De curând a apărut la București, editura RCR Editorial, lucrarea cu titlul: „«Ochii la semne!» Perspective bi(n)oculare: teologice şi psihologice” al cărui autor este conf. univ. pr. dr. Eugen Jurca, paroh la Parohia Greco-Catolică Timişoara IV.
Volumul este o culegere bogată de studii, articole pe teme teologice şi psiho-spirituale, apărute în reviste de specialitate în ultimii ani. Sunt „texte de suflet” spune autorul, așezate de acum „într-o logică tematică anume”.
„Această carte a apărut întâmplător” ne spune Părintele Eugen „dar nu din întâmplare” şi autorul vine cu o explicaţie frumoasă arătând etimologia şi mai ales semnificaţia termenului „întâmplare”: latinescul in/templare care are o legătură intrinsecă cu noţiunile de: templu, tâmpla templului (catapeteasma bisericii); tâmplele cărunte ale capului, ca semn de înţelepciune, con/templaţia…
„În viaţa spirituală nimic nu este ne/întâmplător” subliniază autorul. Adesea tindem să confundăm termenii: „pro/videnţa” cu „co/incidenţa”. Ambele, cuvinte latineşti, în aparenţă asemănătoare, au totuşi semnificaţii diferite, primul, pro/videntia însemnând previziune, prevedere, iar cel de-al doilea co-incido/ere având sensul de a da/cădea pe neaşteptate peste cineva sau ceva. Porind de la aceste explicaţii, părintele Eugen punctează faptul că pentru noi întâmplarea nu e deloc întâmplătoare, co/incidenţa se pare că da. Dumnezeu doar ne scoate în cale „întâmplările”: ocaziile, oportunităţile, persoanele, întâlnirile pro/videnţiale, de care noi să ne folosim sau din care să învăţăm ceva sau nu, dar ultimul cuvânt în propriile decizii ne aparţine tot nouă. „Una din aceste «întâmplări» a făcut să apară acest volum, dintr-o simplă întâlnire pro/videnţială cu un prieten …” spune Părintele Eugen.
Autorul cărţii mulţumeşte acestui prieten pentru că a acceptat să se facă „instrument” al proniei divine. Îi mulţumeşte pentru că i-a oferit oportunitatea de a aduce la lumină câteva gânduri, peste care exista riscul de a se aşterne praful bibliotecilor, fără ca cineva să mai ştie ce să caute, prin nu ştiu ce revistă îngălbenită de vreme, că s-ar afla vreun articolaş sau vreun studiu disparat, pe care ar fi vrut să-l împărtăşească unor oameni mai mult sau mai puțin interesați de rândurile sale răzleţite.
Părintele Eugen mai mulţumeşte „în numele cititorilor, cu speranţa că aceştia se vor folosi de gândurile sale împărtăşite cu ei, care izvorăsc mai mult din inimă şi din experienţele personale (pastorale, terapeutice, de confesional etc.), decât din simpla consultare teoretică a unor «surse bibliografice»”.
Autorul lucrării este conferenţiar la Departamentul de Asistenţă Socială al Facultăţii de Sociologie şi Psihologie din cadrul Universităţii de Vest din Timişoara, doctor în teologie (specialitatea Catehetică şi Omiletică), preot greco-catolic în parohia Timişoara IV şi psihoterapeut (cu formare în analiză Existenţială şi Logoterapie), licenţiat în psihologie.
Părintele Eugen este un bun colaborator al publicaţiei „Reînvierea”, revista oficială a Eparhiei de Lugoj, nu mai puţin de şapte articole din cartea de faţă scriindu-le pentru această revistă, între anii 2010-2013.
Raimondo-Mario Rupp