Predica Nunţiului Apostolic
E.S. Mons. Francisco-Javier Lozano
Cluj, 22 februarie 2009, 10.30
Veniţi binecuvântaţii Tatălui meu, moşteniţi împărăţia care a fost pregătită pentru voi de la crearea lumii, căci am fost flămând şi mi-aţi dat să mănânc, am fost însetat şi mi-aţi dat să beau, am fost străin şi m-aţi primit (Mt. 25, 34-35). Aceste cuvinte, luate din evanghelia Sfântului Matei, sunt punctul central al Sfintei Liturghii de astăzi, duminica pregătitoare pentru Post, şi sunt ca un examen de conştiinţă asupra carităţii, a iubirii faţă de aproapele, faţă de cel slab şi cel părăsit.
Pentru mine este o mare bucurie să prezidez Euharistia pentru prima oară în această Catedrală din Cluj, oraş cu antice rădăcini creştine, bogat de istorie şi cultură, dar mai ales bogat în valori şi, în timpuri de răscumpărare, mărturisitori ai credinţei Păstorilor Bisericii Catolice care şi-au dat viaţa din iubire faţă de Cristos şi faţă de fraţi, iertând pe persecutori şi pe călăi. Doresc înainte de toate, să salut şi să mulţumesc din suflet tuturor persoanelor care au binevoit să se unească cu noi la această celebrare euharistică. Poporul lui Dumnezeu s-a adunat astăzi aici ca să înalţe rugăciuni fierbinţi în Catedrala din Cluj şi să mulţumească Domnului pentru darul credinţei catolice, pentru iubirea pe care o evocă ca fii ai lui Dumnezeu, pentru speranţa care le animă viaţa lor creştină în Biserică, în familie, în societate, pentru ataşamentul lor faţă de Tatăl nostru comun, Papa Benedict al XVI-lea. Şi eu, ca reprezentant al său în România, nu pot decât să exprim cele mai sincere mulţumiri pentru această iubire a voastră, pentru fidelitatea voastră faţă de Vicarul lui Cristos chiar şi în timpuri şi momente dificile.
Aceasta este o calitate pe care cu siguranţă poporul catolic român a onorat-o şi o onorează de-a lungul istoriei: conştiinţa de a fi membre vii a unei Biserici unice sub un unic Păstor, actualizând rugăciunea lui Isus din timpul ultimei cine: „Ca toţi să fie una” (Io 17, 21). Dragi fraţi şi surori, această poruncă a Domnului care este în favoarea unităţii creştinilor a fost şi continuă să fie o prioritate în ministerul pastoral al Episcopilor catolici din România, ca de exemplu Cardinalul Iuliu Hossu, Episcopul Marton Aron, Vasile Aftenie, Ioan Suciu, Cardinalul Alexandru Todea şi toţi ceilalţi Episcopi, preoţi, persoane consacrate şi laici care au îndurat prigoana comunistă.
Dragă Monseniore Florentin Crihălmeanu, vă mulţumesc în numele Sfântului Părinte pentru fidelitatea creştinilor catolici români faţă de persoana şi învăţătura Urmaşului Sfântului Petru. Mulţumesc pentru roadele vieţii creştine din parohii, din comunităţi, din familiile catolice. Mulţumesc pentru mărturia unei Biserici care a cunoscut mulţi ani de persecuţie şi de suferinţe şi care urmând exemplul Păstorilor martiri ai comunismului, a găsit mereu puterea de a merge înainte ca popor credincios şi ca naţiune. Mă bucur mult că am ocazia să vă adresez un cordial salut vouă, familiilor voastre, copiilor, bolnavilor, şi tuturor celor care au mai multă nevoie de ajutorul Domnului, de harurile sale, şi de mijlocirea Maicii Domnului Sfânta Fecioară Maria.
Cu bucurie adresez un salut fratern mai ales preoţilor concelebranţi, călugărilor şi călugăriţelor prezente. În această duminică care ne pregăteşte pentru Post, să oferim Domnului viaţa şi munca noastră apostolică, intenţiile noastre şi mai ales să ne rugăm pentru Sfântul Părinte Papa Benedict al XV-lea, Urmaşul Sfântului Petru şi Păstorul Bisericii Universale.
Dragi fraţi şi surori,
Astăzi, în această Catedrală din Cluj, doresc să mulţumesc Domnului pentru că ne-a dăruit pe Supremul Păstor al Bisericii, Vicarul lui Cristos, Papa Benedict al XVI-lea. După aproape patru ani de la alegerea lui Benedict al XVI-lea la Scaunul Pontifical, dacă am vrea să găsim cuvintele cele mai importante pe care Papa a vrut să le transmită lumii acestea ar fi cu siguranţă cele pronunţate în prima sa enciclică, „Dumnezeu este iubire”: numai El poate dărui lumii bucuria, frumuseţea, plinătatea vieţii, adevărata libertate. Nu este vorba de o ideologie sau de o morală ci de Dumnezeul cel viu care a luat chip omenesc din iubire faţă de creaturile sale. „La baza creştinismului”, scrie Pontiful în enciclică, „nu există o decizie etică sau o mare idee, ci întâlnirea cu un eveniment, cu o Persoană” care ne transformă viaţa. Din această întâlnire cu Cristos izvorăşte urgenţa pentru misiune: „Cel care l-a descoperit pe Cristos trebuie să conducă şi pe alţii către El. O bucurie mare nu se poate ţine pentru sine. Trebuie transmisă.”
