Consilierii judeţeni au aprobat în şedinţa ordinară din aceasta lună, de altfel şi ultima din acest mandat, darea în folosinţă gratuită a Casei Memoriale "Iuliu Maniu" din Bădăcin către Episcopia Româna Unită cu Roma, Greco-Catolică, pe o perioadă de 50 de ani. Clădirea respectivă s-a aflat până acum în proprietatea Centrului de Integrare prin Terapie Ocupaţională pentru Persoane cu Handicap (CITOPH) Bădăcin, fiind într-o stare avansată de degradare, din cauza că CITOPH nu a avut fonduri pentru reabilitarea şi întreţinerea ei.
Iuliu Maniu a fost unul dintre cei mai importanţi oameni politici ai României moderne. Rămas în istorie ca artizan al unirii Transilvaniei cu România, el şi-a lăsat averea, prin testament, Episcopiei Greco-Catolice din Oradea. Din interese obscure, autorităţile din judeţul Sălaj au obstrucţionat până acum retrocedarea terenurilor şi clădirilor care au aparţinut marelui om politic ucis în închisoarea de la Sighet de comunişti. La 8 februarie 1941, el şi-a dictat testamentul notarului Nicolae Ioanes din Braşov. "Subsemnatul Iuliu Maniu, locuitor în Bădăcin, de prezent domiciliat în Bucureşti, strada Vodă Caragea, 27, cu mintea limpede şi nesilit de nimeni, dispun pentru cazul morţii mele prin prezentul testament următoarele: Sufletul mi-l închin Atotputernicului Dumnezeu, tot devotamentul meu şi dincolo de mormânt mult încercatului meu neam românesc, iar iubirea mea o leg cu fraţii şi nepoţii mei şi cu bunii mei prieteni care nici întru cele mai grele persecuţii nu m-au părăsit în calea grea ce mi-a fost hărăzită de soartă. Ce priveşte averea mea, … uzufructul viager al întregii averi ce va rămâne după mine va fi cât va trăi a scumpei mele surori Cornelia Maniu (sora Cecilia), domiciliată în Blaj, locuitoare în Bădăcin. Întreaga moşie, casele, edificiile, toate imobilele din comunele Şimleu, Bădăcin, Lompirt şi Ilişua cu tot fondul intact viu şi mort, cu tot ce aparţine acestor realităţi o las şi vor deveni proprietatea veneratului Consistoriu Episcopesc Greco-Catolic Român din Oradea pentru scopurile ordinului de călugăriţe românesc greco-catolice franciscane din care face parte sora mea Cornelia. Dacă acest ordin, la momentul morţii mele, nu va fi organizat, eu doresc să fie organizat, iar averea aceasta să fie conservată sub denumirea «Fundaţiunea Ioan, Clara şi Cornelia Maniu». Pe imobilul din Bădăcin să se organizeze un claustru de călugăriţe menit să ocrotească şi să instruiască tineri români greco-catolici şi să se îngrijească bolnavi… Daca veneratul Consistoriu, din orice motive ar fi împiedicat să înfiinţeze acest institut, averea se va folosi pentru alte scopuri culturale şi de binefacere româneşti." Acestea sunt cele mai importante fragmente din testamentul marelui om politic Iuliu Maniu.
Prin Decizia nr. 40 din dosarul nr. 3/1998, în 12 octombrie 1998, Curtea Suprema de Justiţie a României a dispus reabilitarea lui Iuliu Maniu şi "înlătură pedeapsa complementară a confiscării averii". Lui Maniu i s-a înscenat un proces pentru "înaltă trădare" şi a fost condamnat la închisoare pe viaţă. Prin Sentinţa Penală nr. 1988 din 11 noiembrie 1947, Tribunalul Militar al Regiunii a II-a Militară – Secţia I, a hotărât confiscarea averii lui Iuliu Maniu, ca pedeapsă "complimentară". Această măsură a fost înlăturată de Curtea Supremă de Justiţie prin Decizia Penală nr. 40 din 12.10.1998, care a dispus achitarea lui Iuliu Maniu. După arestarea lui Maniu din 1947, conacul a devenit depozit de îngrăşăminte chimice. Ulterior, conacul de la Bădăcin a fost transformat în tabără pentru elevi, iar prin anii ’80 a primit destinaţia de cămin pentru copii cu handicap sever. Cu excepţia celor două camere transformate în capelă, în restul încăperilor domneşte o mizerie cruntă, imobilul necesitând reparaţii urgente de consolidare.
pr. Cristian Borz, parohia Bădăcin