Prin dorinţa lui şi mai ales prin voinţa lui Dumnezeu, acum 30 de ani, mai exact pe 7 septembrie 1980, a fost hirotonit preotul nostru paroh, Jurja Ionel.
Chiar dacă regimul comunist din acea perioadă, interzicea practicarea credinţei în Dumnezeu, au existat persoane precum mai sus menţionatul părinte, care chiar şi în clandestinitate şi-au mărturisit credinţa. La acest memorabil eveniment din strada Pictorilor Nr. 5/A, Baia-Mare au fost prezenţi: Preasfinţitul Episcop Ioan Dragomir, Înalt Preasfinţitul Mitropolit Lucian Mureşan atunci preot în clandestinitate, Preasfinţit Episcopul Alexandru Mesian, părintele Simion Mesaroş, părintele Ieromonah Ilie Bondre, sora Zelia Bondre şi soţia preotului atunci hirotonit, doamna Aurica.
Unul din momentele semnificative dinaintea hirotonirii a fost întâlnirea cu părintele iezuit Ioan Lazăr, la exerciţiile spirituale de pregătire unde îi vorbea într-o manieră atât de frumoasă despre preoţie, acest mare dar şi rolul preotului în opera de mântuire a oamenilor, încât viitorul preot i-a spus: ” Apoi părinte, eu nu sunt vrednic de acest mare dar”, însă preotul iezuit îi aduse aminte de vorbele Mântuitorului adresate lui Petru pescarul, care se credea nevrednic şi păcătos pentru a-L urma: „Nu voi m-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi”.
Un rol important în alegerea acestui drum l-au avut preotul Ilie Bondre şi sora Zelia, care erau fraţi cu mama preotului. Aceştia locuiau în Cicârlău Vii, făcuseră puşcărie la canal, după ce fuseseră alungaţi din mânăstire. Aceştia se ocupau de latura spirituală a preotului nostru şi a preotului ieromonah Ermil Jurja, în vacanţele petrecute la Cicârlău, povestindu-le istoria Bisericii Greco-Catolice.
Cu toate că biserica noastră erau catacombele, totuşi iată că prin curajul preoţilor şi Episcopilor din clandestinitate, Ea a reuşit să supravieţuiască. La începutul preoţiei sale a celebrat Sfânta Liturghie singur cu soţia lui. Mai apoi, după revoluţia din 1989, care a adus libertatea, dar nu cea aşteptată a Bisericii Greco-Catolice, a început să celebreze Sfânta Liturghie acasă la el în duminici şi sărbători cu asistenţă la început mică, familia, cunoscuţii, rudeniile, aprox. 20-30 de persoane, care mai apoi s-au mai adunat cam la 100 de persoane. Fiind nevoie de un spaţiu mai mare, în anul 1992 credincioşii împreună cu părintele au obţinut fosta şcoală confesională după ce au fost refuzaţi de confraţii ortodocşi la slujirea alternativă.
Mărindu-se semnificativ numărul credincioşilor s-a ajuns la decizia de a construi o nouă biserică. Construcţia s-a demarat în toamna anului 2004, proiect în care preotul nostru paroh s-a implicat trup şi suflet.
Acum, la ceas aniversar, nu putem decât să-i dorim multă sănătate, dăruire în munca lui spirituală şi materială, pentru a-şi îndeplini visul de sfinţi biserica noastră în anul ce vine.
Tinerii parohiei Odoreu
