În Duminica a VII-a după Paşti (a Sfinţilor Părinţi de la Conciliul I Ecumenic de la Nicea,325), Preasfinţia Sa Vasile s-a aflat în mijlocul credincioşilor din parohia „Sf. Iosif” din Satu Mare. Prezenţa Preasfinţiei Sale a fost ocazionată de încheierea lucrărilor de restaurare exterioară a capelei „Fam. Popp” care deserveşte liturgic comunitatea parohială. Înainte de începerea Sfintei şi Dumnezeieştii Liturghii, Întâistătătorul Eparhiei de Maramureş a stropit cu apă sfinţită şi a uns cu Mir pereţii exteriori ai capelei.
Adresându-se celor prezenţi, Arhiereul i-a invitat la o reflecţie asupra celor două lecturi ale duminicii (Fapte 20,16-18. 28-36 şi In. 17,1-13) a căror accent cade pe necesitatea unităţii în Biserică. Aceasta nu aparţine oamenilor, ci lui Dumnezeu care a înfiinţat-o, o susţine şi face ca ea să meargă mai departe. Prezenţa Bisericii în fiecare generaţie este un dar primit de la Dumnezeu, iar reînnoirea ei are loc atunci când omul îşi curăţă propria viaţă şi îşi îngrijeşte propriul suflet. Doar în relaţia strânsă a inimii cu Evanghelia, omul reuşeşte să perceapă adevărul, binele şi dreptatea, dincolo de toate mentalităţile sociale, politice şi culturale ale epocii. Este vorba de adevărul din inima şi conştiinţa noastră dat de tradiţia noastră istorică, de continuitatea Bisericii, de jertfa celor ce ne-au precedat dând o bună mărturie pentru unitatea Bisericii lui Hristos.
Ajuns la acest punct, Ierarhul a evidenţiat faptul cum unitatea este dată de credinţa puternică în Hristos Domnul, de dragostea pe care o purtăm faţă de Dumnezeu şi de dragostea dintre oameni. Unitatea nu este uniformitate, ci deschidere, toleranţă, căutare a idealului, având ca punct de plecare unificarea interioară a simţămintelor şi continuând cu trăirea unităţii în familie, în comunitatea creştină şi cu primirea Sfintei Euharistii.
La sfârşitul Sfintei şi Dumnezeieştii Liturghii, Preasfinţia Sa Vasile a conferit diplome în semn de recunoştinţă pentru merite deosebite şi contribuţia adusă la renovarea capelei pr. paroh Cristian Sabău şi celor direct implicaţi în buna derulare a proiectului.
Zidită între 1935-1936, din iniţiativa şi după planurile renumitului artist plastic sătmărean Aurel Popp (1879-1960), capela este o construcţie deosebit de interesantă din punct de vedere arhitectural, îmbinând în mod fericit stilul neobrâncovenesc cu elemente tradiţionale. Clădirea are planul dreptunghiular, cu absidă pătrată. Zidurile sunt din cărămizi presate. Pereţii navei şi ai absidei sunt încinşi cu un motiv ce imită cununa de spini a Mântuitorului. Cupola este construită din 4 segmenţi sferici, la vârf având o rozetă. Sculpturile decorative exterioare sunt executate în piatră artificială. Coloanele au capitelurile sculptate cu motivul viţei-de-vie şi a florii de acant.
Sfințirea ei a avut loc la data de 01.11.1936 de către Preasfinţitul Alexandru Rusu, cu hramul inițial de „Sf. Arh. Mihail și Gavril”. Redobândită la data de 01.10.1990 prin Rectificare C.F, „Capela Fam. Popp” a fost retrocedată în fapt, abia la data de 05.04.2005, funcţionând în toată această perioadă drept capelă mortuară. Lucrările de restaurare exterioară au început în luna aprilie 2013 printr-un proiect al Uniunii Europene de cooperare transfrontalieră, în parteneriat cu Episcopia greco-catolică de Hajdudorog (Ungaria).
Biroul Eparhial de Presă
