Tradiţionalul pelerinaj de toamnă la Icoana Maicii Sfinte de la Scăiuş, a avut loc în acest an sâmbătă, 1 octombrie, dată ce coincide în calendarul Bisericii Noastre cu sărbătoarea Acoperământul Maicii Domnului. Au venit credincioşi şi preoţi atât din oraşul Lugoj cât şi din alte zone ale Eparhiei de Lugoj (judeţele Timiş, Caraş-Severin şi Arad).
După întâmpinarea PS Alexandru Mesian a urmat o procesiune cu Icoana care a lăcrimat. Aceasta a fost adusă din biserică şi expusă în stânga altarului special amenajat în aer liber iar mulţimea de credincioşi a putut să se roage Maicii Domnului pentru nevoile sufleteşti şi trupeşti şi să se atingă de icoană. Înainte de începerea Sfintei Liturghii s-a rostit de către toţi cei prezenţi Rozariul cu misterele de bucurie.
Sfânta Liturghie Arhierească s-a oficiat în aer liber, în atmosfera unei zi frumoase de toamnă şi în apropierea micuţei dar îngrijite bisericuţe unde s-a întâmplat miraculoasa lăcrimare în 1934. Alături de PS Alexandru Mesian, Episcop de Lugoj, au concelebrat Mons Angelo Pop, Vicar General al Eparhiei de Lugoj, Rvs. Marian Ilie Ştefănescu, Protopop de Reşiţa, Rvs. Radu Vorindan, Protopop de Arad, Pr. Iulian Ilie Hasciar, parohul locului, împreună cu un sobor de 7 preoţi. Răspunsurile liturgice au fost date de corul catedralei din Lugoj dirijat de Dna prof. Olimpia Drăgan.
În Cuvântul de Învăţătură, Mons. Angelo Pop, a subliniat exemplul Prea Curatei Fecioare Maria care a împlinit voia lui Dumnezeu prin acel: Fie mie după cuvântul Tău. „Fiecare dintre noi” – a afirmat Mons. Angelo Pop – „avem o vocaţie pe care trebuie s-o cultivăm. Asemenea Prea Curatei Fecioare Maria şi a apostolilor, fiecare din cei prezenţi aici la Scăiuş, am lăsat acasă toate pentru a-l lăuda pe Dumnezeu şi a o cinsti pe Mama Noastră a tuturor în această frumoasă zi de început de octombrie”.
La finalul Sfintei Liturghii PS Alexandru a rostit un cuvânt pastoral legat de importanţa Pelerinajului de la Scăiuş asemenea altor locuri închinate cinstirii Maicii Domnului din ţară: Nicula, Radna, Cacica sau din lume: Fatima, Lourdes ş.a., mesajul principal fiind convertirea. A făcut o scurtă referire la evenimentul sfintei lăcrimări din 30 sept.-15 oct.1934, importanţa rugăciunilor pelerinilor şi contextul geografic minunat al Scăiuşului cu comunitatea greco-catolică aparţinând etniei slovace. Distinsul ierarh a mai subliniat şi dezvoltarea acestui aşezământ marian care să stimuleze venirea pelerinilor şi aplecarea lor spre cele spirituale. Cuvântul pastoral s-a încheiat cu inspirarea virtuţii speranţei şi încrederii pentru toţi cei care o cinstesc pe Maica Domnului.
Pr. Iulian Hasciar a rostit un cuvânt de mulţumire lui Dumnezeu, Preacuratei Fecioare Maria, PS Alexandru, preoţilor, corului, credincioşilor şi autorităţilor locale. Pr. Prot. Radu Vorindan, a recitat poezia Imnul Maicii Sfinte de la Scăiuş, scrisă de PS Ioan Ploscaru în anul 1948.
După rostirea unei rugăciuni de Consfinţire la Inima Neprihănită a Mariei de Părintele paroh Iulian a urmat miruirea credincioşilor şi distribuirea anafurei.
Raimondo-Mario Rupp
Mai multe fotografii de la eveniment se găsesc AICI.
Reamintim că pelerinajele la Scăiuș se organizează de două ori pe an: la 15 august, de Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului şi la sfârşitul lunii septembrie ori în prima duminică a lunii octombrie, în apropierea datei la care s-a produs minunea.
Icoana Sfintei Fecioare Maria, a lăcrimat de două ori în anul 1934: o dată pe 31 septembrie şi a doua oară în 15 octombrie. Cazul a fost studiat încă de pe atunci, prin constituirea unei anchete din partea Episcopiei Greco-Catolice de Lugoj, condusă de P.S. dr. Alexandru Nicolescu, Episcopul Lugojului, cu asistenţa rev. canonic dr. Ioan Marianescu şi a Cl. dr. Iuliu Raţiu, prim-notar consistorial în Lugoj, luându-se mărturii scrise sub jurământ, de la martorii oculari. Din anul 1935 s-au organizat anual pelerinaje la Scăiuş. Cel mai mare pelerinaj a fost organizat în anul 1948, înainte de desfiinţarea Bisericii greco-catolice. Atunci s-a hotărât ca icoana Maicii Sfinte să fii adusă la Lugoj şi expusă în catedrală în tot timpul Postului Adormirii Maicii Domnului, de la 1-15 august. În ziua de 31 iulie 1948 a plecat spre Scăiuş un pelerinaj format din peste 500 de credincioşi şi 12 preoţi. Important de menţionat este faptul că au parcurs pe jos cei 25 de kilometri, iar seara au ajuns la Scăiuş. S-au făcut rugăciuni până noaptea târziu (Rozarul, Paraclisul, Acatistul, Binecuvântarea Euharistică şi alte devoţiuni) iar a doua zi s-au întors la Lugoj, icoana fiind purtată de patru preoţi. Pelerinajul a ajuns seara la marginea oraşului Lugoj, fiind aşteptat de un mare număr de credincioşi cu lumânări aprinse. Erau aproximativ 5000 de oameni, nu numai greco-catolici, ci şi de alte confesiuni şi chiar cei fără credinţă, cântând frumoase imnuri în cinstea Preacuratei.
Aceste pelerinaje au încetat între anii 1948 şi 1989, perioadă în care a fost interzis cultul greco-catolic în România, dar au fost reluate după Revoluţia din 1989 din iniţiativa arhiepiscopului Ioan Ploscaru de pie memorie, trecut la cele veşnice în urma cu zece ani. De altfel, I.P.S.S. Ioan Ploscaru a scris şi o carte, „Icoana Maicii Sfinte de la Scăiuş”, în care a adunat declaraţiile a 144 de martori care au văzut această minune.
În anul 2006, P.S. Alexandru Mesian, Episcopul de Lugoj, a emis un Decret prin care biserica greco-catolică din Scăiuş a primit al doilea hram, după cel al Sf. Apostoli Petru şi Pavel: „Maica Domnului, Apărătoarea Noastră”. Acest hram va sublinia şi mai mult devoţiunea poporului credincios către Sf. Fecioară Maria, reamintind de lăcrimările icoanei de la Scăiuş din 30 septembrie şi 15 octombrie 1934.