Părintele Viorel Gheorghe Codrea, paroh la Cugir (jud. Alba) alături de pr. Remus Dobra, paroh la Giarmata (jud. Timiş) și pr. Iosif Iacob, Asistent Universitar la Facultatea de Teologie Romano-Catolică din cadrul Universității Ioan Cuza din Iași au susţinut tezele de doctorat în ziua de 16 septembrie 2011, obţinând astfel fiecare titlul de doctor în teologie. Preoţii, ce au urmat Şcoala Doctorală a Facultăţii de Teologie Romano-Catolică din cadrul Universităţii din Bucureşti, au prezentat lucrările: “Figura episcopului în sinoadele Bisericii Române Unite cu Roma” – pr. Viorel Codrea, “Sinodalitatea in Biserica Română Unită (Secolele XVII-XIX)” – pr. Remus Dobra şi “Credința și sacramentul căsătoriei. Studiu teologico-canonic în documentele Bisericii Catolice de la Conciliul al II-lea din Vatican la CIC 1983” – pr. Iosif Iacob. Toți trei l-au avut ca şi coordonator pe pr. prof. univ. dr. Isidor Mărtincă.
Teza părintelui Codrea studiază, identifică și aprofundează modul în care natura și misiunea episcopului se reflectă în actele sinodale ale Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică.
Interesul cercetării este motivat de importanţa capitală a episcopatului pentru Biserică, reprezintă o certitudine desprinsă din textele Sfintei Scripturi, aprofundată în tradiţia milenară a Bisericii Catolice şi precizată cu autoritate prin intermediul Magisteriului. Episcopul este figura centrală a unei Biserici locale, în care îl reprezintă pe Cristos Arhiereul veşnic. Episcopul, în calitatea sa de succesor al apostolilor, se reflectă în actele sinodale ale Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică ca figura centrală a acestei biserici locale.
În secolul al XVII-lea, mitropoliţii români de la Alba-Iulia erau păstorii românilor transilvăneni, dar aveau un statutul relativizat şi puterea ierarhică diminuată din cauza subordonării faţă de superintendentul calvin, dar şi datorită prerogativelor mari primite de instituţia soborului mare, sub influenţa calvină. Judecarea şi destituirea unor mitropoliţi de către soborul mare, alcătuit din protopopi şi simpli preoţi, constituie în fond un abuz de putere, o încălcare a canoanelor răsăritene.
Realizarea Unirii cu Roma a românilor ardeleni, prin sinoadele de la Alba-Iulia convocate şi prezidate de mitropoliţii Teofil (1697) şi Atanasie (1698-1701), a adus pentru moment o scădere a gradului ierarhic de la mitropolit şi arhiepiscop la episcop, dar, aducând competenţele soborului mare la statutul sinodului diecezan din Biserica Romano-Catolică, i-a redat episcopului român demnitatea şi puterea deplină pentru a-şi îndeplini în eparhie misiunea de a învăţa, de a sfinţi şi de a guverna poporul lui Dumnezeu ce i-a fost încredinţat.
Intrarea în comuniunea catolică a însemnat, pentru Biserica Română Unită, ca de altfel şi pentru Sfântul Scaun, parcurgerea împreună a unui drum al cunoaşterii reciproce, al dezbaterilor de ordin ecleziologic şi canonic. Întâlnirea viziunii ecleziologice răsăritene a ierarhilor români cu concepţia ecleziologică post-tridentină a autorităţilor bisericeşti romane, dar mai ales cu accentele radicale ale autorităţilor bisericeşti şi statale din Imperiu, a condus la anumite dificultăţi, dar a constituit şi modalitatea unor aprofundări ecleziologice.
Din sânul acestora nu au lipsit desigur analizele dedicate individualităţii şi specificităţii răsăritene a Bisericii Române Unite, aspecte ce sunt legate structural de figura episcopului greco-catolic român, de relaţia acestuia cu Pontiful Roman, dar şi cu celelalte autorităţi bisericeşti şi seculare.
Începând cu anul 2005, Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică a devenit Biserică Arhiepiscopală Majoră. Decizia Papei Benedict al XVI-lea, care răspunde unor raţiuni canonice, ecleziologice şi istorice, oferă o demnitate aproape patriarhală întâistătătorului acestei Bisericii locale şi trăirea colegialităţii episcopale, evident cu respectul cuvenit primatului papal, în sinodul episcopilor.
Puterea episcopală de a sfinţi, de a învăţa şi de a conduce poporul lui Dumnezeu, a fost exercitată de ierarhii greco-catolici şi prin intermediul sinoadelor eparhiale, mitropolitane sau prin Sinodul Episcopilor. Numeroasele decizii sinodale scot în evidenţă o exercitare a puterii episcopale în mod fundamental coerentă cu tradiţia răsăriteană a Bisericii Române Unite cu Roma, dar şi o dependenţă determinată de ecleziologia timpului şi de contextul politic. Astăzi, Sfântul Scaun, prin documentele sale oficiale, în primul rând prin Codex Canonum Ecclesiarum Orientalium, repune în mod deplin figura episcopului greco-catolic român în catolicitatea Bisericii, dar îndemnându-l şi sprijinindu-l în trăirea identităţii sale răsăritene, garantându-i drepturile şi prerogativele fireşti.
Lucrarea părintelui Codrea este un omagiu adus episcopilor Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolice, care nu doar au înfăptuit Unirea cu Biserica Romei, ci s-au luptat pentru ca aceasta sa fie menținută și să aducă rod pentru credincioșii români.
Felicitări noilor doctori şi fie ca titlul obţinut să fie spre mai marea slavă a lui Dumnezeu şi spre creşterea în credinţă a poporului lui Dumnezeu.
Biroul de presă al Episcopiei de Lugoj
