Anul 2014, Eparhia noastră de Lugoj l-a dedicat „Maicii Domnului de la Scăiuş”. Se aniversează 80 de ani de când o icoană a Maicii Domnului din biserica din Scăiuş (jud. Caraş-Severin) a lăcrimat.
Fenomenul lăcrimării icoanei de la Scăiuş poate fi înscris între multele semne şi apariţii ale Maicii Domnului de pe globul pământesc. În anul 1934 când a lăcrimat icoana de la Scăiuş în România nu erau persecuţii religioase, erau însă în alte locuri de pe globul pământesc. Pentru noi putea să fie un avertisment pentru cele ce aveau să urmeze începând cu anul 1939, începerea celui de-al Doilea Război Mondial şi cu anul 1948 când a început prigoana împotriva Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică.
Această perioadă de 80 de ani putem să o împărţim în trei părţi:
– Prima perioadă din 1934 – anul lăcrimării icoanei – până în anul 1948, desființarea Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică (14 ani);
– A doua perioadă de 41 de ani de persecuţie a Bisericii Române Unite: 1948-1989;
– A treia perioadă de 25 de ani de când Biserica Greco-Catolică Română a reînviat (din anul 1989 până în prezent).
În perioada acestor opt decenii s-au primit multe haruri. Maica Sfântă, Mama lui Isus şi Maica noastră, a revărsat belşug de haruri în special pentru aceia care au apelat la ajutorul ei.
Se pare că acum a sosit timpul când lacrimile Maicii Domnului de la Scăiuş să „vorbească” şi noilor generaţii despre convertire, despre credinţa în Dumnezeu. Scăiuşul este deja un centru de pelerinaj şi trebuie dezvoltat.
Cu această ocazie pe întreg parcursul acestui an vor avea loc mai multe evenimente închinate Prea Curatei Fecioare Maria.
Cel mai reprezentativ proiect este construirea unei biserici cu hramul: „Maica Domnului Apărătoarea Noastră”. Considerăm că a sosit timpul să cinstim pe Maica Sfântă, Apărătoarea noastră, construind o biserică în onoarea Ei şi pentru nevoile de tot felul ale credincioşilor. Construcţia acestei biserici la Scăiuş a devenit şi o necesitate atât pentru greco-catolicii din Scăiuş – slovaci, ucraineni şi români, cât şi pentru alţi creştini: romano-catolici, ortodocşi sau de altă confesiune veniţi din alte părţi să se roage la Icoana Maicii Domnului, făcătoare de minuni. Secolul al XX-lea a fost cel mai sângeros secol din toate timpurile creştine; a fost declarat secolul martirilor şi mărturisitorilor credinţei. Se obişnuieşte ca în locurile unde au avut loc astfel de semne ale prezenţei Preacuratei Fecioare Maria să se construiască o biserică.
„Aşa doreşte Maica Domnului!”
Construirea unei noi biserici la Scăiuş ar imprima şi mai mult în sufletele oamenilor credinţa în Dumnezeu, credinţa în prezenţa Preacuratei Fecioare Maria în viaţa Bisericii din zilele noastre.
Biserica veche nu se va demola! Ea va deveni un muzeu pentru a demonstra istoria credinţei unei comunităţi greco-catolice venită din Slovacia în sec. al XIX-lea. S-au mulţumit şi au fost fericiţi ca la temelia comunităţii lor să existe o biserică, chiar şi fără turn, unde să se adune credincioşii şi să dea mărire lui Dumnezeu şi să-şi rezolve problemele lor spirituale.
Se vor organiza pelerinaje la Scăiuş cu ocazia sărbătorilor mariane. Icoana Maicii Domnului de la Scăiuş va fi purtată în diferite parohii ale Eparhiei Lugojului spre a fi venerată şi cunoscută de credincioşi.
Scăiuşul poate deveni un loc de pelerinaj „turistic” pentru cei dornici de a face astfel de pelerinaje, într-un loc de maximă spiritualitate dar care oferă şi un peisaj deosebit de larg şi de frumos dintre dealuri.
Apariţia cărţii „Maica Domnului de la Scăiuş” constituie de asemenea un eveniment care pune în lumină lăcrimarea Maicii Domnului de la Scăiuş din 30 septembrie şi respectiv 15 octombrie 1934, dar şi rolul Prea Curatei Fecioare Maria la mântuirea neamului omenesc.
În prezent, în lume, sunt cunoscute 80 de localităţi în care icoane şi statui ale Maicii Domnului lăcrimează! Unele dintre acestea sunt şi făcătoare de minuni ca lumea să creadă că prea Curata Fecioară Maria este prezentă în Viaţa Bisericii, Trupul mistic a lui Cristos, că este alături de cei ce suferă şi le vine în ajutor.
Semnificaţia acestor lacrimi este durerea Maicii Sfinte pentru sărmanii păcătoși; o altă semnificaţie a tristeţii Maicii Domnului este dispreţul unora faţă de viaţa creştină, faţă de cei ce cred; este dispreţuită de-asemenea şi jertfa supremă a Fiului Mariei, a Mântuitorului nostru Isus Cristos care a venit în lume pentru a suporta chinuri şi moartea ruşinoasă pe cruce, pentru mântuirea lumii.
Efectele acelor evenimente ce au avut loc în urmă cu 80 de ani la Scăiuş n-au fost zadarnice. Din declaraţiile celor care au fost la faţa locului şi au văzut, rezultă că lumea s-a convertit. Unii au plâns, alţii s-au rugat, au fost foarte multe spovezi şi împărtăşanii. Aducerea în procesiune la Lugoj a icoanei de la Scăiuş în anul 1948 a fost un moment răscolitor atât pentru credincioşi cât şi pentru oficialităţile locale.
Lacrimile Maicii Sfinte sunt un avertisment pentru fiecare creştin. Să ne întoarcem cu toată umilinţa şi dragostea spre Isus şi Maria şi vom găsi adevărata bucurie şi pace.
În aceste „vremuri de pe urmă” să nu uităm că Maica Sfântă este tot mai mult prezentă în Biserică, în lume şi ne ajută să învingem pe diavolul ispititor.
„Prea Sfântă Marie, Maica lui Dumnezeu,
roagă-te pentru noi păcătoşii acum şi în ora morţii noastre”.
Fragmente preluate din cartea: „Maica Domnului de la Scăiuş” scrisă de P.S. Alexandru Mesian, Episcop de Lugoj.