Papa Benedict al XVI-lea se adresează mai ales tinerilor, se adresează vouă dragi tineri, care sunteţi prezenţi aici în Catedrala din Cluj; şi asemenea Papei Ioan Paul al II-lea vă invită să nu vă fie teamă că veţi pierde ceva dacă vă veţi deschide inima către Cristos: „Cel care îl are pe Cristos, nu pierde nimic, nimic, absolut nimic din ceea ce face ca viaţa să fie liberă, frumoasă şi mare.” „De aceea”, spune Papa, „dragi tineri: să nu vă fie teamă de Cristos! El nu ia nimic şi dăruieşte totul. Cel care i se dăruieşte primeşte de o sută de ori mai mult. Da, deschideţi, deschideţi larg uşile către Cristos şi veţi găsi adevărata viaţă.”
„Ce ne-ar mai putea mântui dacă nu iubirea?” Iubirea în adevăr. Cuvântul „adevăr” are o densitate particulară în Benedict al XVI-lea. Papa lansează dialogul cu o cultură laică dar în acelaşi timp denunţă laicismul intolerant care vrea să lege cu sfera privată convingerile religioase ameninţând astfel principiile democratice. Este nihilismul celor care „neagă existenţa oricărui adevăr”. În faţa acestei culturi Papa confirmă motivele pe care le invocă creştinii de a avea „o credinţă clară” în Dumnezeul întrupat. O credinţă însoţită de o mare încredere în raţiune, în raţionament. În multe părţi ale lumii, şi mai ales, din păcate, în Europa veche, există astăzi o ciudată şi periculoasă uitare a lui Dumnezeu. Au impresia că totul merge la fel chiar şi fără El. Dar în acelaşi timp există şi un sentiment de frustrare, de nemulţumire faţă de tot şi de toţi şi multă lume e pusă pe gânduri. Adevărul este că avem nevoie de idealuri înalte, avem nevoie de cineva care să ne arate calea către pace, către fericire, către iubire. Şi acest Cineva este Isus Cristos, Domnul.
Dragi fraţi şi surori, Papa Benedict al XVI-lea ne ajută să intrăm într-un contact viu, personal, cu Cristos. În primul rând prin rugăciune. Apoi trebuie să punem în centru Cuvântul lui Dumnezeu. Papa ne invită să citim Sfintele Scripturi şi să ne rugăm. Trebuie să-l ascultăm pe Cristos: „A-l asculta pe Cristos şi a asculta vocea sa: aceasta este unica cale care conduce către plinătatea bucuriei şi a iubirii”, spune Papa. Biserica Catolică apără adevărata pace şi adevărata dreptate promovând demnitatea omului, denunţând scandalul sărăciei şi a-l înfometării în lume, creşterea preocupantă a cheltuielilor militare. Biserica, afirmă Papa, „chiar dacă nu ia în propriile mâini lupta politică … nu poate şi nu trebuie să rămână deoparte în lupta pentru dreptate”.
Dragi fraţi şi surori, să-i mulţumim Domnului pentru că ne-a dăruit un Papă la înălţimea timpurilor în care trăim; un Papă după Inima lui Cristos. Un Papă cu chipul zâmbitor şi luminos, cu sobrietate în gesturi, claritate în gândire, iubire în cuvânt, atenţie delicată faţă de fiecare persoană pe care o întâlneşte. Un om care lasă să se întrevadă o pace profundă: seninătatea celui care l-a întâlnit pe Cel care dăruieşte adevărata pace: Isus. Pentru toate astea, astăzi la Cluj, ca şi în multe alte parohii din România, să mulţumim Domnului şi să ne rugăm intens pentru ca El să susţină mereu pe Sfântul Părinte în ministerul său de Păstor al Bisericii universale.
Dorinţa şi urarea mea de astăzi este următoarea: ca fii credincioşi ai Bisericii, catolicii din această comunitate catolică să fie mărturisitori de credinţă, speranţă şi iubire faţă de toţi. Familia să fie focar în care să domnească armonia, seninătatea şi pacea. Fie ca tinerii să poată primi din partea familiei, a şcolii, a societăţii încurajare şi sprijin în viaţa lor, în greutăţile şi în problemele lor, pentru a putea fi ziditorii unei societăţi române mai drepte şi mai fraterne. Dragi tineri, aceasta aşteaptă Biserica de la voi, ca ucenici ai lui Isus Cristos şi cetăţeni ai acestei ţări, care este România.
Vă încurajez aşadar pe toţi să vă implicaţi în viaţa voastră familială şi creştină. La sfârşitul Sfintei Liturghii, voi dărui cu plăcere binecuvântarea apostolică în numele Sfântului Părinte Benedict al XVI-lea, pentru voi, pentru familiile voastre, şi în mod special pentru copii, pentru bolnavi şi pentru toţi cei care suferă.[DOC-CLUJ]