Gherla, în mod solemn duminică 14 octombrie 2012. La această celebrare liturgică sunt invitaţi să participe toţi credincioşii parohiei şi să facă împreună o mărturisire publică solemnă a credinţei în cadrul liturgic celebrativ.
  • Preoţii şi persoanele consacrate vor studia cu atenţie documentele magisteriale privitoare la Anul Credinţei (Scrisoarea apostolică «Porta Fidei», Nota C.D.C., C.P.P.N.E., Anul Credinţei) şi vor dedica o atenţie sporită aprofundării documentelor Conciliului Vatican II şi Catehismului Bisericii Catolice, pentru a putea propune cateheze, conferinţe şi cuvântări despre aspecte importante ale credinţei catolice.
  • Celebrarea Postului Mare să se facă cu spirit de penitenţă, în special pentru păcatele împotriva credinţei, cu accent pe Sacramentul Spovedaniei.
  • Participarea la evenimentele organizate cu ocazia Anului Credinţei la nivel eparhial şi la nivelul Bisericii Universale.
  • Organizarea de acţiuni care să ajute reînnoirea, mărturisirea, transmiterea şi aprofundarea credinţei catolice: cateheze specifice, întâlniri de rugăciune, misiuni populare, pelerinaje şi alte iniţiative pastorale ale comunităţilor parohiale.
  • În cadrul acţiunilor pastorale organizate la nivel parohial se vor prezenta teme privind doctrina catolică folosindu-se în special Sfânta Scriptură, documentele Conciliului Vatican II şi Catehismul Bisericii Catolice, lăsându-se timp pentru discuţii şi aprofundare.
  • Se propune distribuirea Catehismului Bisericii Catolice şi a altor materiale potrivite pentru a susţine cateheza în familii şi a contribui la aprofundarea şi mărturisirea doctrinei catolice, astfel încât «fiecare persoană să simtă mai puternic necesitatea de a cunoaşte mai profund şi a transmite generaţiilor viitoare credinţa» (cf. PF 8).
  • Persoanele consacrate, asociaţiile şi mişcările ecleziale sunt solicitate să se angajeze în noua evanghelizare cu zel reînnoit, corespunzător propriilor carisme, în colaborare cu păstorii locali, iar împreună cu comunităţile contemplative să ofere o intenţie particulară de rugăciune pentru reînnoirea credinţei poporului lui Dumnezeu şi transmiterea ei noilor generaţii.
  • Toţi credincioşii sunt chemaţi să reînsufleţească darul credinţei şi să comunice propria experienţă de credinţă şi caritate altor persoane.

Vor exista, desigur, şi alte acţiuni pastorale concrete, dedicate Anului Credinţei, ce vor fi notate în calendarul pastoral al anului 2013, care va fi difuzat la începutul anului viitor către preoţi, persoane consacrate şi credincioşi.

Anexa 2

Documentele Conciliului Vatican II şi denumirea lor:

  • Constituţii: Constituţia despre liturgie (Sacrosantum Concilium); Constituţia dogmatică despre Revelaţia divină (Dei Verbum); Constituţia dogmatică despre Biserică (Lumen gentium); Constituţia pastorală privind Biserica în lumea contemporană (Gaudium et spes).
  • Declaraţii: despre educaţia creştină Gravissimum educationis; despre relaţiile Bisericii cu religiile necreştine Nostra aetate; despre libertatea religioasă Dignitatis humane.
  • Decrete: despre mijloacele de comunicare socială Inter mirifica; despre Bisericile orientale catolice Orientalium ecclesiarum; despre ecumenism Unitatis redintegratio; despre misiunea pastorală a episcopilor în Biserică Christus Dominus; despre reînnoirea vieţii călugăreşti Perfectae caritatis; despre formarea preoţească Optatam totius; despre apostolatul laicilor Apostolicam actuositatem; despre activitatea misionară a Bisericii Ad gentes; despre slujirea şi viaţa preoţească Presbyterorum ordinis.

Anexa 3

Cuprinsul Catehismului Bisericii catolice pe părţi:

  • Partea întâi: MĂRTURISIREA DE CREDINŢĂ
  • Partea a doua: CELEBRAREA MISTERULUI CREŞTIN
  • Partea a treia: VIAŢA ÎN HRISTOS
  • Partea a patra: RUGĂCIUNEA CREŞTINĂ

Comentarii



Exprimaţi-vă opinia